​Paștele catolic nu a mai fost pe data de 17 aprilie din anul 1960 și următorul an când Învierea va fi pe această dată este 2033, evident fără a uita de 2022. În articol puteți citi despre cele mai importante momente religioase, dar și despre tradiții legate de ouă roșii, târguri cu bunătăți și despre obiceiul „mersului cu stropitul”.

Pastele Catolic Foto: AGERPRES

Informația pe scurt:

• Ca regulă, Paştele catolic poate cădea în luna martie sau aprilie, dar niciodată în luna mai, în timp ce Paștele Ortodox poate cădea în aprilie sau mai, dar niciodată în martie. O dată la 3-4 ani cele două sărbători sunt în aceeași zi. 1960 a fost ultimul an în care Paștele catolic a fost sărbătorit pe 17 aprilie.

• După cei doi ani de pandemie au revenit și procesiunile de Florii, pe 10 aprilie. Anul acesta și la evenimentele liturgice din Săptămâna Luminată au fost mult mai puține restricții decât în 2021. Papa Francisc s-a referit la războiul din Ucraina și mulți preoți catolici îndeamnă la pace în predicile din Săptămâna Luminată.

• În Vinerea Mare și în Sâmbăta Mare nu se celebrează Sfânta Liturghie, iar Sâmbăta Mare este „zi aliturgică”, o zi de tăcere, a mormântului, în așteptarea nopții Învierii, sâmbătă spre duminică.

• Cele mai importante momente din noaptea de Înviere sunt: binecuvântarea focului în afara bisericii, aprinderea lumânării pascale şi a celorlalte lumânări, cântările speciale adresate lui Hristos, lecturile din Vechiul Testament, proclamarea evangheliei Învierii și împărtăşirea credincioşilor.

• În multe orașe importante din Europa centrală se țin târguri de Paște unde se vând jucării din lemn, vase, căni, clopoței, ceasuri, lucruri din piele, eșarfe, dulciuri și vin fiert. Un obicei care câștigă teren în Europa este împodobirea unui pom de Paște, cu ghirlande sau cu ouă colorate.

• Sunt multe tradiții ce nu au legătură cu religia: în multe locuri copiii pornesc la ”vânătoare de ouă” pentru a găsi ouăle ascunse în case sau grădini. Apa de Paște este specială și de ea se leagă multe tradiții, în Transilvania fiind cunoscut obiceiul mersului „cu stropitul” sau „cu udatul”.

Data Paștelui - Cât de mult variază și câteva comparații istorice

Ultima oară când Paștele catolic a fost sărbătorit pe 17 aprilie a fost în 1960, următoarea dată va fi în 2033.

O dată la 3-4 ani Paștele Ortodox și cel Catolic sunt în aceeași zi. Așa a fost în 2011, 2014 și 2017, la fel va fi în 2025, 2028 și 2031. În general, diferența este de o săptămână, Paștele Catolic fiind înaintea celui Ortodox, dar există ani când diferența este mai mare, cum a fost și în 2021, când a fost patru săptămâni.

În 2013 și 2016 diferența a fost de 35 de zile și la fel va fi și în 2024. Spre exemplu, în acel an Paștele catolic va fi pe 31 martie, iar cel ortodox, pe 5 mai.

Dacă luăm datele din ultimii 20 de ani, Paștele catolic a fost cel mai devreme în 2008: pe 23 martie, și cel mai târziu în 2011: 24 aprilie. În 2038, atât Paștele Catolic, cât și cel ortodox, vor fi pe 25 aprilie.

Ca regulă. Paştele Catolic poate cădea în luna martie sau aprilie, dar niciodată în luna mai, în timp ce Paștele Ortodox poate cădea în aprilie sau mai, dar niciodată în martie. O dată la 3-4 ani cele două sărbători sunt în aceeași zi.

Papa Francisc denunță „nebunia războiului

În fiecare an, Papa Francisc trimite lumii un mesaj de bucurie și speranță, dar și unul care ține cont de ce se întâmplă în lume. Anul trecut a vorbit în mesajul pascal despre pandemie, anul acesta o temă importantă a fost războiul.

Papa Francisc a denunţat „nebunia războiului'' într-o ''lume violentă şi rănită'' în timpul omiliei sale în Duminica Floriilor în care mii de credincioşi romano-catolici au revenit în Piaţa Sfântul Petru după pandemie.

