​Tehnologile electrozilor și ale implanturilor ne vor permite ca pe viitor să ne conectăm creierul cu cel al altor persoane și să comunicăm prin intermediul gândurilor, este de părere Kevin Warwick, unul dintre cei mai controversați oameni de știință. Într-un interviu acorat HotNews.ro la evenimentul IMWorld, el a vorbit despre viitorul în care creierul uman poate fi îmbunătățit și despre cum ar putea acesta să fie conectat la inteligența artificială șimla computere. Profesorul Kevin Warwick are 64 de ani, este supranumit Captain Cyborg și este celebru pentru mai multe experimente în care și-a implantat cip-uri la nivelul sistemului nervos, pentru a testa diverse moduri de comunicare.

Kevin Warwick la BucurestiFoto: Hotnews

Cyborg, un termen care fascinează

Termenul cyborg, de la ”cybernetic organism”, a luat naștere în 1960 și se referă la un organism uman care a primit implanturi cu componente mecanice sau electronice.

Termenul, făcut celebru de literatura SF și de filme, se poate aplica și unor oameni reali, însă mult mai puțin spectaculoși decât personajele din filme, fiindcă puțini au antene care le ies din cap sau alte elemente stridente și vizibile, având însă implanturi minuscule care le permit să facă diverse lucruri.

Tehnologia din prezent nu permite oamenilor să-și creeze super-vedere de vultur sau de bufniță or auz de liliac și trebuie să ne mulțumim cu mult mai puțin. De exemplu, zeci de mii de oameni și-au pus sub piele cip-uri RFID cu care pot de la distanță să deschidă ușa de acasă sau de la serviciu sau pot să se autentifice pe propriul computer. În plus, multe mii de oameni au dispozitive medicale precum stimulatoarele cardiace și se poate spune că li s-a făcut un ”body hack”, dar sunt dispozitive implantate de nevoie, în timp ce materialul de față se referă la cei care își fac diverse modificări în scop științific.

Creierele noastre sunt ok, dar pot deveni mult mai bune

Unul dintre ”cyborgii” despre care s-a scris cel mai mult a venit la București la evenimentul IMWorld și este profesor la două universități din Anglia (Reading și Coventry, la cea de-a doua universitate decan asistent fiind o româncă pe nume Elena Gaura).

Prof. Warwick este cunoscut pentru experimentele sale ieșite din comun care includ implantarea unui dispozitiv în brațul stâng pentru conectarea sistemului nervos direct la un computer. De asemenea,a căpătat notorietate cu primul impuls uman extra-senzorial (ultrasonic) și prima comunicare pur electronică între sistemele nervoase a două ființe umane.

Warwick spune că noi, oameni, suntem limitați și am evoluat prea puțin, dar tehnologia ne poate ajuta să facem progrese. ”Avem multe părți bune, dar și limitări. Creierele noastre sunt ok, dar pot fi mult mai bune”.

Profesorul Warwick de la Coventry face parte dintr-o categorie de oameni care cred în așa-zisa ”Do it Yourself evolution” care presupune folosirea tehnologiei pentru a ne spori diverse capacități senzoriale. Față de super-oamenii din filme, cei din realitate care și-au implantat diverși electrozi nu au reușit însă modificări uluitoare ale ființei, din cauză că acest domeniu al științei este abia la început, dar și fiindcă sunt și probleme de etică la mijloc.

Implantul cerebral este marele pariu, dar multe pericole stau în cale

Kevin Warwick și-a bazat testele de până acum pe implanturi la nivelul brațului, dar spune că vrea să facă un implant cerebral și că pe viitor astfel de implanturi ar putea avea o importanță majoră. A discutat cu chirurgi și așa ceva este posibl, însă există pericole mari. Sunt riscuri medicale mari: sângerări, respngerea implantului, infecții. Mai grav este că ar putea fi afectate funcțiile cerebrale.

”Soția mea știe că o voi face, întrebarea este când o voi face, iar pentru asta discut mereu cu medicii”. Profesorul spune că deocamdată îl sperie ideea de a avea un implant cerebral, pentru că nu se știe ce ar face două creiere conectate și pentru că riscurile sunt numeroase.

Țelul suprem, dacă vor putea fi conectate creiereile de la distanță printr-o rețea, este să ajungem să comunicăm prin intermediul gândurilor, mai spune Captain Cyborg.

