Tot mai mulți copii nu mai au răbdare să se uite la filme lungi sau la clipuri mai lungi de YouTube, ci preferă aplicații stil TikTok care le servesc neîncetat filmulețe scurte. Tot mai mulți psihologi avertizează că acest lucru va afecta tot mai tare comportamentul copiilor în viața de zi cu zi care le va părea tinerilor tot mai plicticoasă, în comparație cu aplicațiile stil TikTok.
O analiză Wall Street Journal arată că tot mai mulți copii sunt atrași iremediabil de aplicații precum TikTok sau de opțiunea Shorts de la YouTube, unde algoritmi extrem de performanți le tot servesc unul după altul diverse filmulețe scurte. Algoritmii „învață” repede preferința fiecărui copil și reușesc să anticipeze cu mare succes ce vor copiii să vadă. Urmarea este că tinerii se vor desprinde tot mai greu de aceste aplicații.
Despre efectele TikTok asupra creierelor copiilor au scris recent și publicații precum New York Post și Huffington Post.
Asta poate însemna că va apărea un deficit de atenție care poate afecta, spre exemplu, performanța școlară, mai ales că la școală trebuie să muncești mult pentru a obține recompensa (o notă bună). Ea nu vine imediat, precum la un joc video sau la o rețea socială.
În raport cu aceste filme scurte, captivante și rapide, până și clipurile mai lungi de YouTube par plictisitoare și tot mai mulți copii nu mai au răbdare să urmărească un film convențional cap - coadă, fie acasă, fie la cinema.
Mai mult, realitatea le va părea tot mai neinteresantă, pentru că totul se desfășoară mult mai lent decât pe TikTok.
Niciodată nu a fost atât de mare numărul de aplicații care le servesc copiilor video-uri scurte, în ritm alert, iar pe termen mediu acest lucru înseamnă că cei mici devin obișnuiți să primească instant o răsplată și realitatea off-line le va părea tot mai plictisitoare.
Totul are legătura cu dopamina, iar TikTok este supranumită „the dopamine machine”. Însă modelul TikTok, de a le da user-ilor „pe tavă” un șir de filmulețe scurte și dinamice, în succesiune rapidă, a fost preluat și de alte aplicații.
Problema cea mare ține de faptul că este foarte greu pentru copii să se oprească din privitul acestor clipuri scurte care li se par foarte captivante și totul se explică psihologic prin faptul că la copii nu este complet dezvoltată regiunea cortexului prefrontal, o regiune de bază pentru planificarea comportamentelor elaborate cognitiv.
Este regiunea care se ocupă de luarea deciziilor și de controlul impulsurilor, iar dezvoltarea completă a cortexului prefrontal se face în jurul vârstei de 25 de ani.
Creierelor copiilor se obișnuiesc cu aceste activități ce nu necesită atenție susținută, ci sunt activități cu schimbări constante, ultra-rapide. După expunerea la aceste video-uri numeroase creierului îi va fi greu să se adapteze la activități care nu mai implică ecran și care durează mai mult și sunt formate din etape mai lungi.
Psihologii au atras în ultimii ani atenția asupra faptul că și jocurile video pe telefonul mobil îi fac dependenți pe copii fiindcă oferă mereu răsplată instant, spre exemplu trecerea la un nou nivel de din joc, iar efectul va fi că în lumea reală, cea fără ecran, copiii se vor plictisi fiindcă totul durează mai mult și răsplata vine mult mai greu decât la un joc.
Care ar fi soluția? Mai puțin timp în fața ecranului, o planificare clară a timpului de ecran și mai ales interzicerea ecranului în timpul meselor, spre exemplu. Aplicațiile au introdus o serie de „contoare” pentru monitorizarea timpilor petrecuți, iar acestea pot fi utilizate pentru a putea face diverse comparații.
Și evident: mai mult timp în aer liber să înlocuiască timpul de ecran.
Dopamina este supranumită „hormonul fericirii”. Când te simți bine pentru că ai realizat ceva, este pentru că există o creștere a secreției de dopamină în creier. Dopamina este responsabilă pentru a simți plăcere, satisfacție si motivație.
Dopamina nu doar contribuie la experiența plăcerii, dar și la procesul de învățare și memorie – două elemente cheie în tranziția de la a-ți plăcea ceva, la a deveni dependent. Dopamina intervine în sistemul de învățare bazat pe recompense.
Un nivel scăzut de dopamină este corelat cu o motivație și un entuziasm scăzut pentru acele lucruri care sunt considerate plăcute sau stimulante pentru majoritatea oamenilor.
Sursa foto:
