Adrian Ruicanescu este cercetător științific în entomologie (studiul insectelor), cu peste 30 de ani experiență în domeniu. Insectele sunt cele mai variate ființe de pe Terra, având între 54-70% de specii, din totalul de specii vii. Astfel, au un rol extrem de important în toate procesele biologice, dispariția insectelor însemnând dispariția vieții pe Pământ.
”Există un experiment în care se prezintă cum arăta parbrizul unei mașini care mergea printr-un loc natural în 1970, cum arăta în 1980 și cum arăta în 2000. Erau din ce în ce mai puține insecte strivite pe parbrizul mașinii. În ritmul acesta, spun eu, s-ar putea să fim în situația ca in 2025 mașina să nu mai aibă nici măcar șofer. Dacă aceste insecte vor dispărea vom dispărea și noi și va rămâne parbrizul curat și fără șofer în partea cealaltă.”, spune Adrian Ruicănescu.
Editare video-Ovidiu Popică
Ionuț Baiaș: Se face cercetare în domeniul entomologiei în România? Cum și de ce?
Adrian Ruicănescu: Din păcate nu suntem mulți, ba chiar suntem destul de puțini. Uneori o facem cu sacrificii destul de mari și de abia găsim proiecte în care să lucrăm. Lucrăm din pasiune, uneori pe banii noștri, pe mijloacele noastre. Foarte rar găsim proiecte.
Rep: De ce sunt atât de importante insectele pentru noi? Iată o lume atât de mare atât de variată care ne influențează în mod direct viața și, totuși, pare că ne preocupă mai puțin.
Adrian Ruicănescu: Vreau să fac așa o mică comparație. Insectele reprezintă între 54-70% din totalul de specii vii, depinzând de câte specii se descoperă și se descriu. De aceea aceste cifre pot varia. Acum să ne gândim așa. Fiecare din aceste specii are un rol foarte bine definit în viața planetei denumită Biosfera. Și, dacă ar fi să comparăm cum funcționează lumea vie a Terrei cu un ceasornic elvețian extrem de precis și extrem de complicat, fiecare a doua și a treia rotiță dințată din mecanismul lui este o insectă. Dispărând aceste insecte ar dispărea legătura dintre toate celelalte ființe vii și s-ar întrerupe circuitul materiei în natură.
Rolul lor este extrem extrem de de puternic de mare și acum și a fost și în timpul evoluției vieții pentru că, după cum spune profesorul Richard Shaw, de la Universitatea din Alabama, presupune cu dovezi că artropodele, aceste animale cu picioare articulate, ar fi fost primele care au cucerit uscatul și s-au putut adapta puțin înainte de celelalte. Au fost cele mai multe. Există enorm de multe resturi fosile de insecte chiar și de pe vremea dinozaurilor. Se spune că ele au curățat lumea după dispariția dinozaurilor și au pregătit-o pentru noi.
Apocalipsa albinelor: Când facem monocultură, atragem dăunători -mie îmi place să-i numesc competitori. Eu aș invita inginerii să găsească, în primul rând, metode mecanice să poată recolta în policultură
Rep: Cel mai disputat subiect din ultimii ani este legat de albine. ONU apreciază că peste 40 la sută din speciile de albine vor dispărea în perioada următoare. Sunt și specialiști care clamează ”apocalipsa albinelor”care va fi urmată, așa cum spunea și Einstein, de o apocalipsă a oamenilor. Cât de real este acest scenariu și cât de aproape sau de departe?
Adrian Ruicănescu: Suntem destul de aproape. Există un experiment în care se prezintă cum arăta parbrizul unei mașini care mergea printr-un loc natural în 1970, cum arăta în 1980 și cum arăta în 2000. Erau din ce în ce mai puține insecte strivite pe parbrizul mașinii. În ritmul acesta, spun eu, s-ar putea să fim în situația ca in 2025 mașina să nu mai aibă nici măcar șofer. Dacă aceste insecte vor dispărea vom dispărea și noi și va rămâne parbrizul curat și fără șofer în partea cealaltă.
Se folosesc foarte multe substanțe în agricultură care fac rău. Din păcate încă se lucrează pe această monocultură. Ce înseamnă monocultură? Înseamnă concentrarea masivă dintr-un anumit fel, iar în natură este o matematică extrem de simplă, dacă există în exces ceva de un anumit fel se va găsi altceva care să consume acest exces.
