Indiferent dacă au nevoie de un antagonist nou sau un Spider-Man vechi, regizorii unora dintre cele mai mari blockbustere de la Hollywood par să creadă că, dacă folosesc cuvântul „multivers” în filmele lor, acestea vor suna mai „științific”. Cât de științifică este însă în mod real ideea multiversului?
În filmele Marvel multiversul este alcătuit din diferite versiuni ale universului nostru, care s-ar afla „acolo undeva” în spațiul cosmic nemărginit. Aceste filme sugerează că o combinație potrivită de tehnologie, magie și imaginație face posibilă călătoriile între aceste universuri.
De exemplu, în Spider-Man: No Way Home, primul film care a depășit pragul de încasări de un miliard de dolari după izbucnirea pandemiei de COVID-19, descoperim că există alte universuri și alte Pământuri, unele dintre ele având propriul Spider-Man.
În Doctor Strange in the Multiverse of Madness, unul dintre cele mai populare lungmetraje ale anului trecut, interacțiunile dintre diferitele universuri riscă să ducă la „profanarea realității”. Un alt film din 2022 care abordează tema multiversului, Everything Everywhere All at Once, a fost marele câștigător al Galei Oscar de la începutul acestui an, mergând acasă cu nu mai puțin de 11 dintre râvnitele premii.
Subiectul e central și pentru două dintre filmele aflate în ultimul top 10 al clasamentului box office nord-american: Spider-Man: Across the Spider-Verse și The Flash. Sigur, cei de la DC Studios probabil n-ar folosi prea curând cuvintele „multivers” și „popularitate” în aceeași propoziție, date fiind încasările dezastruoase ale The Flash.
Însă ideea multiversului în cultura pop nu e de ieri și de azi, fiind probabil cel mai cunoscută nu datorită unui film, ci unui serial, și nu unul de la Hollywood, ci unul britanic: Doctor Who.
Așadar, care dintre ideile explorate în acestea sunt „împrumutate” din știință, și care nu sunt altceva decât pură ficțiune? The Conversation explică:
Varianta multiversului „lite”: un univers foarte, foarte mare
Cea mai arzătoare întrebare legată de multivers e pentru mulți dacă ar putea exista alte într-adevăr Pământuri care arată exact ca planeta noastră, dar și versiuni identice sau foarte asemănătoare ale noastre. Din punct de vedere științific acest lucru nu este exclus întrucât nu știm în mod real cât de mare este universul dincolo de marginea sa observabilă.
Telescoapele spațiale ne permit să vedem la distanțe de miliarde de ani-lumină în spațiu, însă nu avem idee cât spațiu este dincolo de limita fizică creată de viteza luminii, cea care ne împiedică să putem vedea orice obiect aflat mai departe de noi decât distanța care ar putea fi traversată de lumină în vârsta universului de la momentul „nașterii” sale.
Cu cât există mai mult spațiu dincolo de marginea observabilă a universului - și dacă acesta este distribuit la fel de uniform cu galaxii, stele și planete - cu atât crește probabilitatea existenței unei planete „gemene” a Pământului din toate punctele de vedere, inclusiv în ceea ce privește locuitorii săi.
Cu suficient spațiu și destule planete, orice posibilitate devine o probabilitate. Unii ar argumenta chiar că legile probabilității dictează că devine o certitudine.
Poveștile fictive din multiversul Marvel se bazează pe abilitatea de a călători către aceste alte Pământuri și există un motiv întemeiat pentru care Dr. Strange are nevoie de magie pentru a face asta. După cum probabil vor ști probabil majoritatea, teoria relativității a lui Elbert Einstein arată că nu putem călători mai rapid decât lumina.
Sigur, scriitorii de science fiction și futurologii și-au imaginat metode mai exotice de a călători în jurul universului, unele dintre ele nefiind în contradicție cu legile fizicii. Un exemplu în acest sens ar fi găurile de vierme („wormholes”) însă deocamdată nu știm cum să le producem, ele nu par să apară în mod natural în univers și nu există niciun motiv pentru care să credem că ele ne vor duce către un alt Pământ, și nu într-un punct aleatoriu din spațiu.
Prin urmare, e aproape sigur că dacă un analog al Pământului există acolo undeva în marele necunoscut, el se află la o distanță aproape inimaginabil de îndepărtată.
(FOTO: NASA)
Opțiunea exotică: Un multivers cu legi ale naturii diferite
Poveștile din filmele cu multiversuri ar putea părea exagerate pentru spectatorul mai cinic, dar dintr-o perspectivă științifică ele pot fi considerate de fapt prea puțin interesante sau chiar banale.
„Cărămizile” care alcătuiesc universul nostru - protonii, neutronii, electronii, fotonii, etc. - pot face lucruri uimitoare, ca de exemplu viața umană. Nu trebuie să ne uităm mai departe decât de propriul nostru corp pentru a vedea acest lucru: el culege și transformă energie, procesează informații, construiește sisteme complexe interconectate și se repară singur.