El a făcut apel la un armistiţiu de Paşte, pentru pace în Ucraina. „Nimic nu este imposibil pentru Dumnezeu, nici măcar să oprească un război al cărui sfârşit nu se întrevede''.

Suveranul Pontif a făcut apel la depunerea armelor şi la „un armistiţiu pascal", dar nu pentru a se reînarma, ci pentru „a obţine pacea prin negocieri adevărate, gata să facă şi unele sacrificii pentru binele poporului". „Ce victorie ar fi să plantezi un steag pe o grămadă de ruine?'', s-a întrebat el.

Despre un „scenariu mondial îngrijorător” și despre, „un război absurd și tragic” vorbește. arhiepiscopul- mitropolit romano-catolic de Bucureşti, Aurel Percă, în Scrisoarea pastorală de Paşti.

„Trăim în acest an sărbătoarea Învierii Domnului într-un scenariu mondial îngrijorător, când continentul nostru este lovit de un război absurd și tragic. La această realitate se adaugă violența și celelalte conflicte militare care par să se răspândească fără limite în fiecare colț al pământului, ceea ce provoacă în mulți oameni teamă și întunecă bucuria sărbătorilor. Vocea Bisericii s-a făcut auzită prin nenumăratele intervenții ale Papei Francisc pentru reducerea armelor la tăcere”.

Arhiepiscopul Aurel Percă spune că Paștele ne dă speranță, fiindcă semnifică victoria binelui asupra răului, „Paștele rămâne totuși „ziua pe care a făcut-o Domnul!”, versetul pe care îl cântăm cu bucurie și recunoștință în ziua Învierii Domnului. Este cu adevărat o zi nouă și strălucitoare: ziua în care Răscumpărătorul nostru, Cristos Domnul, învingând moartea, învie din morți”.

Săptămâna Sfântă și momentele ei speciale

Săptămâna Sfântă dinaintea Paștelui are câteva momente cu totul speciale, iar catolicii numesc ”Triduum pascal” perioada de trei zile, de joi până duminică, în care Biserica Romano-Catolică celebrează Patimile lui Hristos, Moartea și învierea.

Joia Sfântă

Joi dimineața preoții din arhidieceză se regăsesc împreună cu episcopii în catedrală, pentru că Joia Mare este considerată Ziua Sfintei Preoții și nu poate fi Liturghie sau Euharistie fără preoție. Atunci sunt consacrate uleiurile care sunt folosite pentru sfintele taine (pentru bolnavi, pentru Botez, pentru Mir). Această liturghie a sfinţirii uleiurilor poartă numele de ”Liturghia crismei”.

Preoții își reînnoiesc atunci în fața episcopului și făgăduințele din ziua hirotonirii.

Joi seara a mai fost un moment important: preoții se întorc fiecare în parohie și celebrează Sfânta Liturghie a Cinei Domnului „in Coena Domini”. După celebrarea liturgică, Preasfântul Sacrament a fost expus spre adorare.

Joia Mare se ține ritualul spălării picioarelor, ritual ce însă nu a mai fost ținut în anii pandemiei. Papa Francisc spală picioarele a 12 deținuți, iar ritualul aminteşte de gestul Mântuitorului Iisus Hristos, care a spălat picioarele celor 12 Apostoli, la ultima cină.

Vinerea Sfântă

Vinerea Mare este ziua răstignirii Mântuitorului, o zi în care se trăiește Pătimirea Lui. În Vinerea Mare și în Sâmbăta Mare nu se celebrează Sfânta Liturghie, iar Sâmbăta Mare este ”ziua aliturgică”, o zi de tăcere, a mormântului, în așteptarea nopții Învierii, sâmbătă spre duminică.

În Vinerea Mare, deși nu se ține liturghie, preoții citesc toată evanghelia Pătimirii, un moment amplu cu rugăciuni specifice, adaptate pentru Vinerea Sfântă, rugăciuni despre biserică și despre lume. Altarul nu are nimic pe el: nici cruce, nici sfeşnice, nici feţe de altar.

Tot vineri a urmat și momentul Adorării Sfintei Cruci, dar și aici pandemia a schimbat ritualul: înainte credincioșii atingeau și sărutau crucea, iar în 2020 și 2021 au făcut un gest de venerație, fără să o mai atingă.

