O echipă numeroasă de cercetători de la mai multe instituții din Statele Unite și alte câteva țări au izolat, lucrând împreună cu Centrul de Genetică Regeneron, mai multe variante ale genelor care joacă un rol în controlarea masei corporale, relatează Phys.org.
Cercetătorii descriu în studiul publicat în revista Science modul în care au izolat variantele și discută despre posibilitatea dezvoltării unor terapii pentru obezitate.
Studiile anterioare au arătat că obezitatea este mult mai complicată decât ar putea părea la o primă vedere - deși este adevărat că luarea în greutate este legată de mâncatul excesiv, o dietă proastă și lipsa mișcării fizice, este de asemenea adevărat că unele persoane sunt mai în pericol decât altele.
În cadrul noii cercetări oamenii de știință au căutat diferențele genetice care ar putea explica diferențele de luare în greutate dintre persoane.
Genomul uman are aproximativ 3 miliarde de perechi de bază și cercetările realizate în trecut au arătat că majoritatea sunt identice în cazul majorității indivizilor, doar câteva milioane de variante fiind responsabile de diferențele dintre oameni.
Iar dintre acestea multe sunt gene care nu codifică, însemnând că ele nu au instrucțiuni pentru a indica producția unor anumite proteine de către celule.
Cercetătorii s-au concentrat doar pe acele gene care codifică (exomul genetic) fiindcă ele sunt cele care ar putea avea un efect asupra controlării masei corporale.
Pentru a găsi diferențele din exom aceștia au realizat o analiză genetică a mostrelor de țesuturi recoltate de la 645.626 de persoane din Statele Unite, Marea Britanie și Mexic, descoperind 16 variante despre care cred că sunt legate de menținerea masei.
Echipa a identificat una dintre aceste variante și la șoarecii de laborator și i-a comparat cu cei fără varianta respectivă. După ce i-au hrănit pe toți cu o dietă identică bogată în grăsimi, cercetătorii au descoperit că șoarecii cu varianta respectivă au avut tendința de a lua mai mult în greutate.
Constatările oamenilor de știință sunt încă preliminare însă ele oferă speranță pentru dezvoltarea unor terapii care să țină sub control producția de proteine datorată variantelor genetice asociate cu îngrășarea.
Citește și:
