Cum intenționează Fundația Bill&Melinda Gates să ne scape de malarie ● Peste șapte tone de „gunoaie” au ajuns pe Planeta Marte ● O oră de mers prin pădure face minuni pentru creierul vostru ● Vulpile își schimbă comportamentul și se apucă de pescuit
Cum intenționează Fundația Bill&Melinda Gates să ne scape de malarie
Malaria a fost și rămâne una dintre cele mai devastatoare maladii de pe glob. Numai anul trecut, statisticile arată că în Africa sub-sahariană au fost infectate circa 241 de milioane de persoanei, infectări soldate cu 627.000 de decese. Pentru a reduce acest flagel, mai mulți cercetători din cadrul Fundației Bill&Melinda Gates a propus o soluție inedită.
Mai exact, aceștia au modificat genetic țânțari, astfel încât să nu mai poată transmite temuta boală. Pe scurt, boala se transmite de la țânțari la oameni, atunci când țânțarul se hrănește cu sângele unei persoane infectate. El preia parazitul din genul Plasmodium, care se dezvoltă în organismul său, apoi este transmis prin glandele salivare la următoarea victimă.
Ideea este că doar 10% dintre țânțarii care preiau parazitul ajung să trăiască atât de mult încât acesta să se dezvolte suficient pentru a fi infecțios. Plecând de la ideea asta, cercetătorii, al căror studiu a fost publicat în revista Science Advances, au decis să modifice genetic țânțarii, astfel încât parazitul să nu mai poată ajunge la timp la maturitate. Ceea ce le-a și reușit. Cum? Simplu ca bună ziua. Ei au izolat două molecule, numite peptide antimicrobiene, de la albinele și broaștele africane, și le-au inoculat țânțarilor.
Când se hrănește țânțarul, și cât se duce să ia niște aer, peptidele astea își fac efectul și blochează dezvoltarea parazitului. V-am zis că e simplu ca bună ziua. Tot ce trebuie făcut acum e să elibereze țânțari din ăștia modificați genetic în sălbăticie, ca mutația să se răspândească și la ceilalți.
Partea complicată vine când afli că peptidele alea au efect și asupra țânțarilor, în sensul că trăiesc mai puțin, ceea ce nu dă bine la succesul pe termen al mutației. Pentru asta trebuie să mai aducă oamenii de știință niște modificări genetice. Una peste altul, primii țânțari din ăștia vor fi eliberați în Africa peste vreo 2-3 ani. Cam atunci se estimează că va fi programul gata. Vă ținem noi la curent cu ce se va întâmpla.
Peste șapte tone de „gunoaie” au ajuns pe Planeta Marte
Nici n-a ajuns să o colonizeze bine, că omenirea a reușit să porcăiască și planeta Marte. Mai precis, peste șapte tone de resturi zac aruncate pe acolo de la cele 18 capsule, rovere, sonde și alte obiecte create de mâna omului. Toate astea au ajuns pe Planeta Roșie în ultimii 50 de ani, în urma celor 14 misiune care au vizat planeta cu pricina până acum.
În principiu, fiecare obiect trimis pe Marte are nevoie de un modul care să îl protejeze până la amartizare.Că e vorba de parașute, scuturi antitermice șamd, toate astea se desprind treptat și ajung care pe unde nimeresc pe planetă. Adăugăm la astea și roverele care au ieșit din funcțiune, și piesele care mai cad de la unul sau de altul și iese o mizerie de nedescris. Nu v-ați gândit la asta, atunci când visați să ajungeți pe Marte.
Acum, problema nu e că am făcut mizeria de pe lume acolo și că vor face marțienii scandal. Până acum nu a comentat niciunul, deci mergem și noi pe burtă. Ideea este că toate resturile cu pricina pot afecta viitoarele misiuni spațiale. Marțiene, mai exact. Cum le-a dus vântul de colo colo, cum s-au mai spart, nu mai știe nimeni exact unde dai de ele. Iar să trimiți un rover nou care să se împotmolească în cine știe ce dandana, nu dă bine deloc. Iată de ce e bine să fim civilizați și de ce trebuie să facem curat la locul de muncă!
O oră de mers prin pădure face minuni pentru creierul vostru
Omul nu a fost obișnuit să trăiască în orașe, în clădiri de beton și piatră șamd. Bine, nici prin pădure nu a fost el obișnuit să trăiască, ci mai mult prin stepă și savană, dar nu se compară cu perioada infimă din istoria omenirii în care ne-am apucat să trăim în locuințe. Iar asta îi afectează pe mulți. Anxietate, depresie, schizofrenie și alte asemenea afecțiuni pot avea ca efect fix ce spuneam.
Din fericire, mai mulți cercetători de la Institutul Max Plank, Leipzig, au descoperit că un minim de o oră de mers prin pădure aduce beneficii multiple la sănătatea voastră mentală. Ce beneficii? Păi, veți dormi mai bine, veți avea un tonus de zile mari, o atenție sporită, o memorie fantastică, ba chiar vă veți vindeca mai repede de la rănile pe care le veți face când vă plimbați pe acolo, decât dacă le-ați fi făcut în altă parte.
De ce se întâmplă toate astea? Cercetătorii au observat că amigdala, o parte a creierului responsabilă printre altele cu procesarea stărilor de stres, își reduce activitatea atunci când efectuați plimbări prin natură, respectiv prin pădure. Iar asta se traduce prin efectele menționate anterior. Ce nu se specifică în studiul publicat în Molecular Psychiatry, dar adăugăm noi, este să aveți grijă și prin ce pădure vă aventurați, cu cine, la ce oră și, mai ales, cu ce fel de echipament.
Nu de alta, dar poate dați nas în nas cu ursul. Sigur o să uitați de depresie și stres, ceea ce e bine, dar veți da în altele pe care studiul nu le menționează. Aveți și voi grijă!
Vulpile își schimbă comportamentul și se apucă de pescuit
Dacă obișnuiați să îi cântați copilului melodia aia duioasă a copilăriei cu „vulpe tu mi-au furat gâsca/dă-mi-o înapoi”, poate ar fi cazul să schimbați registrul și să o modificați în ceva gen „vulpe tu mi-au furat crapul/dă-mi-l înapoi”. Am zis, n-am dat cu apă fiartă!
De ce ați face asta? Pentru că, în Spania, specialiștii de la Universitatea din Malaga au observat un vulpoi (vulpes vulpes) care pescuia crapi de mama focului. Nu doar că era foarte priceput la asta, el reușind să prindă mai mulți crapi decât toți specialiștii ăia la un loc, dar i-a și împărțit cu o vulpe care pare a fi perechea sa.
Ineditul constă în faptul că un astfel de comportament nu a fost observat niciodată până acum. Vulpile se știe că sunt omnivore, consumă păsări, mamifere mici, insecte, uneori fructe și, ocazional păcălesc urși ca să își rupă coada, dar asta din urmă încă se cercetează, nu există decât niște dovezi indirect, bazate pe mărturii nu prea credibile. Dar pește nu prea mâncau, darămite să îl mai și prindă.
Chiar dacă nu e unicat, comportamentul acesta regăsindu-se și la alte două specii de canide, adoptarea lor de către vulpi este frapantă. Cercetătorii spanioli s-au arătat uimiți de cât de inteligente sunt vulpile, și nu știu încă motivele care au dus la apariția acestui tipar comportamental. Noi am spune foamea dar, na, noi nu suntem specialiști în vulpoi pescari, așa că așteptăm să vedem ce ne vor mai spune cercetătorii.
Sursa foto. Dreamstime.com
0
0
