Neptun, cea mai vântoasă planetă din sistemul solar și singura ce nu este vizibilă cu ochiul liber, găzduiește furtuni uriașe ce pot fi de dimensiunea Terrei, iar în norii din cristale de metan înghețat, temperaturile scad la sub -200 de grade Celsius. Astronomii urmăresc fascinați aceste uragane - mamut ce se desfășoară la peste 4 miliarde km de Terra și se întreabă de ce se mișcă atât de repede și dispar aproape fără explicație.
Neptun este zeul roman al mărilor, iar planeta este un gigant de gheață precum Uranus, dar culoarea albastră este mai puternică pentru că în atmosferă este mult mai mult metan din lumina solară. Dacă lumina de la Soare ajunge în 8 minute pe Pământ, la Neptun ajunge în 4 ore.
O singură sondă spațială terestră a ajuns la Neptun, Voyager 2, în 1989, sondă ce a fotografiat o mare pată de culoare închisă despre care se crede că ar fi fost o breșă în compoziția de metan a atmosferei. Această gaură a dispărut apoi. Voyager 2 a făcut 12 ani până la Neptun, cu o viteză medie de peste 65.000 km/h și s-a apropiat la 7.000 de km de polul sud al planetei.
Mega - furtuna observată atunci, de dimensiunile Terrei, a fost denumită ”Marea Pată Neagră” și a ajuns să fie cunoscută sub numele ”the original Great Dark Spot” fiindcă alte furtuni gigantice migratoare au fost descoperite. Voyager 2 a descoperit atunci și un uragan mai mic, dar tot plimbăreț, denumit Scooter de către astronomi.
Șase furtuni uriașe au fost observate pe Neptun cu ajutorul Voyager și a telescopului Hubble în ultimele trei decenii, iar estimarea este că, în medie, o mega-furtună durează între doi și cinci ani și longevitatea are legătură cu mărimea furtunii. În comparație, gigantică furtună denumită Marea Pată Roșie, de pe Jupiter, ține de cel puțin 350 de ani, chiar dacă dimensiunile ei au variat.
Telescopul Hubble a identificat pe Neptun în 2018 o pată neagră de 7.000 km în diametru și, de atunci, se pare că aceasta s-a dus către sud și apoi s-a întors spre nord. O furtună ceva mai mică a mai fost localizată, denumită Dark Spot Jr, iar ea ar putea să fie de fapt o bucată desprinsă din cea uriașă, scrie The New York Times.
Aceste furtuni ajung până departe în interiorul planetei, se mișcă foarte repede, iar când deplasarea se produce către ecuatorul neptunian, ele tind să se potolească și să se destrame. Doar o dată pe an telescopul Hubble poate fi folosit pentru a analiza planeta Neptun, astfel că este greu de monitorizat modul în care aceste furtuni se mișcă și dispar. Însă misterul este de ce dispar.
Neptun se găsește la peste 4 miliarde de km de Terra, temperatura medie la suprafață este -214 grade Celsius și masa planetei este de 17 ori mai mare decât cea terestră.
Neptun a fost detectată în 1846 mai degrabă prin calcule matematice decât prin observație directă. Astronomii și-au dat seama că un corp de mari dimensiuni afectează orbita lui Uranus și acest corp s-a dovedit a fi Neptun, deși se află la peste un miliard de km depărtare de Uranus.
O zi ”neptuniană” durează 16 ore terestre, iar un an ține 165 de ani pământești, ceea ce înseamnă că de la descoperirea sa acum 174 de ani, Neptun a înconjurat doar o dată Soarele. Lumina Soarelui este de 900 de ori mai puternică pe Terra, decât pe Neptun.
Din ce se știe până acum, planeta are 14 sateliți naturali și ultimul descoperit Hippocamp, a fost observat în 2013 cu ajutorul lui Hubble. Cel mai mare este Triton, descoperit în 1846, la 17 zile după descoperirea planetei.
Neptun nu are suprafață solidă și, deși norii care o înconjoară sunt extrem de reci (sub -210 grade), nucleul de rocă și fier are aceeași temperatură ca la suprafața Soarelui. Această căldură internă provoacă vânturi violente și uragane și planeta are cea mai bizară vreme din întregul sistem solar, cu vânturi ce depășesc și 2.000 km/h.
