În sfârșit, s-a aflat de ce unele persoane nu și-au mai recuperat mirosul după Covid ● Căsătoria reduce riscul apariției demenței ● Bărbații nu percep activitățile casnice precum femeile
În sfârșit, s-a aflat de ce unele persoane nu și-au mai recuperat mirosul după Covid
Pierderea mirosului a fost unul dintre primele simptome asociate cu virusul Covid. Un efect al infectării pe care, iată, cercetătorii îl explică abia după doi ani de la începutul epidemiei. Mai mult, ei au aflat și de ce unii dintre cei infectați nu și-au mai recuperat simțul mirosului, acesta fiind un efect a ceea ce specialiștii numesc „long-Covid”.
Se pare că vinovat este sistemul imunitar. Mai exact, limfocitele T, cele care răspund inflamațiilor apărute la nivelul epiteliului olfactiv, țesut în care se află celulele olfactive. Iar asta afectează țesutul respectiv, fapt ce duce la diminuarea, pierderea temporară sau, iată, în unele cazuri la pierderea pe termen lung a mirosului.
În studiul publicat în Science Translational Medicine de către o echipă internațională de specialiști se arată că aceste date preliminare nu reprezintă decât primul pas. Înțelegerea mecanismului care duce la pierderea mirosului ar fi doar baza creării unor viitoare tratamente care să repare celulele olfactive. Cât se estimează că va dura până la apariția primului tratament? Ei bine, asta nu se mai spune.
Căsătoria reduce riscul apariției demenței
Asta este concluzia unui studiu publicat în revista Journal of Aging and Health de către o echipă de cercetători norvegieni de la Institutul pentru Sănătate Publică. Un studiu care s-a întins pe aproape 30 de ani, de erau cercetătorii să îl lase moștenire urmașilor.
Pe scurt, studiul a ținut sub observație 8.706 subiecți, cu vârste cuprinse între 44 și 68 de ani, până când aceștia au trecut de vârsta de 70 de ani. Scopul era de a vedea dacă există o legătură între căsătorie și apariția demenței.
După cum spune și titlul, evident, indivizii necăsătoriți au ajuns în număr mai mare la demență. Procentul a scăzut treptat la cei divorțați, dar care s-au recăsătorit, până la cei care nu s-au căsătorit niciodată. În principiu, la fiecare categorie scăderea a fost, în medie, cu 6%.
Partea cea mai interesantă, anume explicația, lipsește din studiu. Cum ar veni, voi căsătoriți-vă, faceți copii, că vedeți voi după aia! Mă rog, ați putea aștepta alți 30 de ani până termină ăia următorul studiu dar, nu vă dorim asta, s-ar putea să nu mai pricepeți nimic din el din motive pe care nu le mai enumerăm aici.
Bărbații nu percep activitățile casnice precum femeile
A ieșit partenerul de viață al unei doamne sau domnișoare din bucătărie cu tricoul pătat de ciorbă, lăsând un urmă un morman de vase pentru spălat și o dâră luuungă de firimituri pe jos, mai ceva ca în basmul cu Hansel și Gretel, asta în timp ce ei i se umflă o venă la tâmplă și începe să i se zbată ochiul stâng pe parcă își ia la revedere? Ei bine, aici este vorba de știință, nu de alte lucruri pe care omul simplu le-ar putea interpreta eronat.
Pentru asta chiar s-a scris un studiu de specialitate în revista Philosophy and Phenomenological Research, iar în el ni se explică doct despre ce este vorba în realitate. Mai exact, specialiștii în neuroștiințe au arătat deja că în creierul uman se produc niște procese neurale care fac legătura între percepția asupra unui lucru și o acțiune.
Mai pe românește, în cazul de față, dacă o femeie vede chiuveta plină de farfurii nespălate sau covorul plin de firimituri, ea reacționează imediat, puf!, pentru că, în creierul ei, farfuriile trebuie să fie curate, puse la locul lor, iar covorul să fie curat. De ce? Ca să fie ușor accesibile, să știe de unde să le ia când îi trebuie, plus că poate veni cineva în vizită și vede haosul ăla și o critică ulterior.
Pe partea cealaltă, bărbații (nu toți) pot percepe o chiuvetă plină cu vase murdare ca pe o... chiuvetă plină cu vase murdare. Pot mănânca și direct din oală, asta nu e o problemă. Cum spuneam, e știință. Fimiriturile de pe covor pot fi lesne interpretate ca o trimitere la basmele fraților Grimm, cum spuneam mai devreme, și nu ca o necesitate de curățenie. În acest caz, se poate deduce că bărbatul este mânat de aspirații mai înalte.
Studiul mai spune că bărbatul poate lucra la treaba asta pentru a nu o mai enerva pe parteneră la creieri, că tot vorbim despre neuroștiințe. Spre exemplu, cât fierbe el un ceai, un ou, sau ce face prin bucătărie, poate aduna firimiturile de la ultima masă. Așa își poate crea un program care să ducă la reducerea tensiunilor în familie.
În fine, ideea asta era, că e vorba doar despre o diferență de percepție între observație și nevoia de a acționa. Clar ca lumina zilei. Singurul semn de întrebare care mai rămâne este cel legat de ce se întâmplă dacă bărbatul nu își reglează programul. Nu cumva neagă efectele știrii precedente? Am întrebat pur științific, nu am dat cu apă fiartă!
Sursa foto: profimediaimages.ro
8
2
