Moartea prin "spaghetificare": Telescoapele ESO au înregistrat ultimele clipe ale unei stele devorate de o gaură neagră supermasivă

Luni, 12 octombrie 2020, 16:33 Science - Spatiul

Pentru prima oară, astronomii au putut urmări în timp real "spahetificarea" unei stele devorate parțial de o gaură neagră, potrivit unui studiu publicat luni și citat de AFP.

Steaua, cu o masă echivalentă cu cea a Soarelui nostru, s-a aventurat prea aproape de o gaură neagră supermasivă, cu o masă de un milion de ori mai mare.

Majoritatea dintre stelele care ajung în acest punct sunt literalmente înghițite de forța de atracție fenomenală a găurii negre, care împiedică chiar și lumina să scape.

Altele, însă, suferă o dislocare progresivă, în ceea ce astronomii denumesc „fenomenul tăiței” sau „spaghetificare”. În cazul observat, steaua a pierdut jumătate din masă în șase luni.

"Este exact ceea ce se întâmplă într-un eveniment de ruptură prin efect de maree", sau TDE, „tidal disruption event”, a explicat astronomul britanic Matt Nicholl, de la universitatea din Birmingham, autorul principal al studiului publicat în Monthly Notices al Royal Astronomy Society.

Apropiindu-se, steaua începe să se aplatizeze și apoi să se întindă sub efectul forțelor de maree provocate de gaura neagră, luând o formă asemănătoare cu un trabuc sau o clătită, a explicat Stéphane Basa, director de cercetări la laboratorul de astrofizică din Marsilia: "Când aceste forțe depășesc forța de coeziune a stelei, aceasta pierde bucăți care sunt înghițite de gaura neagră".

Unul dintre principalele elemente oferite de studiu este o mai bună înțelegere a modului în care materia este absorbită, sub formă de filamente fine. Dar și să arate, pentru prima oară, potrivit lui Basa, că o parte a materiei stelei este ejectată în direcția opusă găurii negre.

Proximitatea relativă a evenimentului, la circa 215 milioane de ani lumină depărtare, a permis mobilizarea rapidă a numeroase mijloace de observare, printre care cele ale Observatorului European Austral (ESO). Evenimentul este atât de rar încât ar trebui observate 10.000 de galaxii, timp de un an, pentru a detecta altul.