Noi, când facem monocultură, atragem dăunători -mie îmi place să-i numesc competitori- semn că vom atrage aceste animale care vor consuma din noua cultură. De aceea se practică din ce în ce mai mult folosirea a tot felul de substanțe chimice. Noi spunem că sunt substanțe care nu ne afectează pe noi. Dar nu există nicio substanță chimică în lumea asta și nici un insecticid care să fie selectiv și să poată afecta doar anumite specii de insecte și să le protejeze pe celelalte. Așa ceva nu există. Deci, dacă noi vom stropi împotriva gândacului de Colorado, vom omorî și albinele. Asta este indiscutabil.
Eu aș invita inginerii să găsească, în primul rând, metode mecanice să poată recolta în policultură. Dacă noi am cultiva rânduri de cartofi și rânduri de ceapă alternative de exemplu, fitoncidele cepei nu ar fi foarte agreate de gândacul de Colorado. La fel, fitoncidele cartofului nu ar fi agreate de gândacul roșu al cepei și așa s-ar proteja reciproc. Astfel, nu am mai avea nevoie să cheltuim atâția bani pe insecticide și am proteja și natura. Dar este foarte greu de recoltat mecanic și cartoful și ceapa de pe același loc.
Rep: Orice companie este interesată însă de profit. Cum putem convinge compania respectivă să facă policultură?
Adrian Ruicănescu: Prin faptul că se pune întrebarea ce mai lăsăm urmașilor noștri până la urmă. Nu putem face doar bani. Dar lucrurile funcționează. Când eu eram tânăr în 1970 oamenii omorau orice insectă mișca în jurul lor. Nu mai este chiar această mentalitate. Nu. Oamenii au început să fie mai conștienți.
Rep: Sunt niște imagini care au făcut turul presei cu niște femei din China, cred, care umblau cu un băț lung și făceau polenizarea la copaci. Cât de reală e imaginea asta sau ce ne transmite?
Adrian Ruicănescu: Este cât se poate de reală această imagine. Sunt puși copiii de la școală -cum făceam noi muncă patriotică la cules pe vremuri- să polenizeze pomii pentru că nu mai sunt factori naturali. Este foarte reală problema și ar trebui să ne atragă atenția.
Rep: Cine mai polenizează în afară de albine? Căci și aici avem multe mituri…
Adrian Ruicănescu: Foarte multe insecte. Gândacii, muștele, fluturii polenizează. De exemplu, toate florile cu corola tubulară, cum ar fi tutunul sau regina nopții, nu pot fi polenizate de albine, pentru că acestea nu au trompa atât de lungă să ajungă în fundul acelei corole. Sunt polenizate de fluturi din familia Sphingidae, de exemplu. Foarte mulți gândaci, acel gândac verde, care bâzâie puternic și este verde strălucitor și apare vara, chiar și în orașe. Acesta polenizează liliacul, specii de trandafiri, s.a.m.d. Acele mici muște care imită viespile și care zboară în loc, larvele lor se hrănesc cu păduchi de frunze, iar adulții polenizează diferite flori.
Insectele ca hrană pentru oameni: ”Insectele sunt foarte apropiate de crustacee pe scară evolutivă și biochimic conțin cam tot ce conțin crustaceele”
Rep: Insectele ca alimente pentru oameni, un alt subiect care a ținut prima pagină a presei. Autoritatea Europeană pentru Alimentație a aprobat pentru prima dată pentru consumul uman viermele de făină.
Adrian Ruicănescu: Insectele sunt foarte apropiate de crustacee pe scară evolutivă și biochimic conțin cam tot ce conțin crustaceele. Adică, dacă mâncăm creveți și homari, de ce n-am mânca și insecte. Acești viermi de făină conțin foarte multe proteine. Ei nu vor fi serviți ca atare ci se va extrage proteina din ei, sub formă de batoane energetice. Se pot crește foarte ușor. Într-o situație in care există o teamă de o criză alimentară, pot fi un supliment alimentar foarte bun.
Rep: Dacă ar fi să anticipați, ce insecte se vor mai aproba pentru consumul uman în viitorul apropiat?
Adrian Ruicănescu: Greierii de casă. Nu anticipez, am avut o discuție cu cineva, primii au fost fost viermii de făină, pentru a se testa piața, urmează apoi greierii de casa. Bineînțeles, vorbim de specii crescute special în ferme, nu vânați de pe nu știu unde. Sunt crescuți în mediu steril, unde nu există nici o posibilitate să transmită ceva.
