Lăsăm ADN în urma noastră peste tot, inclusiv în aer, și cercetătorii au reușit pentru prima dată să colecteze ADN doar din mostre de aer, potrivit unui nou studiu citat de Live Science.
ADN-ul lăsat în mediul înconjurător se numește eADN, colectarea acestuia din apă pentru a studia speciile de animale devenind relativ comună. Însă până acum nimeni nu a încercat să colecteze ADN din aer.
„Ceea ce am vrut să știm a fost dacă am putea filtra eADN din aer pentru a urmări prezența animalelor terestre”, afirmă Elizabeth Clare, ecologistă la Universitatea Queen Mary din Londra și autoare a studiului publicat pe 31 martie în revista PeerJ.
„Am fost interesați să vedem dacă am putea folosi acest 'aerADN' ca modalitate de evaluare a speciilor prezente într-o vizuină sau o peșteră unde nu le putem vedea sau captura cu ușurință”, a relatat cercetătoarea.
Pentru a-și testa ipoteza, Clare și colegii ei au încercat să colecteze ADN din aer dintr-o unitate de găzduire a animalelor folosind un organism model, șobolanul-cârtiță golaș.
Cercetătorii au depistat atât ADN uman cât și provenit de la animal în aerul colectat din țarcurile șobolanilor-cârtiță precum și din încăperea în care acestea sunt ținute.
„Demonstrația că ADN de la animale relativ mari poate fi de asemenea detectat în mostre de aer extinde dramatic potențialul de analize eADN din aer”, afirmă Matthew Barnes, ecologist la Universitatea Tech din Texas, un cercetător care nu a fost implicat în noul studiu.
Acesta a subliniat că analizarea eADN-ului colectat pentru a studia și gestiona populațiile de animale și plante a cunoscut o creștere vertiginoasă în ultimul deceniu.
„Analogia pe care o folosesc este cea a unui detectiv la scena crimei care găsește un muc de țigară și îl testează pentru ADN pentru a-l plasa pe ucigaș la locul crimei. Noi facem asta cu eADN însă în loc să căutăm criminali căutăm specii rare, care pot fi în pericol de dispariție sau specii invazive într-un nou medi”, a explicat Barnes.
„Obstacol major”
Înainte de acest studiu unii cercetători au colectat din aer mostre de ADN al plantelor însă majoritatea experimentelor anterioare care au implicat plante se așteptau să găsească mostre de ADN „sub forma polenului și semințelor” dispersate în aer, potrivit cercetătorului.
Animalele, pe de altă parte, nu fac acest lucru. „Nu aveam nicio idee dacă acest lucru ar funcționa”, a declarat Clare pentru LiveScience.
Însă deși animalele nu dispersează spori de polen în aer, acestea lasă în urmă ADN sub formă de salivă și celule epiteliale moarte, de exemplu.
Pentru a vedea dacă aceste surse de eADN pot fi colectate Clare și colegii ei au aspirat aerul din țarcurile șobolanilor-cârtiță cu ajutorul unor filtre similare cu cele folosite în sistemele de încălzire și ventilare.
Cercetătorii au extras apoi ADN-ul din filtre și l-au secvențiat genetic. Pentru a identifica speciile de la care acesta a provenit ei au comparat secvențele cu o bază de date.
Descoperirea de ADN uman în țarcuri i-a surprins inițial pe oamenii de știință, potrivit lui Clare, însă aceștia și-au dat rapid seama că nu ar trebui să fie un lucru neobișnuit ținând cont că îngrijitorii au acces în încăperile respective.
Însă prezența ADN-ului uman în aproape fiecare mostră luată de cercetători este „un obstacol major”, afirmă Barnes.
Pe de-o parte acest lucru arată că metoda de detectare este sensibilă, potrivit cercetătorului. Însă „asta ar putea sugera de asemenea că mostrele din aer sunt în mod deosebit susceptibile contaminării cu ADN de la echipa de cercetători, mai ales atunci când mamifere fac obiectul analizei”, a explicat cercetătorul.
Pentru a evita asemenea contaminări cercetătorii ar putea fi nevoiți să folosească camere sterile pentru a evita adăugarea propriului ADN în mediul în care lucrează.
„[Metoda] ne-ar putea oferi oportunitatea de a sonda organisme fără a fi nevoiți să le manipulăm sau stresăm”, sublinază însă Barnes.
Clare și colegii ei lucrează acum la studierea distanței pe care eADN-ul o poate străbate în aer și modul în care dimensiunea spațiilor în care acesta este detectat afectează cantitatea care poate fi colectată.
Un alt pas important al studierii eADN-ului va fi colectarea acestuia din animale aflate în aer liber, afirmă Barnes.
Citește și:
2
1
