Muncitorii care tocmai începuseră lucrările pe un şantier din nord-estul Braziliei au descoperit mai multe oseminte umane şi cioburi de ceramică. Însă surprizele nu se terminaseră încă. Foarte repede, săpăturile efectuate în acel sit din oraşul costier Sao Luis au dezgropat mii de obiecte străvechi ce ar putea data din urmă cu 9.000 de ani. Un tezaur care, potrivit arheologilor, ar putea rescrie istoria aşezărilor umane din Brazilia.

Descoperiri arheologice pe un şantier din nord-estul Braziliei, în Sao LuisFoto: Handout / AFP / Profimedia

Arheologul care coordonează săpăturile, Wellington Lage, mărturiseşte că nu avea nicio idee despre ceea ce urma să descopere atunci când gigantul brazilian din industria construcţiilor a contactat compania lui, W Lage Arqueologia, în 2019, pentru a realiza un studiu la faţa locului, o procedură standard înainte de construcţia de locuinţe, relatează France Presse și Agerpres.

Acoperit de vegetaţie tropicală şi mărginit de aglomerarea urbană în continuă expansiune din Sao Luis, capitala statului Maranhao, situl se întinde pe şase hectare.

Pe parcursul cercetărilor sale, Wellington Lage a aflat că au fost făcute descoperiri interesante în acest sit încă din anii 1970, iar o bucată de maxilar uman a fost găsită în 1991.

În curând, echipa sa a găsit mult mai multe obiecte: o mulţime de unelte de piatră, cioburi de ceramică şi oase.

În patru ani de săpături, au fost scoase la iveală 43 de schelete umane şi peste 100.000 de obiecte antice, potrivit Institutului brazilian de Istorie şi Patrimoniu Artistic (Iphan), care a anunţat această descoperire „grandioasă” în urmă cu câteva zile.

Cu 1.400 de ani mai vechi decât se credea

Cercetătorii vor face de acum un inventar al obiectelor, le vor analiza în detaliu, înainte de a le expune şi de a-şi publica rezultatele.

„Lucrăm de patru ani şi abia am zgâriat suprafaţa”, insistă Wellington Lage, în vârstă de 70 de ani, originar din Sao Paulo, a cărui soţie şi ai cărui doi copii sunt, de asemenea, arheologi.

Primele descoperiri atrag deja atenţia comunităţii ştiinţifice.

Wellington Lage a dezvăluit că echipa sa - ajunsă de acum la 27 de membri, inclusiv arheologi, chimişti, un istoric şi un documentarist - a identificat patru epoci diferite în acel sit.

Stratul superior a fost lăsat de populaţia Tupinamba, care trăia în regiune atunci când coloniştii europeni au înfiinţat oraşul Sao Luis în 1612.

Urmează un strat de obiecte antice tipice popoarelor din pădurea amazoniană, urmat de un „sambaqui”: o grămadă de ceramică, cioburi şi oase folosite de anumite comunităţi indigene pentru a-şi construi casele sau pentru a-şi îngropa morţii.

Mai jos, la o adâncime de aproximativ doi metri, se află un alt strat, lăsat de un grup care a făcut ceramică rudimentară şi a trăit în urmă cu aproximativ 8.000-9.000 de ani, potrivit estimărilor.

Acel strat este mult mai timpuriu decât cel mai vechi „pre-sambaqui” descoperit până acum în regiune, ce datează din urmă cu circa 6.600 de ani, a precizat Wellington Lage.

După părerea lui, „acest lucru ar putea schimba complet istoria nu doar a regiunii, ci a întregii Brazilii”.

„Jalon”

Oamenii de ştiinţă dezbat de multă vreme despre momentul şi felul în care primii oameni au ajuns pe continentul american venind din Asia.

Descoperirile specialistului brazilian sugerează că primii oameni s-au stabilit în această regiune a Braziliei de astăzi cu cel puţin 1.400 de ani mai devreme decât se credea până acum.

Arheologii plănuiesc analize mai detaliate pentru a data obiectele cu mai multă precizie.

Situl reprezintă deja „o piatră de hotar în preistoria braziliană”, a explicat Iphan într-un comunicat de presă.

Potrivit institutului brazilian, „descoperirea este o mărturie a istoriei îndelungate a aşezărilor umane” în regiune, „dezvăluind un trecut care precede” perioadele deja documentate.

Arheologul Arkley Bandeira, de la Universitatea Federală din Maranhao, care construieşte un laborator şi un muzeu pentru a găzdui această comoară cu finanţare din partea grupului MRV, subliniază, de asemenea, că situl ar putea oferi informaţii preţioase despre cultura şi istoria popoarelor antice dispărute cu atât de mult timp în urmă.

În opinia sa, aceste descoperiri „joacă un rol crucial în relatarea istoriei noastre îndelungate”.