Planeta este la îndemâna unui crustaceu cu 10 picioare și mulți clești, care creează cu voracitate o armată de clone pornită să domine lumea. Nu este un interlop interplanetar și nici rezultatul unui experiment militar scăpat de sub control. Este biologie pe căi cumplite sau, dacă ești un rac marmorat, biologie cumplit de bună.
În zilele noastre, racul marmorat de apă dulce populează variate ecosisteme din Asia, Europa și Africa și toți provin de la un unic exemplar identic genetic, apărut acum trei decenii. Numerele exacte nu sunt cunoscute, dar se estimează că 23.000 trăiesc într-un singur lac din Germania, mai mic decât a zecea parte dintr-un kilometru pătrat, așa că se crede că sunt o mulțime.
Natura lor invazivă și răspândirea rapidă pe porțiuni întinse de pe planetă îi fac un subiect fascinant pentru o investigație științifică. O echipă internațională de oameni de știință a efectuat o analiză completă a genomului în efortul de a le trasa originea și a aflat că sunt și mai ciudați decât în vise. Studiul a fost publicat în revista „Nature Ecology Evolution”.
Genomul racului marmorat are 3,5 miliarde baze ADN – mai multe decât genomul uman – compusă din aproximativ de 21.000 de gene din 92 de cromozomi. Neobișnuit este că, în loc să aibă cele două exemplare așteptate de cromozomi, racul are trei. Compoziția genetică este similară cu a racului de mlaștină, o rudă apropiată, iar oamenii de știință apreciază că primul rac marmorat a apărut dintr-o întâmplare reproductivă accidentală dintre doi raci de mlaștină.
Mai mult – se pare că părinții de mlaștină proveneau din părți diferite ale lumii, așa că este improbabil că s-au întâlnit în natură. Se crede că au fost scăpați într-un rezervor, unde s-au întâlnit în captivitate și au creat progenitura neobișnuită.
Ar fi putut fi sfârșitul poveștii, dar această aberație genetică a scăpat cumva din rezervor și și-a făcut loc în sălbăticie. Se crede de obicei că speciile clonale sunt în pericol, deoarece nu au diversitatea genetică provenită din reproducerea sexuală, dar pentru racul marmorat n-a fost cel puțin până acum o problemă.
Are o origine neobișnuită și o strategie de reproducere asexuată, în care specia alcătuită doar din femele își face clone din ouă nefertilizate de spermă. Dar a reușit să prindă lumea în clești. „Mănâncă orice – frunze putrede, melci sau icre de pește, pești și insecte mici”, spune Frank Lyko, genetician molecular la Centrul german de Cercetări pentru Cancer din Heidelberg.
„În multe privințe, expansiunea invazivă (a racului marmorat) aduce cu un cancer care se întinde asexuat în detrimentul gazdei”, mai spune François Flot, evoluționist la Free University din Bruxelles. „Acest rac este o adevărată pacoste”, adaugă Gerhard Scholtz, biolog evoluționist la Universitatea Humboldt din Berlin, care i-a trasat răspândirea pe glob, inclusiv în Madagascar, unde amenință existența a șapte specii de raci native pe insulă.
Uniunea Europeană a interzis specia; nu poate fi păstrată, vândută, distribuită sau eliberată în natură. Deși nu a apărut încă în Statele Unite, în unele zone se iau măsuri preventive, interzicând-o și în comerțul acvaristic unde devenise populară.
Este o strategie corectă. Odată ce-și fac loc într-un ecosistem, nu mai pot fi opriți. Un singur exemplar depune 700 de ouă, toate copii ale lui însuși, care pot supraviețui secetei în tuneluri sau migrând peste pământ. În același timp concurează cu succes și reduc numărul speciilor endemice.
Surse: Yahoo!Life, Science
7
26
