​Un cercetător de origine română pe nume Constantí Stefanescu numără an de an, începând cu 1994, fluturii din diverse zone ale nordului Spaniei, ca parte a unui proiect complex care-și propune să afle de ce fluturii dispar într-un ritm alarmant și ce se poate face pentru a-i salva. Mai multe studii europene arată că multe specii de fluturi au dispărut și numărul de fluturi a scăzut și cu peste 70% în ultimul sfert de secol. În locurile unde erau pajiștile colorate ale copilăriei, acum sunt ferme sau clădiri de locuințe, iar fluturii nu mai sunt de găsit.

FluturiFoto: Raja Rc, Dreamstime.com

Constantí Stefanescu este coordonator științific la Museo de Ciencias Naturales de Granollers, în regiunea Catalonia, în Spania.

Granollers este un oraș de 60.000 de locuitori situat la 30 km de Barcelona și este cunoscut pe plan european pentru echipa de handbal.

Proiectul lui Stefanescu se numește Catalan Butterfly Monitoring Scheme (CBMS) și este unul dintre cele mai importante din Europa de acest gen, fiindcă se desfășoară din 1994 și an de an el și echipa sa au numărat fluturi pentru a vedea variațiile pe termen lung. Proiectul este unul dintre cele mai importante de acest tip la nivel mondial fiindcă sunt puține locuri în lume unde populația de fluturi a fost monitorizată cu atât de multă precizie.

”Dacă ne uităm la datele de acum 25 de ani și le comparăm cu cele de acum vom fi șocați”, spune Stefanescu, într-un articol din National Geographic. Numărul de fluturi a scăzut cu 71% în ultimul sfert de secol, iar de vină este agricultura intensivă, dar și faptul că pajiștile au fost înlocuite de păduri.

Stefanescu este cetățean spaniol cu origini române. Tatăl său a fost român și s-a mutat la Barcelona în anii 60 și în Spania și-a cunoscut viitoarea soție.

Fluturilor le mergea bine în zona unde pășunile erau întreținute de localnicii care coseau iarba o dată sau de ori pe an (pentru a strânge fânul și a-l folosi ca hrană pentru animale, iarna) . Însă în locurile unde țăranii au abandonat pășunile, flora diversă a dispărut, au apărut mărăcini și apoi tufișuri și în unele cazuri au crescut păduri. Puțini fluturi s-au adaptat la pădure și biodiversitatea s-a micșorat enorm.

Covoarele multicolore din poieni atrăgeau zeci de fluturi în anii 90 când studiul din Catalonia era abia la început. Nu doar pajiștile abandonate contribuie la împuținarea fluturilor, ci și agricultura intensivă. În multe locuri fermele zootehnice mici au fost înlocuite de ferme extrem de mari, iar loturile mici de teren cultivate cu diverse plante și legume au fost înlocuite de loturi foarte mari cu o singură cultură. La această ultimă tendință au contribuit factori precum creșterea subvențiilor și a mecanizării.

Fluturii dispar fiindcă habitatul lor este în pericol, dar se împuținează rapid și numărul păsărilor mici care au același habitat ca și fluturii și care se hrănesc cu omizi, și ele în număr mai mic.

Agricultura intensivă este dăunătoare pentru biodiversitate fiindcă puține plante ”sălbatice” sau animale pot supraviețui în număr mare folosirii pe scară largă a pesticidelor, terenurilor cu monocultură și deselor activități de cosit și arat. Poluarea cu azot, de la substanțe fertilizante și de la concentrați, face să crească diversele buruieni ce nu mai lasă loc pentru plantele de care au fluturii nevoie.

Mai multe studii europene arată că fluturii sunt în pericol și că una din cinci specii este amenințată cu dispariția. Populația de insecte a scăzut dramatic din cauza industrializării și a distrugerii habitatului, iar un studiu foarte des citat, Krefeld, a arătat că abundența insectelor în Germania a scăzut cu 75% între 1990 și 2017.

Variația populațiilor de fluturi oferă un foarte bun indiciu privind presiunile la care mediul înconjurător este supus când agricultura se extinde sau când pajiștile sunt înlocuite de zone mărăcinoase sau, până la urmă, de păduri. Zona în care mii de ani fluturii au zburat ”în voie” au rămas în ultimii 30 de ani fără ei.

O organizație din Catalonia încearcă să salveze un fluture albastru de munte denumit ”Phengaris rebeli”, iar pentru asta s-a ales tactica micro-rezervațiilor și se negociază cu fermierii pe lucruri punctuale. De exemplu, un mic fermier a fost rugat să amâne cositul pentru a nu distruge habitatul, iar în compensație i-au cumpărat fermierului fân de la alte ferme din zonă. Problema cu salvarea acestui fluture este că poate rezista într-un habitat foarte restrâns, deoarece reproducerea sa depinde de o singură plantă - gazdă. Dacă planta dispare, și fluturele dispare.