L-am întrebat pe profesorul Warwick la ce ne-ar ajuta asta, dacă în viitorul foarte îndepărtat chiar am reuși să ne conectăm cu succes creierele și să comunicăm prin intermediul gândurilor?

”Ar fi, științific vorbind, o ocazie excelentă să îi înțelegem mai bine pe ceilalți. De exemplu, dacă te întreb dacă vrei o cafea și tu spui DA, eu nu am de unde știi dacă într-adevăr vrei sau ai spus-o doar din politețe. Este un exemplu banal, dar pot înțelege mai bine cum gândești. O miză ar fi în domeniul educației unde poate profesorul le explică studenților de mai multe ori și ei nu înțeleg. Aș vrea să pot să le trimit semnale cerebrale și să știu că ei chiar înțeleg”.

Un astfel de viitor este însă extrem de departe ”Primul pas va fi să vedem dacă putem stabili o legătură între două creiere într-un mod simplu. De exemplu aș fi încântat dacă ar funcționa un experiment în care te uiți la o floare și în creier pornesc semnalele care indică acest fapt și apoi luăm floarea de acolo, dar eu să pot vedea aceleași semnale și să știu că încă te gândești la floare. Ar fi o formă simplă de comunicare, doar un prim pas”

Captain Cyborg, în centrul controverselor

I se spune Captain Cyborg, iar porecla i-a fost dată acum aproximativ două decenii de o publicație online care i-a ironizat experimentele. ”Ceva ce a pornit într-un mod negativ s-a transformat într-un lucru pozitiv”, spune Prof Warwick, râzând, conștient că termenul Cyborg atrage publicul și l-a făcut celebru.

Warwick a fost criticat pe motiv că nu ar fi publicat suficiente lucrări științifice, că folosește în exces termenul de cyborg pentru a atrage atenția publicului și că este ahtiat după publicitate.

Warwick spune că este un om de știință care investighează diverse ipoteze și apoi anunță concluziile. ”Poate că putem dezvolta noi simțuri sau noi modalități de comunicare, ar putea să meargă sau nu, dar merită încercat”, spune britanicul, amintind că experimentele sale pot ajuta și în domeniul medical (simulatorul inteligent destinat luptei cu boala Parkinson).

În 2002 a făcut unul dintre cele mai cunoscute experimente după ce i s-au implantat în brațul stâng, la nivelul sistemului nervos,100 de electrozi minusculi cu care s-a putut ”lega” la un computer și a controlat o mână robotică aflată la mii de kilometri distanță, în SUA.

El spunea că, datorită electrozilor, a putut experimenta ce simțea mâna robotică ”Cu ajutorul impulsurilor electrice din creier am putut simți câtă forță era aplicată mâinii, ca și când ar fi fost a mea”

Și soția sa și-a făcut aceeași operație și au putut stabili o comunicare extrem de simplă între sistemele nervoase, făcând câteva experimente cu mișcări ale mâinii și cu mici coliere colorate.

El s-a arătat surprins că din 2002 de la experimentul său nu s-au mai făcut multe de acest fel.

Cyborgi și creiere biologice pentru roboți

Principalele domenii de cercetare ale profesorului Warwick sunt Inteligența Artificială, robotica, cyborgii și sistemele biomedicale.

„Oamenii au creat deja roboți cu neuroni umani, dar dimensiunea creierului robotic, care adună 30 de milioane de neuroni, nu ajunge la dimensiunea celui uman, care are sute de miliarde de neuroni. Dar suntem pe acest drum, iar în 10-15 ani, omenirea va fi animată de discuții aprinse pe tema roboților cu creier de mărimea celui uman. Și atunci ne vom întreba ce fel de drepturi îi vom oferi acestui tip de roboți?” , povestea Kevin Warwick într-un interviu.

După ce a devenit ”cyborg”, Kevin Warwick susține că a căpăptat puteri similare telepatiei. Prezența sa era recunoscută de către computer, iar prin tehnologia implantată putea să acționeze luminile, să controleze un scaun cu rotile, chiar și un braț robotic aflat dincolo de Atlantic.

Kevin Warwick a explicat în numeroase prezentări experimentele realizate pe el însuși, arătând cum poate tehnologia electrozilor și a implantului să fie folosită pentru a crea cyborgi și creiere biologice pentru roboți. Profesorul a explicat modalitațile prin care ar putea fi obținute atât sporirea abilităților umane, cât și diminuarea efectelor unor boli neuronale.