Ne-ar paște un vulcan în Santorini, dar nu se știe când ● Ecosistemul amazonian a cam ajuns într-un punct fără întoarcere ● De 250.000 de ani, tăticii sunt, în general, mai vârstnici ca mămicile
Ne-ar paște un vulcan în Santorini, dar nu se știe când
Pe la anul 1650 d.Hr., vulcanul submarin Kolumbo aflat în imediata apropiere a insulei Santorini, Grecia, a erupt violent, provocând daune considerabile și circa 70 de victime. Erupția asta nici nu se compară cu cea din jurul anului 1600 î.Hr., numită și super erupția Thera, care, pe scala intensității vulcanilor (VEI), a fost catalogată ca VEI 7, adică un super vulcan. Apropo, maximum este VEI 8.
Un studiu recent, semnat de o echipă internațională de specialiști și publicat în revista Geochemistry, Geophysics, Geosystems, ne spune că o pungă uriașă de magmă, nedetectată până acum, tocmai a fost observată sub vulcanul Kolumbo. Iar asta crește simțitor riscurile unei potențiale erupții vulcanice în viitorul apropiat.
Nu vă impacientați, nu va fi vorba despre un alt supervulcan, dar nici bine nu ar fi pentru locuitorii de pe Santorini. Specialiștii estimează că volumul de magmă deja acumulat se ridică la 1,4 kilometri cubi. În 150 de ani ar ajunge la 2 kilometri cubi, echivalentul erupției din 1650 d.Hr. Ideea este că, deși volumul de magmă poate fi estimat, nimeni nu poate spune când va avea loc o viitoare erupție.
Dacă va avea loc, aceasta va fi una de tip exploziv, informație dată de caracteristicile sistemului magmatic de acolo. În aceeași ordine de idei, erupția va fi similară cu cea recentă din Hunga Tonga-Hunga Ha'apai, doar că prezența vulcanului la șapte kilometri de Santorini, și la doar 500 de metri adâncime, ar putea avea consecințe dramatice pentru cei de acolo.
Ecosistemul amazonian a cam ajuns într-un punct fără întoarcere
Azi, 13 fiind, pare-se că avem doar știri negative. Iar una dintre ele vine din revista Nature Climate Change, care ne spune că defrișările din pădurea amazoniană au avansat atât de mult încât ecosistemul de acolo e pe marginea prăpastiei.
Practic, pădurile au ajuns să elimine mai mult dioxid de carbon decât absorb. Și asta, evident, nu e bine deloc. Nu e bine pentru nimeni, nu doar pentru brazilieni, peruani și alții care defrișează pe acolo în neștire.
Ce nu au înțeles băieții cu defrișările este că acțiunile lor vor avea efecte globale greu de imaginat. Toate lucrurile de pe planeta asta sunt interconectate. Iar distrugerea iremediabilă a unui ecosistem precum cel amazonian ar duce la un veritabil efect de domino cu implicații catastrofale.
Deja s-a dovedit că, din cauza distrugerilor din zona amazoniană, nivelul de precipitații din Tibet sau Antarctica s-au redus substanțial. Lipsa de precipitații, coroborată cu încălzirea globală, cel puțin în zona Tibetului înseamnă reducerea ghețarilor, respectiv a surselor de apă care alimentează marile cursuri de apă din sudul Asiei. Nici nu mai pomenim despre ce înseamnă lipsa precipitațiilor și topirea ghețarilor din Antarctica sau zona arctică.
Dacă nu se iau măsuri imediate, efectele se vor extinde pe tot globul, iar asta se va traduce prin secete severe, distrugerea recifelor de corali și altele asemenea. Ați prins ideea, o să fie o grozăvie.
De 250.000 de ani, tăticii sunt, în general, mai vârstnici ca mămicile
Studiind mutațiile genetice care au apărut în cadrul speciei umane, asta coroborat cu datele obținute de la mii de copii de pe toată planeta, câțiva cercetători de la Universitatea Bloomington din Indiana au putut recrea un model statistic prin care să urmărească vârsta medie la care oamenii ajung să procreeze. Și de ieri de azi, ci de 250.000 de ani încoace.
Așadar, vârsta medie la care oamenii decid să facă urmași este cea de 26,9 ani. Tot în medie, bărbații au ajuns să procreeze la vârsta de 30,7 ani, în timp ce femeile o fac la 23,2 ani. Iar acesta este un tipar care s-a perpetuat în tot acest interval uriaș de timp. Mai exact, bărbații au fost mai mereu cei vârstnici, în timp ce femeile au fost cele mai tinere.
Evident, există o sumedenie de factori care ar fi putut influența tiparul amintit. Spre exemplu, subliniază autorii studiului, acum circa 10.000 de ani, vârsta la care se procrea a scăzut. Iar acest fapt se poate traduce prin boom-ul populației de atunci odată cu apariția agriculturii.
Acum aproximativ 5.000 de ani, trendul s-a schimbat, iar vârsta medie la care femeile au tins să devină mame a crescut la 28 de ani. Repet, este vorba de o statistică, iar aici trebuie luat în calcul că media de viață a crescut și tot mai multe femei au dat naștere unor copii chiar și la vârste mai înaintate. Oricum, singura constantă a fost cea dată de vârsta taților față de cea a mamelor.
Sursa foto: profimediaimages.ro
19
10
