Relativity Space, o companie americană, dorește să revoluționeze modul în care sunt construite rachetele: în loc de nituri și sudură, Relativity Space folosește componente realizate prin procese de fabricație aditivă, sau imprimare 3D. Astfel, rachetele ar putea fi fabricate mai rapid și mai ieftin, iar această abordare poate veni și cu soluții tehnice noi, pentru că imprimarea 3D poate genera forme ale unor subcomponente care nu ar fi fost posibile în abordarea clasică.
Terran-1, prima rachetă a companiei Relativity Space, se află chiar acum pe rampa de lansare și se pregătește pentru lansare. Nu va avea un satelit la bord, pentru că este vorba despre un zbor test: niciodată nu a mai fost trimisă în spațiu o rachetă care avea 85% din componente realizate de o imprimantă 3D. Misiunea se numește GLHF, adică inițialele de la „Good luck, have fun”. Nu își dorește nimeni ca lansarea să fie un eșec, dar în același timp nu ar mira pe nimeni dacă acest lucru se va întâmpla.
Chiar dacă va fi așa, datele culese în timpul tentativei de lansare vor ajuta enorm în pregătirea următorului zbor. Racheta Terran-1 are 33.5 metri înălțime și un diametru de 2.2 metri și este propulsată de 9 motoare Aeon, alimentate cu... gaz natural lichefiat (până și alegerea combustibilului este originală pentru Relativity Space).
Însă Terran-1 nu este decât o primă etapă, pentru că Tim Ellis, directorul și co-fondatorul Relativity Space, are deja planuri mari. După doar 3 zboruri, cele 9 motoare Aeon ale primei trepte vor fi înlocuite cu un singur motor, Aeon-R, de zece ori mai puternic decât versiunea din prezent, alimentat cu metan.
Acesta urmează să fie folosit în viitoarea rachetă Terran-R, mult mai puternică decât Terran-1. Asta pentru că actuala Terran-1 este o rachetă de calibru ușor: ea poate urca aproape 900 kilograme pe orbită heliosincronă (la 500 km altitudine) sau aproape 1.5 tone pe orbită terestră joasă (300 km altitudine). Ceea ce este semnificativ mai puțin decât performanțele Falcon 9, însă la un preț de asemenea mai mic: doar aproximativ 12 milioane de dolari.
Terran-1 este probabil comparabilă cu Electron, un alt lansator de calibru ușor, de această dată al companiei RocketLab, care pentru 8 milioane de dolari poate ridica un satelit de 200 kilograme pe orbită heliosincronă și 300 de kilograme pe orbita terestră joasă, la 300 km altitudine.
Relativity Space a primit deja contracte pentru viitoare lansări, chiar dacă încă nu a lansat nici o rachetă. A doua misiune Terran-1 va fi un zbor pentru NASA și deja există contracte și pentru Terran-R, care probabil va debuta în 2025. Dacă vi se pare că Terran-1 este deja o rachetă interesantă, Terran-R este aproape neverosimilă în acest moment: 95% din componente vor fi printate 3D, racheta va avea tot două trepte, dar ambele vor fi reutilizabile, iar performanțele vor fi mai bune decât ale rachetei Falcon 9! Terran-R va fi propulsată de cel puțin 7 motoare Aeon-R și va putea urca aproximativ 20 de tone pe orbita Pământului.
Cred că nu este o coincidență faptul că mulți angajați ai Relativity Space sunt ingineri care provin chiar de la SpaceX. De altfel, nu vi se pare că Relativity Space a pornit pe aceeși cale ca SpaceX acum aproape 20 de ani, cu câteva lansări ale unui lansator ușor (Falcon 1), după care un upgrade spre o variantă mult mai puternică (Falcon 9)? Să mai spun că prima misiune Terran-R urmează să trimită o misiune spre Marte?
Dar să revenim în prezent. Primul zbor al rachetei Terran-1 trebuia să aibă loc anul trecut, dar cred că nu miră pe nimeni faptul că proiectul a suferit întârzieri. Miercuri, racheta era în sfârșit pe rampa de lansare LC-16 de la centrul spațial Cape Canaveral și numărătoarea inversă a ajuns până la T-69 de secunde, când computerul de bord a ordonat amânarea lansării: senzorii au identificat valori anormale ale temperaturii în treapta secundară, ceea
ce a dus automat la întreruperea procedurii de lansare.
S-a încercat pregătirea rachetei pentru o nouă tentativă, dar în cele din urmă s-a optat pentru amânarea lansării pentru sâmbătă, la ora 20:00 ora României (lansarea va fi transmisă în direct pe canalul de YouTube al Relativity Space). De ce trec atât de multe zile între două tentative de lansare? Relativity Space a spus că are nevoie de timp pentru a recondiționa combustibilul, astfel încât după ce racheta este golită de combustibil, este nevoie de câteva zile pentru o nouă astfel de tentativă.
Relativity Space este o companie tânără (acum 5 ani avea doar 17 angajați!), un suflu nou în industria aerospațială, chiar mai nou decât SpaceX. Rămâne de văzut dacă ideea de a printa 3D componentele unei rachete se va dovedi o idee bună sau nu, dar este de apreciat curajul acestei companii, de a veni cu o idee nouă și de a pune pe rampa de lansare o rachetă revoluționară. Relativity Space este genul de companii pe care aș vrea să le văd mai aproape de noi, geografic vorbind. Poate nu neapărat un Relativity Space românesc, dar măcar unul european.
Dați Follow paginii noastre de Facebook, HotNews Science, pentru a putea primi direct, în timp real, cele mai noi informații și curiozități din lumea științei!
Sursa foto: profimediaimages.ro
1
4