Sâmbăta Sfântă

Sâmbăta Sfântă - Hristos este în mormânt, ca atare Biserica este în tăcere. Nu este nicio celebrare. Toţi sunt invitaţi să mediteze pătimirea şi moartea lui Hristos.

Noaptea Sfântă și Duminica Învierii

Noaptea Sfântă. Noaptea aceasta este o priveghere în cinstea Domnului, astfel încât credincioşii, urmând îndemnul evangheliei, ţinând în mâini candele aprinse, să fie asemenea slujitorilor care îl aşteaptă pe stăpânul lor să se întoarcă, pentru ca atunci când va sosi, găsindu-i veghind, să-i aşeze la masă.

Binecuvântarea focului în afara bisericii, aprinderea lumânării pascale şi a celorlalte lumânări, preconiul pascal (o cântare specială adresată lui Hristos, lumina lumii), lecturi din Vechiul Testament, proclamarea evangheliei Învierii, înnoirea făgăduinţelor de la Botez, împărtăşirea credincioşilor - stau în centrul atenţiei acestei nopţi sfinte.

Duminica Învierii. Liturghia zilei de Paşte, din ziua de 17 aprilie, se celebrează cu mare solemnitate. La începutul Liturghiei, credincioşii sunt stropiţi cu apă binecuvântată în noaptea precedentă pentru a aminti de Botez. Lumânarea pascală (o lumânare mare, simbol al Învierii lui Cristos) este aşezată lângă altar.

Anul trecut au fost mai multe lucruri diferite la celebrările religoase, din cauza pandemiei. Anul acesta multe revin la normalul de dinaintea pandemiei, dar Arhiepicopia Romano - Catolică București vine cu câteva recomandări.

• În spațiile închise și aglomerate (locurile de cult) se recomandă purtarea măștii de protecție.

• Nu se mai impune distanțarea fizică, dar este recomandată evitarea aglomerațiilor, mai ales la intrarea și ieșirea din biserici, cu ocazia procesiunilor.

• Deocamdată nu se revine la folosirea apei sfințite în agheasmatare.

• Pentru distribuirea Sfintei Împărtășanii, este bine ca preoții să poarte masca de protecție și să-și igienizeze mâinile.

Pentru celebrările liturgice din Vinerea Sfântă: după indicația Liturghierului roman, „în caz de necesitate publică” se poate adăuga o intenție specială. În contextul războiului din Ucraina, se va introduce în rugăciunea universală o intenție „pentru toți cei care suferă din cauza războiului”.

Târgurile de Paște, vânătoarea de ouă și pomii împodobiți

În afară de canoanele bisericești, la Paște sunt obiceiuri comerciale, tradiții populare și superstiții, tradiții ce nu au legătură cu trăirea bisericii, dar care fac sărbătoarea mai amuzantă.

În câteva mari orașe din Europa Centrală se țin și târguri de Paște unde se vând jucării din lemn, vase, căni, clopoței, ceasuri, lucruri din piele, eșarfe, dulciuri și vin fiert. Se țin în orașe celebre și pentru târgurile lor de Crăciun: Viena, Nurenberg, Cracovia, Praga, Salzburg sau Graz. Unele țin 2-3 zile, altele chiar și peste două săptămâni și cele mai mari au mai bine de 50 de căsuțe.

După 20 ani de pandemie, aceste târguri au revenit și au început în primele zile din aprilie, cele mai mediatizate fiind cele de la Viena, Innsbruck și Praga.

Pomii de paște

În unele țări din Europa de Vest și de Nord este foarte la modă ”pomul de Paște” (Easter tree), tradiție care provine din Germania unde așa-numiții ”Ostereierbaum” sau ”Osterbaum” însemnau practic pomi decorați cu diverse ornamente de Paște, cum ar fi ghirlande multicolore. De secole germanii împodobesc pomii și de Paște, cu panglici sau cu ouă. De multe ori sunt împodobiți pomi vii, dar spre deosebire de cei de Crăciun, nu se mai pun și luminițe, însă fiind împodobiți cu multe lucruri colorate, înveselesc locul, mai ales că Paștele cade uneori în martie când este încă frig și nimic nu este înverzit.

Uneori sunt împodobiți și brazii, în alte cazuri germanii sau suedezii aduc în casă ramuri de salcie pe care le pun în vază și le decorează.

În acest an pomii de Paște sunt foarte căutați în Marea Britanie unde unele magazine vând brazi naturali sau artificiali precum cei de la Crăciun pentru a fi împodobiți cu panglici, cu ouă sau cu dulciuri.

Ouăle pot fi din lemn, din plastic sau chiar ouă adevărate vopsite, însă golite de conținut.

În câteva zone din Transilvania, în Sâmbăta Mare băieţii împodobesc brazii cu panglici colorate.

Vânătoarea de ouă și Iepurașul

În SUA există o tradiție specială, așa-numitele ”Easter egg hunts”, jocuri unde copiii trebuie să caute ouă ascunse, fie unele adevărate, fie unele de plastic sau de ciocolată. Cele mai celebre ”vânători de ouă” sunt cele de pe peluza Casei Albe care au debutat în 1878 la inițiativa soției președintelui de atunci, Rutherford B. Hayes.

Tradiția este mult mai veche și vine tot de la germani: ”Ostereier suchen”, o numesc ei, ceea ce înseamnă ”căutarea ouălor de Paște”.

Iepurele a fost pentru prima oară asociat cu Paștele în regiunile protestante ale Europei, în secolele XVI - XVII, dar a devenit foarte răspândit în secolul XIX. În Germania secolului XVII a apărut tradiția ”iepurașului de Paște” care aducea ouă cadou copiilor. Iepurele a fost din cele mai vechi timpuri asociat cu festivalurile de primăvară fiind un simbol al fertilității datorită faptului că se înmulțește extrem de rapid. La noi, tradiția iepurașului care aduce cadouri de Paște s-a impus după Revoluție.

În Germania legenda spunea că iepurele de paște aduce copiilor un coș cu ouă vopsite și le ascunde pentru ca cei mici să le caute apoi. Și În Transilvania, pentru copiii din riturile romano-catolice, reformate şi evanghelice, de Paşte vine Iepuraşul care ascunde ouăle colorate prin curţile caselor. Astfel că, în dimineaţa primei zile a Paştelui, cei mici încep goana după găsirea ouălor colorate, pentru a-şi umple coşuleţele.

Regina Victoria a Marii Britanii a popularizat tradiția ”vânatului de ouă” (Easter egg hunt) fiindcă mama ei, născută în Germania, a ținut această tradiție și copiii de la palat erau încântați să caute ouăle colorate.

Interesant este că și alte animale sunt asociate cu Paștele și adusul ouălor - cadou: în Elveția este cucul, în Westfalia este vulpea.

Apa din ziua de Paște

Tot o tradiție din Germania spunea că fetele nemăritate trebuie să meargă la pârâu în ziua de Paște, să ia apă și nu trebuiau să stea de vorbă cu nimeni pe drumul spre casă, fiindcă apa își va pierde proprietățile. Apa este în general simbol al fertilității, dar această apă era și mai specială, fiindcă, dacă fata își stropea iubitul asta însemna că vor face nunta curând. Se credea și că această apă din ziua de Paște face bine la ochi sau la piele.

În Transilvania era (și încă mai este în unele regiuni) obiceiul mersului cu stropitul sau cu udatul, obicei provenit tot de la germani, pe filieră maghiară. Obiceiul stropitului se păstrează azi mai mult în mediul rural, cu trecerea timpului el modernizându-se. Dacă în trecut se folosea apa, astăzi se foloseşte parfum sau apă de colonie. Băieţii adunaţi în grupuri merg la fete acasă a doua zi de Paşte, unde întreabă părinţii fetelor dacă primesc cu udatul, în timp ce rostesc o poezie, care diferă de la o regiune la alta a Transilvaniei. Tinerii stropesc fata cu parfum, după care sunt cinstiţi cu ouă roşii, băutură şi prăjituri.

