Pentru prima dată, cercetătorii au secvențiat cu succes întregul genom din craniul descoperit la Peștera Muierii 1, o femeie care a trăit în România de azi acum 35.000 de ani. Diversitatea ei genetică ridicată arată că migrația din Africa nu a fost marele blocaj în dezvoltarea umană, ci mai degrabă acest lucru a avut loc în timpul și după cea mai recentă epocă glaciară. Aceasta este constatarea unui nou studiu condus de Mattias Jakobsson de la Universitatea Uppsala, care a fost publicat în Current Biology, scrie SciTechDaily.
„Ea seamănă ceva mai mult cu europenii moderni decât cu indivizii din Europa cu 5.000 de ani mai devreme, dar diferența este mult mai mică decât am crezut. Putem vedea că nu este un strămoș direct al europenilor moderni, dar este predecesorul vânătorilor-culegători care au trăit în Europa până la sfârșitul ultimei ere glaciare ”, spune Mattias Jakobsson, șeful studiului.
Foarte puține genomuri complete mai vechi de 30.000 de ani au fost secvențiate
Acum, când echipa de cercetare poate citi întregul genom din Peștera Muierii 1, ei pot vedea asemănări cu oamenii moderni din Europa, în timp ce văd că nu este un strămoș direct. În studiile anterioare, alți cercetători au observat că forma craniului ei are similitudini atât cu oamenii moderni, cât și cu neanderthalienii. Din acest motiv, ei au presupus că ea avea o fracțiune mai mare din strămoșii neanderthalieni decât alți contemporani, făcând-o să se distingă de normă.
Dar analiza genetică din studiul actual arată că are același nivel scăzut de ADN neanderthal ca majoritatea celorlalți indivizi care trăiau în timpul ei. În comparație cu rămășițele unor indivizi care au trăit cu 5.000 de ani mai devreme, precum oasele descoperite la Peștera Oase 1, ea avea doar jumătate din ascendența neanderthală.
Mattias Jakobsson (foto: David Naylor)
Diversitatea genetică a scăzut la ultima eră glaciară
Răspândirea oamenilor moderni în afara Africii cu aproximativ 80.000 de ani în urmă este o perioadă importantă în istoria omenirii și este adesea descrisă ca un blocaj genetic.
Populațiile s-au mutat din Africa în Asia și Europa. Efectele acestor migrații pot fi văzute și astăzi. Diversitatea genetică este mai mică în populațiile din afara Africii decât în Africa. Faptul că Peștera Muierii 1 are o diversitate genetică ridicată implică faptul că cea mai mare pierdere a diversității genetice a avut loc în ultima epocă glaciară (care s-a încheiat cu aproximativ 10.000 de ani în urmă) în loc de migrația din afara Africii.
Cercetătorii au reușit, de asemenea, să urmărească variația genetică din Europa în ultimii 35.000 de ani și să vadă o scădere clară a variațiilor în timpul ultimei ere glaciare. Diversitatea genetică redusă a fost legată anterior de variantele patogene din genomi, fiind mai frecventă în rândul populațiilor din afara Africii, dar acest lucru încă se dispută.
„Accesul la medicina genomică avansată ne-a permis să studiem aceste rămășițe și chiar să putem căuta boli genetice. Spre surprinderea noastră, nu am găsit nicio diferență în ultimii 35.000 de ani, chiar dacă unii indivizi în viață în epoca de gheață aveau o diversitate genetică scăzută. Acum am accesat toată informația din aceste rămășițe. Peștera Muierii 1 este importantă din perspectiva istoriei culturale și va rămâne cu siguranță interesantă pentru cercetătorii din alte domenii, dar din perspectiva genetică, toate datele sunt acum disponibile.”, spune Mattias Jakobsson.
Peștera Muierilor (sau Peștera Muierii ) se află în comuna Baia de Fier, Județul Gorj, pe teritoriul Depresiunii Getice a Olteniei. Peștera a fost sculptată în calcarele mezozoice de pe marginea sudică a Masivului Parâng, de către râul Galbenul. Cu o istorie foarte bogata, peștera în timpuri străvechi a adăpostit în timpul războaielor, când bărbații plecau la lupte, foarte mulți copii și femei, de unde i se trage și numele. Este prima peșteră electrificată din România.
