Ce probleme filosofice si etice ridică modificarea genetică a embrionilor umani în general și situația particulară creată de cercetătorul chinez He Jiankui prin anunțul nașterii primilor copii modificați genetic? Emilian Mihailov, director Executiv al Centrului de cercetare în etică aplicată, explică pentru HotNews.ro că studiul este neglijent din punct de vedere al eticii cercetării, indiferent că este vorba de editare genetică sau nu. Utilizând embrioni sănătoși care se pot dezvolta în copii, studiul nu a minimizat riscurile de a schimba neintenționat alte gene care pot avea efecte adverse începând cu perioada maturității.
Ce transformări morale se produc odată cu extinderea editării genomului uman? Ar putea exista consecințe negative?
Emilian Mihailov: Chiar dacă editarea genetică este interzisă în mai multe țări, Marea Britanie a aprobat oficial din 2016 cercetarea în editare genetică pe embrioni umani. E controversată problema într-adevăr, dar sunt și mulți alarmiști. Cercetarea științifică nu trebuie interzisă doar pentru că le trezește anxietate unora.
Problema etică cea mai presantă acum este lipsa de siguranță a acestei tehnici. Dacă ar fi sigură, cel mai probabil va fi în viitorul apropiat, atunci editarea genetică ar avea multe beneficii în contexte clinice. Deocamdată, editarea genetică este în stadiu experimental. Ceea ce înseamnă că cercetarea nu trebuie făcută pe embrioni sănătoși, ci pe embrioni care nu ajung să se dezvolte în copii, astfel încât să se reducă mutațiile indirecte și transmiterea lor la generațiile viitoare.
Cazul particular din China, care a stârnit reacții dure din partea specialiștilor, are implicații etice, filosofice?
Emilian Mihailov: Cazul din China nu ridică probleme filosofice profunde, ci este neglijent din punct de vedere al eticii cercetării, indiferent că este vorba de editare genetică sau nu. Studiul a fost lipsit de transparență. Colegii lui He Jiankui și instituția în care a avut loc cercetarea nu știau ce se întâmplă. Nu cercetarea de editare genetică a fost problema, ci modul imoral în care a fost derulată. Utilizând embrioni sănătoși care se pot dezvolta în copii, studiul nu a minimizat riscurile de a schimba neintenționat alte gene care pot avea efecte adverse începând cu perioada maturității.
De asemenea, editarea genetică nu este singura modalitate de a influența structura genetică. Din acest punct de vedere, editarea genetică nu este în sine problematică, pentru că deja acceptăm tehnologii care influențează zestrea genetică a indivizilor. Băncile de spermă și ovule oferă femeilor și cuplurilor posibilitatea de a alege între diferite caracteristici ale gameților și de a crea un copil prin fertilizare in vitro sau inseminare artificială. Diferența între editare genetică și celelalte tehnologii genetice reproductive constă în posibilitatea de a interveni direct în secvența genetică versus a interveni asupra celulelor. E ca și cum ai avea posibilitatea de a crea un măr așa cum vrei tu, comparativ cu a planta acei copaci care vor da merele pe care le vrei tu. Sigur, prima posibilitate scurtează drumul, dar și cea de-a doua te duce la aceeași destinație.
Emilian Mihailov este lector la Facultatea de filosofie, Universitatea din București si director executiv al Centrului de Cercetare în Etică Aplicată.
Context: Trebuie să distingem între editarea genetică somatică (terapie genică), unde se caută tratamentul bolilor cauzate de o singură genă mutanta și editarea genetică a embrionilor umani.
In primul caz, celulele afectate vor fi editate în corp sau în exterior și apoi inserate în corpul pacientului. În aceste situații modificarea genetică nu este transmisă urmașilor. Consimțământul este individual.
Problemele etice apar la modificările genetice ale embrionilor umani, schimbarea deliberată a genelor transmise copiilor și generațiilor viitoare - cu alte cuvinte, crearea de oameni modificați genetic. Oficial această procedură este interzisă în mai mult de 40 de țări.
