Cele mai adânci puncte ale oceanelor Pământului sunt contaminate de mercur creat de activitatea umană, potrivit unor noi cercetări ale oamenilor de știință americani, scrie MSN.

Fundul oceanelorFoto: Lamont-Doherty Earth Observatory / Sciencephoto / Profimedia

Un nou studiu publicat în revista Proceedings al Academiei Naționale de Științe din SUA arată că niveluri ridicate de mercur au fost descoperite în cele mai adânci tranșee oceanice, inclusiv în Groapa Marianelor - cel mai adânc punct de pe suprafața Pământului.

Cum a ajuns însă mercurul cauzat de poluarea umană prin arderea combustibililor fosili în locuri pe care oamenii nici nu le pot vizita fără aparate înalt specializate, cu atât mai puțin să supraviețuiască în acestea?

Studiul realizat de cercetători de la Universitatea din Michigan sugerează că nivelurile ridicate de mercur toxic provin de la pești din apropierea suprafeței oceanelor.

Aceștia sunt expuși la poluarea cauzată de oameni prin arderea combustibililor și alte activități industriale, acumulând treptat niveluri mortale de mercur în organismul lor.

Când acești pești mor, de regulă se scufundă în adâncime și transportă materialul toxic în zone care altfel ar fi imune față de activitatea umană.

„Mercur despre care credem că se afla la un moment dat în stratosferă se află acum în cele mai adânci tranșee ale Pământului”, afirmă Joe Blum, autorul principal al studiului.

„Se credea că mercurul antropogen se găsește doar în primii 1.000 de metri adâncime față de suprafața oceanelor dar am descoperit că deși o parte a mercurului din aceste tranșee de mare adâncime are o origine naturală, este probabil că majoritatea e cauzat de activitatea umană”, declară cercetătorul.

Acesta este al doilea studiu care face o legătură între poluarea cauzată de om și acumulările de mercur de pe fundul oceanelor. O cercetare publicată în luna iulie sugera că mercurul ajunge în cele mai adânci părți ale oceanelor prin intermediul unor particule minuscule care se scufundă treptat.

Noul studiu oferă o explicație diferită dar la fel de plauzibilă, afirmând că peștii morți care au acumulat mercur când se aflau în apropierea suprafeței și se scufundă înspre fundul oceanelor după ce mor aduc mercurul în organismele lor.

„Da, mâncăm pești prinși în ape puțin adânci, nu din tranșeele oceanice”, afirmă Blum, adăugând că „însă trebuie să înțelegem circuitul mercurului prin întregul ocean pentru a putea modela în viitor schimbările ce au loc în apropierea suprafeței lor”.

Citește și: