Un cercetător de la Universitatea Kyoto din Japonia, Koji Murata, s-a întrebat dacă „ar putea construi o casă de lemn pe Lună sau pe Marte” și a decis să testeze teoria creând un satelit din lemn, relatează CNN.
Cercetări recente de la National Oceanic and Atmospheric Administration (NOAA) au descoperit că 10% din aerosolul atmosferic din stratosferă conținea particule metalice de la nave spațiale, inclusiv sateliți. Impactul pe termen lung al acestor fragmente de metal este necunoscut, dar oamenii de știință sunt îngrijorați că ar putea deteriora stratul fragil de ozon al Pământului.
Sateliții din lemn ar fi mai buni pentru planetă, oferind totuși aceeași funcționalitate ca omologii lor din metal, spune Murata.
Murata și echipa sa lucrează la proiect timp de patru ani și au trimis mostre de lemn în spațiu în 2021 pentru a testa rezistența materialului la condițiile spațiului.
Acum, lucrează cu agenția spațială a Japoniei (JAXA) și NASA pentru a trimite satelitul prototip, numit LingoSat, pe orbită la începutul anului viitor.
„La sfârșitul vieții, sateliții reintră în atmosferă. Diferența este că lemnul din LingoSat va arde și în cele din urmă va deveni un gaz, în timp ce metalele devin particule fine în schimb”, spune Murata.
„Când folosești lemn pe Pământ, ai probleme de ardere, putrezire și deformare, dar în spațiu, nu ai acele probleme: nu există oxigen în spațiu, deci nu arde și nu există creaturi vii, ca să putrezească”, spune el.
Ce fel de lemn a testat Murata pentru satelitul său
Testele echipei efectuate la Stația Spațială Internațională au descoperit că lemnul este remarcabil de rezistent în spațiul cosmic.
Pentru satelit, Murata a testat trei tipuri de lemn: mesteacănul lui Ermann (Betula ermanii) - care se găsește frecvent în Asia de Est, cireș japonez și magnolia obovata - o specie originară din Japonia. În timp ce chiparosul și cedrul ar fi tipuri de lemn mai comune pentru construcții, echipa „a ales materiale care ar putea rezista la lucrări cât mai detaliate posibil”, din cauza dimensiunii mici a sateliților, spune Murata.
În cele din urmă, a fost ales lemnul de magnolie, deoarece celulele sale sunt mici și uniforme ca mărime, ceea ce face ca lemnul să fie mai ușor de prelucrat și mai puțin probabil să se rupă, spune el.
LingoSat nu ar fi primul proiect care vizează crearea unui satelit din lemn
Startup-ul finlandez Arctic Astronautics a proiectat WISA Woodsat, un satelit din lemn care ar fi trebuit să fie lansat în spațiu în 2021. Cu toate acestea, fondatorul companiei, Jari Mäkinen, spune că lansarea a fost întârziată de obstacole birocratice.
„Satelitul este gata, așteaptă în bucăți pentru a fi asamblat din nou când va veni momentul”, a spus Mäkinen pentru CNN într-un e-mail, adăugând că odată ce compania va primi licența de operațiuni spațiale, satelitul va fi lansat cu serviciul privat de transport al companiei RocketLab.
La Universitatea Khalifa din Emiratele Arabe Unite, inginerul aerospațial Yarjan Abdul Samad analizează grafenul, compus din carbon, ca material potențial pentru obiectele spațiale. Samad explorează „nano-wood” – un lemn de densitate scăzută combinat cu grafen pentru a îmbunătăți rezistența.
Oamenii au pus sateliți pe orbită încă din anii 1950, iar în ultimul deceniu, în timp ce lansările comerciale au devenit mai accesibile, numărul sateliților lansați a crescut dramatic.
Cu toate acestea, există încă o mulțime de necunoscute despre lemnul din structurile spațiale, spune Tatsuhito Fujita, un inginer la JAXA care a fost implicat în revizuirea proiectului LingoSat.
„Folosirea resurselor naturale pentru hardware spațial (are sens) din perspectiva obiectivelor de dezvoltare durabilă, dar din moment ce lemnul nu a fost niciodată folosit în sateliți, nu putem spune ce fel de beneficii putem obține în acest moment”, spune Fujita.
Pentru JAXA și Programul J-Cube, inițiativa de lansare a satelitului, prioritatea este siguranța – iar LingoSat a trecut de evaluarea preliminară fără îngrijorări critice, spune Fujita.
LingoSat se află în etapele finale ale analizei sale de siguranță și este așteptat să fie lansat într-o misiune comună de către JAXA și NASA în vara anului 2024. Murata spune că vor monitoriza satelitul timp de cel puțin șase luni, pentru a vedea cum funcționează acesta în condițiile de spațiu – cum ar fi schimbările extreme de temperatură în spațiu.
8
4
