Încă de la vârsta de patru ani, copiii, și în special băieții, asociază în general puterea și masculinitatea, potrivit unui studiu publicat joi de revista științifică Sex Roles, scrie AFP.
"În interacțiunile dintre figuri masculine și feminine, copiii au tendința să asocieze individul care domină cu masculinul", a explicat Jean-Baptiste Van Der Henst, de la Institutul de Științe Cognitive Marc Jeannerod, coautor al acestui studiu efectuat pe un eșantion de 900 de copii cu vârste între 3 și 6 ani.
Pe o foaie, au fost desenați doi copii. Unul are o postură dominantă, celălalt de subordonare.
Niciunul dintre cele două personaje nu oferă cel mai mic indiciu legat de sex și cu toate acestea, "începând cu vârsta de patru ani, o largă majoritate a copiilor consideră că personajul dominant este un băiat", afirmă cercetătorii, într-un comunicat al CNRS. Indiferent dacă sunt băieți sau fete, dacă trăiesc în Liban, în Franța sau în Norvegia.
"Am fost uluiți să nu observăm diferențe între țări, în special între Liban și Norvegia", mărturisește Jean-Baptiste Van Der Henst.
În prima etapă a acestei experiențe, copiii trebuiau să aloce un sex fiecăruia dintre personaje, respectiv care este fată și care este băiat. Începând de la patru ani, o largă majoritate a copiilor consideră că personajul dominant este un băiat. Asocierea putere-masculinitate a fost observată atât la băieți cât și la fete, dar nu de manieră semnificativă la copiii de trei ani, potrivit gazettelabo.fr.
Într-o a doua etapă, copii de 4 și 5 ani, școlarizați în Franța, trebuiau să-și închipuie că ei sunt în acea imagine și că celălalt personaj era fie o fată, fie un băiat. Atunci când copiii trebuiau să considere relația lor de putere cu un personaj de același sex cu ei, atât fetele, cât și băieții se identificau majoritar cu personajul dominant. Dar atunci când se lua în considerație relația de putere cu un personaj de sex diferit, băieții s-au identificat cel mai adesea cu personajul dominant, în timp ce fetițele nu s-au identificat semnificativ cu unul sau cu celălalt dintre personaje.
Într-o a treia etapă, copii de 4 și 5 ani din Liban și Franța au asistat la o serie de schimburi de replici dintre două marionete, una reprezentând o fetiță, alta un băiat. Marionetele, cu aceeași voce, au fost prezentate copiilor după care scoase din câmpul vizual al acestora.
Într-un caz, marionetele se jucau împreună și copiii auzeau una dintre păpuși impunându-și alegerea asupra celeilalte. Într-un alt caz, o marionetă avea mai mulți bani. Atât în Franța, cât și în Liban, majoritatea băieților considerau că marioneta care își impunea alegerea era de sex masculin. În schimb, fetițele din cele două țări nu au atribuit preferențial poziția dominantă unuia sau celuilalt sex.
"Fetițele sunt mai puțin înclinate să considere că genul care domină este cel al unui băiat", notează Jean-Baptiste Van Der Henst, citat de AFP.
"Avem, la nivel global, o tendință de a asocia masculinitatea și puterea dar cu variații după genul participanților în anumite experiențe", a adăugat el.
De ce această variație? În prima experiență, puterea este exprimată prin postură. "Poate că această formă de putere un pic agresivă, coercitivă, este asociată mai mult cu ceva masculin", crede Jean-Baptiste Van Der Henst.
6
5
