Între 20 şi 22 octombrie este estimată faza maximă de producere a Orionidelor, meteori cunoscuţi pentru strălucirea şi viteza lor. Se pot vedea în medie 25 de „stele căzătoare pe oră”, dar pot fi numai 10 sau maxim 60. Depinde de traiectoria planetei noastre și de bogăția norului de particule.
Orionidele
Dacă doriți să observații meteorii cu ochii voștri trebuie să ieșiți în afara orașului și să priviți cerul minim o oră. Se recomandă să priviți la zenit (deasupra capului). Stelele căzătoare dintr-un curent ar trebui să aibă o origine comună.
Anul acesta cerul va fi „stricat” de Lună în faza de Ultimul Pătrar, fiind posibil să se vadă numai 10 stele căzătoare pe oră. Pentru a vedea mai multe trebuie să stați două - trei ore.
Este de preferat ca observaţiile să se facă din afara oraşelor mari sau de la marginea lor, pentru că iluminatul public face ca majoritatea meteorilor să nu poată fi observaţi.
Puteți observa Orionidele după miezul nopții până la răsăritul Soarelui interval în care constelația Orion se află deasupra orizontului.
Acest curent de meteori este cunoscut pentru meteorii foarte strălucitori (bolizi) pe care uneori îi produce, un motiv în plus pentru a-l observa.
Între 2 octombrie și 7 noiembrie Terra trece prin marginea exterioară a norului de particule din coada cometei 1/P Halley. Numărul de meteori pe oră crește, maximul fiind atins cândva între 20 și 22 octombrie. Stelele căzătoare par a veni din constelația Orion, de aici venind și numele curentului: Orionide.
Despre meteori și meteoroizi
Meteorii (denumirea ştiinţifică a stelelor căzătoare) se produc tot timpul. Se știe că în luna august se pot vedea meteorii numiți Perseide. Sunt cei mai des observați pentru că atunci este perioada concediilor când mulți stau afară până noaptea târziu. Există şi în luna decembrie o perioadă când se văd mai multi meteori decât de obicei.
În sistemul solar există mult mai multe obiecte cosmice în afară de Soare şi planete. Avem resturi rămase de la formarea planetelor, ce vin mărimi de la 1 atom până la sute de kilometri. Cele mai mari bucăți se numesc asteroizi şi comete iar cele medii ca mărime (de la bolovani imenși până la praf foarte fin) se numesc meteoroizi.
Când meteoroizii intră în atmosferă cu această viteză enormă, aerul din jurul lor precum şi ei se aprind din cauza frecării cu aerul. Aerul din jurul lor se încălzește la o temperatură de câteva mii de grade. Astfel noi vedem o dâră luminoasă pe cer, numită meteor.
Meteoroizii se încălzesc atât de tare încât se sfărâmă în atmosferă. Uneori ei chiar explodează, producând o lumină puternică, numită bolid.
Destul de rar, meteoroidul nu arde complet în atmosferă şi o parte din el cade pe Pământ. Acesta este un meteorit.
Sursa: Observatorul Astronomic Amiral Vasile Urseanu
Sursa foto: Dreamstime.com
