La circa șapte luni după ce a decolat, roverul NASA Perseverance mai trebuie să supraviețuiască celor "șapte minute de teroare", cum este denumită manevra extrem de periculoasă care precede așezarea sa pe Marte, scrie AFP. Perseverance este cel mai sofisticat rover construit vreodată de NASA, iar misiunea de 2,7 miliarde dolari își propune să extragă și mici mostre de rocă și sol care vor fi puse în capsule speciale care să fie apoi aduse pe Terra de o altă misiune.
Craterul Jezero este cel mai periculos loc de contact cu solul marțian încercat vreodată de sondele trimise de oameni. În șapte minute, roverul trebuie să treacă de la o viteză de 20.000 km/h la zero.
Amartizarea va avea loc joi la ora României 22.55
Iată cum va decurge coborârea - distanțele enunțate arată cât mai are sonda până la suprafața planetei
130 km: intrarea în atmosferă
Cu zece minute înainte de a intra în atmosfera marțiană, naveta se va separa de etajul de croazieră care a alimentat-o cu combustibil în timpul călătoriei.
Atunci, nu va mai fi formată decât dintr-un scut posterior, un scut termic anterior și, între ele, dispozitivul de coborâre, atașat la rover.
La o altitudine de circa 130 km, intră în atmosferă cu o viteză de 20.000km/h, iar din cauza forțelor de frecare temperatura va urca până la 1.300 grade Celsius. Scutul termic ar urma să protejeze roverul de această căldură infernală.
11 km: deschiderea parașutei
Dar atmosfera nu va fi suficientă pentru a încetini dispozitivul, care are încă o viteză de 1.500 km/h.
La circa 11 km altitudine, la un moment oportun calculat în funcție de distanța rămasă până la locul de contact cu solul, o imensă parașută supersonică cu un diametru de 21 de metri, situată în scutul posterior, se deschide.
Aceasta va încetini capsula până la circa 300 km/h.
9 km: scutul termic
La 20 de secunde după deschiderea parașutei, este eliberat scutul termic: roverul pe care îl protejează este pentru prima oară expus la atmosfera lui Marte.
O nouă tehnologie, denumită "Terrain Relative Navigation" (TRN), intră în funcțiune: imaginile captate de camerele capsulei sunt comparate cu hărțile înregistrate în sistemul său, unde sunt predefinite zonele periculoase care trebuie evitate. Ținând cont de aceste date, capsula va decide locul final de aterizare.
2 km: rachetele
La o altitudine de circa 2 km, se desprind scutul posterior și parașuta.
Roverul nu mai este legat decât de dispozitivul de coborâre, echipat cu opt rachete orientate spre sol, care se vor aprinde pentru a încetini coborârea.
20 de metri: separarea roverului
La circa 20 de metri de sol, are o viteză de 2,7 km/h, mai mică decât cea a unui om care merge. Roverul coboară de-a lungul cablurilor, printr-un sistem de scripeți, în timpul ultimelor 15 secunde (etapă denumită "sky crane").
Vehiculul își desfășoară roțile, Când acestea vor simți solul, cablurile sunt tăiate iar „macaraua spațială” și șasiul va efectua o ultimă manevră, pentru a se îndepărta cât mai mult posibil de rover înainte de a cădea pe sol.
0
13
