​Muzeul Național de Istorie a României anunță deschiderea expoziției „Dacia. Ultima frontieră a romanității”. Joi va fi vernisajul, iar expoziția va putea fi vizitată începând cu ziua de vineri, până în martie 2023, cu excepția zilelor de luni și marți. Pentru ea au fost aduse exponate de la 45 de muzee din țară.

Dacia - Ultima frontiera a romanitatiiFoto: MNIR

Muzeul spune că este cea mai mare expoziție sintetică dedicată civilizației geților și dacilor, a celei romane precum și a celor ale primilor migratori în acest spațiu, organizată în ultimii 25 de ani.

Expozitia este structurată cronologic pe șase teme:

  • Etapa finală a primei epoci a fierului și conexiunile localnicilor cu lumea sciticăꓽ sunt prezentate piese de ceramică, arme și podoabe, specifice culturilor hallstattiene târzii;
  • Terra Dacorumꓽ este dedicată civilizațiilor antice care s-au dezvoltat pe teritoriul României în cea de-a doua epocă a fierului – La Tène. Rolul central îi revine civilizației dezvoltate de geto-daci, în spațiul definit de țărmul vestic al Mării Negre, bazinul Carpatic și fluviul Dunărea;
  • Pax Romanaꓽ își propune să ofere vizitatorului o imagine sintetică a modului de viață roman în spațiul provinciilor Dacia și Moesia Inferior, cu sublinierea aspectelor particulare, specifice zonei;
  • La porțile Imperiuluiꓽ este dedicată comunităților din spațiul locuit anterior de geto-daci, transformărilor pe care acestea le suferă în contextul noilor realități generate de prezența imperiului și de conviețuirea dacilor liberi cu triburile germanice și sarmatice așezate aici în primele trei secole ale erei creștine;
  • Construind Terra Christianaꓽ perioada secolelor IV – VII p. Chr. este caracterizată de trei jaloane istorice determinante pentru acest spațiu: retragerea armatei și a administrației din Provincia Dacia, pătrunderea creștinismului și marile migrații;
  • „Barbarii” și Imperiul - Transformarea lumii romane – cotidian și conflictꓽ răsfoind scrierile Antichităţii Târzii despre Dacia se conturează percepţia Dunării ca o frontieră politică şi simbolică, unul dintre principalele repere ale iniţiativelor politice ale Imperiului sau ale unor populații în migrație. În același timp, în cursul secolelor IV-VII, spațiul de la nordul Dunării de Jos a fost și o zonă a continuității civilizației romane provinciale și de sinteză culturală a moștenirii acesteia cu culturile diferitelor populații migratoare germanice, iraniene, slave sau de sorginte central asiatică.

Câteva exemple de exponate

Din colecția Muzeului Național de Istorie a României vor fi prezentate următoarele piese: coiful de aur de la Coțofenești, tezaurele getice de la Stâncești, Agighiol, Peretu, tezaurul princiar getic de la Cucuteni-Băiceni, inventarul mormântului unei căpetenii getice de la Popești, tezaurele de argint dacice de la Sâncrăieni, Herăstrău, Senereuș, Vedea, două tezaure necunoscute din S-V României, inscripții menționând regii daci Tiamarkos, Burebista și Decebal, portrete imperiale ale lui Traian, Antoninus Pius, Marcus Aurelius, Traianus Decius, tezaure sarmatice din județul Buzău și Smârdan, tezaurele de la Pietroasele, Apahida și Histria (din epoca migrațiilor).

Exemple din colecțiile muzeelor partenere: tezaure datând din epoca migrațiilor descoperite în mormintele unor principese, la Cluj-Polus și Turda (din patrimoniul Muzeului Național al Transilvaniei și Muzeul de Istorie Turda), depozitul de arme și obiecte de bronz grecești de la Olănești, precum și piese de aur din mormintele unei principese sarmate de la Mocra, Republica Moldova, din patrimoniul Muzeului Național de Istorie a Moldovei din Chișinău, vase din ceramică, arme, unelte și podoabe din metale comune care ilustrează evoluția civilizațiilor care s-au succedat în spațiul de la nord de Dunăre în perioada cuprinsă între sec. VII î.e.n. și sfârșitul sec. VII d. Hr.

„Vă învităm într-o călătorie de peste 1400 de ani, în timp, în spațiu, în universul în care au evoluat strămoșii geto-dacilor spre ceea ce izvoarele antice vor numi geți și daci, civilizația dezvoltată de aceștia până la cucerirea și transformarea unei părți a Daciei în provincie romană, integrarea acestui spațiu în lumea romană, supraviețuirea civilizației romane provinciale după părăsirea Daciei de către armata și administratia romană și convietuirea localnicilor cu populațiile migratoare”, spun reprezentanții MNIR.