Responsabilă pentru aceste furtuni solare este zona activă AR3165 de pe suprafața Soarelui, apărută relativ recent, o zonă de unde distorsiunile din câmpul magnetic al Soarelui expulzează fragmente din stratul exterior al Soarelui, adică particule încărcate electric, care pot să se îndrepte spre Pământ. Nu trebuie însă să vă faceți griji, având în vedere că au apărut deja publicații care anunță viitoare furtuni geomagnetice și alte minuni!

furtună solarăFoto: Naeblys / Alamy / Alamy / Profimedia

Din fericire, aici pe Pământ avem un scut natural care ne păzește de aceste particule extrem de periculoase: câmpul magnetic al Pământului preia particulele și nu le lasă să pătrundă prea mult prin atmosferă. Mă rog, atât cât poate, pentru că în unele situații câmpul magnetic al Pământului poate fi suprasolicitat și atunci aceste particule energetice și încărcate electric ajung să perturbe rețele de distribuție a electricității sau comunicațiile radio, inclusiv funcționarea unor sateliți, cum ar fi cei GPS de exemplu.

Interacțiunea dintre particule încărcate provenite de la Soare și câmpul magnetic al Pământului creează și spectaculoasele aurorele polare, fenomene atmosferice vizibile de obicei la latitudini ridicate, iar când furtunile solare au intensități mari, aurorele polare pot fi văzute chiar până la altitudini de 45-50 de grade. În timpul unei dintre cele mai severe furtuni solare, care a avut loc în 1859, aurorele polare au putut fi observate chiar și din zonele ecuatoriale.

Din păcate pentru spectacol și din fericire pentru sateliți, cele 8 furtuni solare din ultimele zile au fost de clasă M, adică nu dintre cele mai puternice. Nu avem însă nici un mecanism de a prevedea când va fi următoarea furtună solară de clasă X, adică una potențial periculoasă pentru sateliți sau care să interfereze puternic comunicațiile radio de pe Pământ.

Sateliții care sunt în spațiu și care studiază Soarele ne pot cu câteva zile înainte ca particulele să ajungă pe Pământ (de obicei este vorba despre protoni și electroni), pentru că viteza lor este semnificativ mai mică decât cea a luminii. Și ei ne ajută și să clasificăm aceste evenimente.

Soarele produce mai multe astfel de ejecții de materie coronală în fiecare zi (denumită așa după locul de unde acestea se formează, în coroana solară, stratul exterior al Soarelui, Coronal Mass Ejection în engleză), însă nu toate se îndreaptă spre Pământ, iar cele care o fac nu creează neapărat probleme pentru sistemele electronice de aici sau de pe orbită.

Furtunile solare se clasifică în 5 clase: clasele A, B și C sunt relativ inofensive, după care urmează clasa M, iar cele mai puternice furtuni solare sunt cele din clasa X. Fiecare clasă are 9 subdiviziuni, astfel încât o furtună solară de clasa X1 este mai puternică decât una de clasă M9.

În februarie 2022, un lot de sateliți Starlink abia lansat a fost pierdut din cauza unei furtuni solare: aceștia nu au fost afectați direct de particulele încărcate provenite de la Soare, dar o activitate solară intensă cauzează de regulă o expansiune a atmosferei Pământului, care devine astfel mai densă la altitudini ridicate; sateliții Starlink sunt lansați de obicei pe o orbită joasă, de unde ulterior ei urcă la altitudinea nominală, folosind propulsoarele de la bord.

În februarie 2022 însă, 40 de sateliți abia lansați nu au mai apucat să urce la peste 500 km altitudine, pentru că din cauza densității atmosferei la altitudinea unde au fost lansați, orbita acestora a devenit rapid instabilă și sateliții au revenit distructiv prin atmosferă.

Sursa foto: profimediaimages.ro