Editare video-Ovidiu Popică
Insectele din oraș care ne supără: țânțarii și căpușele
Rep: Glumind, v-aș întreba la ce sunt buni țânțarii? De ce, domnule Ruicanescu, i-a mai luat Noe și pe ei în corabie?
Adrian Ruicănescu: Mi-ați ridicat o minge la fileu. Eu am pus această întrebare pe un grup pe Facebook, și am zis așa: Dacă acum suntem pe cale de a terraforma planeta Marte și de a duce o parte din omenire și de a ne muta acolo, când ar trebui să creăm o arca a lui Noe spațială am lua cu noi și dăunătorii? Și, din fericire, răspunsul majorității a fost da. Pentru că da, acești țânțari ne fac nouă foarte mult rău, dar ei au un rol în ecosistem. Noi trebuie să ne gândim că, de-a lungul evoluției, ceea ce nu a trebuit să rămână nu a rămas. Ceea ce a rămas înseamnă că are un rol. Noi avem datoria morală de a nu ne erija în judecători și să spunem asta trebuie să trăiască, asta nu trebuie să trăiască. Nu avem acest drept. Planeta nu ne aparține. Noi suntem niște colocuitori ai planetei. Da, putem reduce populațiile, putem să-i omorâm, să nu ne deranjeze în oraș, dar nu avem voie să exterminăm o specie.
Rep: În ultimii ani bucureștenii au suferit din cauza țânțarilor și, în special, din cauza acelui țânțar tigru. Sigur, și primarii noștri s-au ocupat cum s-au ocupat. Vedem și o avalanșa a căpușelor, lucru de care nu știam acum 5 sau 10 ani. De ce avem atât de mulți țânțari și cum ajung căpușele în parcurile din oraș?
Adrian Ruicănescu: Căpușele sunt un fenomen logic. Toate lumea are mașini acum, înainte nu se întâmpla asta. Toate lumea are căței. Se duc cu cățelul, cu mașina la iarbă verde. Se duc în pădurea Snagov, în pădurea Băneasa sau cine știe pe unde, cu cățeii. Aceștia adună căpușele de acolo și le aduc în oraș. E foarte simplu. Țânțarii erau din totdeauna. Numai că între timp a apărut știrea. Țânțarul tigru (aedes albopictus) este din genul aedes. Acestia au o culoare mai întunecată, cu picățele mai deschise, chiar albe, dar nu toți sunt țânțari tigru. Toți însă, au același obicei. Atacă și în timpul zilei, chiar și în arșița soarelui. Eu îmi amintesc, am copilărit în Drobeta Turnu Severin, din totdeauna ma înțepau țânțarii în oraș, acasă. Nu văd o mai mare aglomerare de țânțari acum față de anii 1970 sau 1980. Numai că atunci era ceva firesc, iar acum se vorbește la televizor și toată lumea aude. Eu locuiesc în Cluj, aici nu am văzut țânțari tigru. În Satu Mare era atât de plin de țânțari încât eram mușcat în fiecare secundă și asta chiar folosind repelenti. Delta nici nu mai este atât de plină de țânțari precum se zice, a rămas mai mult în folclor. Ce tantarime am văzut în zona Satu Mare, in toți anii din Delta nu am văzut.
Rep: Cum funcționează relația autorități-cercetători în luarea măsurilor?
Adrian Ruicănescu: Nu prea funcționează. De exemplu a fost acum doi ani, in Harghita si Covasna, o invazie a unui cosas care nu facea nimic rau acolo, doar ca se intampla ani de invazie, care se intampla. Erau peste tot, cu multe picioare, se urcau pe garduri etc. Eu nu pot sa zic ca exista insecte urate pe lumea asta, dar sunt printre putinii. Am colegi, etnici maghiari, care au mers acolo si au insistat sa nu se foloseasca insecticid. Nu i-a luat nimeni in seama. Insecticidele acelea au mai pus si ele in pericol sanatatea oamenilor, dupa ce ca este o poluare foarte puternica. Deci, nu se tine seama. Si ma tot gandeam, autoritatea le stie pe toate, specialistii vin sa ne incurce. Cand se inbolnaveste, autoritatea spune chirurgului cum sa-l opereze? Mi-am tot pus aceasta intrebare...
0
16