Cum a fost vremea de Paștele catolic în ultimii 5 ani - variația minimelor și maximelor

2017: 16 aprilie

Minime Toplița 0 Calafat +12 grade

Maxime: Stâna de Vale +7 grade Giurgiu +24 grade

2018: 1 aprilie

Minime: Poiana Stampei +1 grad - Oltenița +16 grade

Maxime: Roșia Montană +3 grade Zimnicea +20 grade

2019: 21 aprilie

Minime: Întorsura Buzăului -4 grade Șoimi +10 grade

Maxime: Fundata +8 grade Jimbolia +24 grade

2020: 12 aprilie

Minime: Miercurea Ciuc -6 grade Șiria +11grade

Maxime: Sulina +10 grade Bechet +23 grade

2021: 4 aprilie

Minime: Obârșia Lotrului -5, Mangalia +8

Maxime: Fundata +1, Râmnicu Vâlcea +13

De ce Paștele catolic este diferit în calendar față de cel ortodox

Așadar, Paștele este cu totul special față de alte sărbători creștine fiindcă nu este într-o dată fixă, ci este o sărbătoare mobilă a cărei dată depinde de lucruri precum istorie, politică, astronomie și teologie.

Data Paștelui a dat naștere in vechime unor controverse și dezbinări în sânul bisericii în primele secole de la începutul erei noastre. Pentru a se realiza o uniformizare a sărbătorii Paștelui, în cadrul primului sinod ecumenic de la Niceea, din anul 325, s-a stabilit că Paștele va fi serbat întotdeauna duminica.

Această duminică va fi imediat următoare lunii pline de după echinocțiul de primăvară. S-a mai stabilit și că atunci când data Paștelui iudaic cade duminică, Paștele creștin va fi serbat duminica următoare, pentru a nu fi serbat o dată cu cel iudaic, dar nici înaintea acestuia.

Calcularea datei la care creştinii sărbătoresc Paştele ţine de două fenomene naturale, unul cu dată fixă - echinocţiul de primăvară, iar celălalt cu data schimbătoare - luna plină. Aceasta din urmă face ca data Paştelui să varieze în fiecare an.

În plus, utilizarea a două calendare diferite explică decalajul acestei sărbători la catolici şi ortodocşi. Biserica Catolică se raportează la echinocţiul de primăvară după calendarul gregorian, în timp ce Biserica Ortodoxă calculează acelaşi eveniment astronomic după calendarul iulian (pe stil vechi).

Până la Marea schismă Biserica Răsăriteană şi cea Apuseană sărbătoreau Paştele la aceeaşi dată.

Marea schismă din 1054, în urma căreia Biserica Creştină de Apus s-a despărţit de Biserica Răsăriteană, a fost unul dintre cele mai importante evenimente istorice. Trebuie spus că relaţiile dintre Apusul şi Răsăritul Bisericii Creştine erau încordate şi complicate de multă vreme. Începând încă din secolul al IV-lea, între Răsăritul şi Apusul creştin se făcea simţită o tensiune ecleziologică ce privea statutul papei de la Roma în Biserică, adică pretenţia de jurisdicţie universală a papilor asupra întregii Biserici din Apus şi Răsărit.

Mai târziu, în 1582, Papa Grigore al XIII-lea a reformat calendarul iulian (pe stil vechi) din cauza erorilor acestuia faţă de calendarul astronomic (o rămânere în urmă), făcând trecerea la calendarul modern, ce-i poartă numele.

Din motive de ordin confesional bisericile ortodoxe nu au acceptat reforma gregoriană, păstrând în continuare calendarul iulian. Cu timpul, diferenţa dintre cele două calendare, care la sfârşitul secolului al XVI-lea era de 10 zile, a continuat să crească, şi după 1900 ea a ajuns sa fie de 13 zile.

Astfel, nevoia de armonizare a calendarului în toate domeniile vieţii publice, a făcut ca şi bisericile ortodoxe sa reflecteze la trecerea la calendarul gregorian. Regatul României a adoptat reforma calendarului în anul 1919, când ziua de 1 aprilie pe stil vechi a devenit 14 aprilie pe stil nou.

Congresul interortodox desfăşurat la Istanbul (Constantinopol) în anul 1923 a hotărât adoptarea calendarului gregorian şi în bisericile ortodoxe, rămânând însă la latitudinea fiecărei biserici ortodoxe autocefale să aleagă momentul oportun pentru această trecere. Tot atunci s-a hotărât ca data Paştelui pentru ortodoxie să se calculeze în continuare după calendarul iulian, până când toate bisericile ortodoxe autocefale vor adopta calendarul gregorian, evitându-se astfel diferenţele liturgice din sânul Ortodoxiei.