Însă fizicienii au descoperit că abilitatea universului nostru de a crea forme de viață din „cărămizile” elementare care îl alcătuiesc este extrem de rară. Nu sunt bune chiar deloc orice „cărămizi”.
Dacă electronii ar fi fost prea grei sau forța care ține laolaltă nucleul atomilor prea slabă, atunci nu doar că universul n-ar fi ajuns să creeze un lucru atât de complex ca o celulă vie, dar n-ar fi apărut nici măcar materia așa cum o știm (sau ne-o imaginăm în universuri paralele).
Cum a reușit universul nostru să vină cu combinația perfectă de ingrediente? Poate că am câștigat la loteria cosmică. Sau poate că, la scări mult mai mare decât cele observabile de telescoapele pe care le-am construit, alte părți ale universului au „cărămizi” diferite.
În această ipoteză universul nostru, unul deosebit de norocos, este doar una dintr-o multitudine de opțiuni dintr-un multivers cu o mulțime de lozuri pierzătoare. Acesta este multiversul care îi intrigă cel mai mult pe oamenii de știință: unul alcătuit nu doar din mai mult spațiu, ci din universuri diferite cu ingrediente fundamentale diferite și, prin urmare, legi ale fizicii diferite.
Vasta majoritate a acestor universuri ar fi lipsite complet de orice formă de viață și chiar materie, însă foarte, foarte rar, ar da naștere unor lucruri pe care și cercetătorii au probleme în a și le imagina.
Filmele de la Hollywood, spre deosebire, doar rearanjează timid atomii pe care îi cunoaștem și forțele fundamentale ale universului nostru la care, da, adaugă un pic de magie. Dar multiversurile din acestea tot rămân destul de lipsite de imaginație.
Inflația cosmică și Big Bang-ul ca premisă pentru multivers
O altă întrebare care le pune probleme astronomilor ține de modul în care a arătat universul nostru în trecut. Dovezile arată că el a fost mai fierbinte, dens și neted, acestea stând la baza Teoriei Big Bang-ului.
Dar a existat un moment în care universul a fost infinit de fierbinte, dens și cuprins într-un singur punct? Deși această idee încă are unii contestatari, pentru astrofizicieni problemele legate de evoluția universului apar mai degrabă abia după Big Bang, motiv pentru care au explorat diferite opțiuni pentru a explica modul în care cosmosul arată și se comportă în prezent.
Una dintre aceste idei, numită inflația cosmică, afirmă că la o fracțiune infinitezimală din viața universului el s-a extins exponențial extrem de rapid. Dacă e adevărată (și majoritatea fizicienilor cred că este), ea ar rezolva mai multe probleme cu care se confruntă actualele modele ale evoluției universului.
Dar cum faci un univers să se extindă atât de rapid? Răspunsul ar fi un nou tip de câmp de forță care a controlat primele momente din viața universului, provocând o expansiune rapidă înainte de a „înmâna frâiele” formelor de materie și energie pe care le cunoaștem: protonii, neutronii, electronii șamd.
(FOTO: Scott Houston / Alamy / Profimedia Images)
Iar inflația cosmică ar putea crea un multivers într-un mod care îți face să îți stea mintea în loc. Potrivit unei versiuni ale acestei idei pe care cercetătorii au numit-o „inflația eternă”, majoritatea spațiului se extinde, dublându-și chiar dimensiunile de la un moment la altul.
Teoria în cauză afirmă că în cadrul acestui proces de expansiune câmpul de forță încă nedescoperit convertește, în „mici insule”, spontan și aleatoriu, energia sa în materie obișnuită la niveluri energetice enorme, ducând la producerea a ceea ce am vedea drept un Big Bang.
Dacă la aceste energii extrem de ridicate proprietățile de bază ale materiei sunt „dereglate” și resetate, atunci fiecare insulă poate fi imaginată ca un nou univers cu proprietăți diferite. Am creat un multivers.
Deci, există sau nu multiversul?
În ciclul de viață al unei idei trecute prin metoda științifică, multiversul e deocamdată abia în faza exploratorie.
Avem câteva idei care ar putea explica niște lucruri, cu condiția să fie adevărate. Asta nu înseamnă că nu trebuie să acordăm atenție ideii multiversului, dar nu este încă chiar știință.
E nevoie de dovezi care să fie mai directe și concludente, ca de exemplu o „rămășiță” a evenimentului generator al multiversului, cum avem radiația cosmică de fond pentru Big Bang.
Ideea multiversului deschide multe piste fascinante, motiv pentru care a captat și imaginația Hollywood-ului.
Însă după cum o formulează chiar Dr. Strange, „multiversul este un concept despre care știm înfricoșător de puține lucruri”.
Sper că ți-a plăcut ediția mai altfel a rubricii Nerd Alert de weekendul acesta, care a combinat două dintre subiectele noastre favorite: filmele și știința. În caz că ești curios să citești și rubrica de săptămâna trecută, o poți găsi aici:
11
12
