În luna iulie, seara se văd planetele Venus, Marte și Saturn. După ora 23 răsare Jupiter. Saturn și Jupiter se văd toată noaptea. Dimineața se vede Mercur. Iulie este și luna când, seara înspre orizontul sudic se observă steaua Antares din constelația Scorpius. Culoarea roșie a stelei i-a inspirat pe astronomii antici să ii dea numele de „rivalul lui Ares (Marte)” adică „Antares”. Se vor vedea și stelele Vega, Deneb și Altair care formează așa-numitul ”triunghi de vară”, se arată în calendarul astronomic publicat de Observatorul Astronomic Amiral Vasile Urseanu.
Luna în iulie 2021
Pe 2 iulie s-a produs faza de Ultimul Pătrar
Pe 10 iulie, se produce faza de Lună Nouă, la ora 04:18. Luna nu se poate vedea.
Pe 17 iulie, ora 13:12, se produce faza de Primul Pătrar. Luna se vede seara, apunând la miezul nopții.
Pe 24 iulie, la ora 05:42, se produce faza de Lună Plină când Luna se vede toată noaptea pe cer.
Pe 31 iulie, la ora 16:24, se produce faza de Ultimul Pătrar. Luna se vede în a doua jumătate a nopții.
Mersul planetelor pe cerul de seară în iulie 2021
Seara se văd Venus, Marte și Saturn. După ora 23 răsare Jupiter. Saturn și Jupiter se văd toată noaptea. Dimineața se vede Mercur.
La doar 40 de minute după ce apune Soarele, înspre nord-vest se vede o stea strălucitoare, nu foarte sus față de orizont. Aceasta este de fapt planeta Venus, care rămâne vizibilă pe cer alte câteva luni.
Pentru a o identifica trebuie doar să vă uitați în direcția respectivă. Planeta se vede până în ora 22:30.
Tot în acea direcție, la aceeași oră, se vede și Marte, care însă nu este la fel de strălucitoare.
Cei doi aștri se află aparent aproape unul de altul la începutul lunii și se apropie și mai mult în fiecare zi. Se vor întâlni în constelația Leo și vor forma o conjuncție, un astru dublu, cu Venus mai strălucitoare.
Apropierea aparentă minimă se produce pe 13 iulie, când planetele se pot vedea aproape de orizontul de nord-vest, de la 30 de minute după ce apune Soarele, până în ora 22:20. Dacă priviți cu ochiul liber o veți vedea pe Venus și, sub ea, pe Marte. Conjuncția se vede mai bine prin binoclu sau telescop.
Cele două planete vor fi aproape una de alta timp de 3 zile, de pe 12 până pe 14 iulie, așa că aveți timp pentru a le vedea. Următoarea apropiere dintre cele două planete se produce pe 22 februarie 2024.
În realitate, cele două planete se află departe una de alta, fiind separate de 150 de milioane de km.
Alte două planete care se află una lângă alta pe cer sunt Saturn și Jupiter.
Saturn răsare primul, la ora 23 la începutul lunii și la 21 la sfârșitul ei, fiind vizibil înspre sud-est, ca o stea nu foarte strălucitoare. Este cel mai strălucitor obiect din zona în care se află, constelația Capricornus.
Nici ei nu se află la aceeași depărtare de noi, diferența de distanță fiind de aproape 700 milioane de kilometri. La începutul lunii august Saturn se va afla la opoziție, adică în partea opusă Soarelui văzut de pe Pământ și la cea mai mică depărtare de noi, la 1,3 miliarde de km.
Jupiter răsare la 50 de minute după Saturn, aproape în aceeași direcție înspre orizont, diferența fiind că Jupiter este mult mai strălucitor decât Saturn.
Practic, dacă priviți înspre sud-est după miezul nopții, nu foarte sus față de orizont, veți vedea cei doi aștri strălucitori, Jupiter în stânga și Saturn în dreapta.
Luna trece prin zonă în nopțile de 23-26 iulie, fiind mai aproape de Saturn pe 24 iulie și de Jupiter în ziua următoare.
Teoretic planeta Mercur se va afla la elongație maximă vestică de Soare, răsărind înaintea acestuia, pe 4 iulie.
Dar pentru că nu se îndepărtează foarte mult de acesta, va fi foarte greu de văzut. Puteți încerca să priviți înspre răsărit, foarte aproape de orizont, în jurul orei 5, după data de 1 iulie, până pe 20. Dacă vedeți un astru strălucitor situata proape de orizont (mai aproape de orizont) l-ați văzut pe Mercur.
Pe cer se află și planetele Uranus și Neptun, dar acestea nu se văd cu ochiul liber.
Constelații vizibile pe cerul de seară
Iulie este luna când, seara înspre orizontul sudic se observă steaua Antares din constelația Scorpius. Culoarea roșie a stelei i-a inspirat pe astronomii antici să ii dea numele de „rivalul lui Ares (Marte)” adică „Antares”. Steaua nu se ridică mult deasupra orizontului dar se remarcă ușor. Constelația Scorpius are forma literei „S” și se continuă înspre est cu Sagittarius și înspre vest cu Libra.
Înspre sud-vest se observă steaua Spica din Virgo. Deasupra lui Spica se află Arcturus din Bootes iar la vest de aceasta găsim o constelație compusă din stele slabe ca strălucire, Coma Berenices. Acolo se află mii de galaxii situate la 60 de milioane de ani lumină depărtare de Soare. Tot în Coma Berenices întâlnim un roi stelar observabil prin binocluri. Conține aproximativ 20 de stele și se afla la sud de steaua gamma din constelație. Și mai înspre vest întâlnim constelația Leo, a cărei „coadă” rămâne deasupra orizontului până la miezul nopții.
Înspre nord-vest se află Ursa Major, cunoscută la noi după numele de „Carul Mare”. Carul este compus din șapte stele, aflate toate sus pe cer, în spațiul dintre orizont și zenit. Înspre nord găsim „Ursa Mică” și steaua Polară care indică nordul ceresc. Între cele două constelații se află coada „Dragonului” (constelația Draco). Aceasta șerpuiește printre stele, ajungând undeva deasupra stelei Vega din constelația Lyra.
Vega se apropie din ce în ce mai mult de zenit. Este însoțită de stelele Deneb (la nord-est, stânga-jos) și de Altair (la sud-est, dreapta-jos). Împreună formează „triunghiul de vară”.
Dinspre est răsare Pegasus și, la scurt timp după miezul noptii, Pisces.
