Bacteriile care consumă plastic nu sunt o idee așa bună pe cât ar părea ● Ce are rugina cu încălzirea globală? ● Cum au evoluat niște plante carnivore în toalete ecologice
Bacteriile care consumă plastic nu sunt o idee așa bună pe cât ar părea
Faptul că poluarea cu plastic este o mare problemă nu mai reprezintă de multă vreme un secret. Din 1972, de când au fost observate primele semne ale poluării oceanelor cu plastic, și până azi, am ajuns să deversăm peste opt milioane de tone de plastic anual numai în mări și oceane. Asta în condițiile în care peste 300 de milioane de tone plastic sunt produse anual.
De aceea, descoperirea unei bacterii care consumă plastic, Rhodococcus ruber pe numele ei, a fost văzută ca o posibilă soluție pentru a curăța ceea ce au stricat alții. Problema este că R. Ruber nu a apărut din senin. Ea a fost descoperită încă din 1896, și era pe planetă de multă vreme. Ea a evoluat să consume plastic și așa se pare că o fac și alte microorganisme marine.
Problema e că bacteriile astea, chiar dacă au dezvoltat un rol pozitiv, nu rezolvă problema, ba chiar s-ar putea să sărim din lac în puț cu ele. Asta ne-o spune un studiu publicat recent în Marine Pollution Bulletin, studiu semnat de specialiști din Olanda, Spania și Norvegia. În primul rând, bacteriile cu pricina degradează plasticul. Și asta la un nivel foarte lent. Iar parte din el se transformă în microplastic. De asta le dădea cu virgulă specialiștilor atunci când calculau cât plastic întră în oceane și cât au descoperit ei. Era ceva mai puțin la final, și nimeni nu știa unde s-a dus restul. Ei, uite se dusese! Microplasticul a ajuns peste tot, în alimente, în organisme, inclusiv în cel al oamenilor.
În al doilea rând, în oceane tocmai se formează ceea ce oamenii de știință numesc plastiferă. Adică un ecosistem sintetic, care are plasticul ca sursă de hrană. Și nimeni nu poate spune acum cum va influența el viața marină. Ar putea efecte mai grave decât își imagina cineva. Introducerea unor organisme noi într-un mediu, fără să știi ce efecte au ele, nu s-a dovedit o idee prea bună până acum.
Evident, nici milioanele de tone de plastic din apă nu sunt vreo fericire, dar poate ar trebui găsite și alte soluții înainte de a ne apuca să împrăștiem bacterii din astea peste tot. Cum spuneau specialiștii, ele te scapă de o parte a problemei, dar s-ar putea să creeze alta cel puțin la fel de mare.
Ce are rugina cu încălzirea globală?
Se pare că indiferent ce ar face și omenirea asta, tot rău iese până la urmă. Spre exemplu, a făcut oțelul. Și oțelul s-a dovedit bun și folositor pentru oameni în varii domenii, de la producția de automobile și până la construcții. Problema cu el este că nu rezistă la oxidare și ruginește. Iar asta, după cum tocmai ați aflat, ne amplifică nouă problemele cu încălzirea globală? Cum? Vă explicăm imediat.
Mai mulți cercetători de la Universitatea din Ohio au publicat un studiu în revista npj Materials Degradation în care ne arată nouă ne unde vine problema. Respectiv, tot oțelul ăla care se degradează sub acțiunea ruginei trebuie schimbat, că altfel îți vor ieși picioarele prin podeaua mașinii ca lui Fred Flinstone. Să produci oțel nou înseamnă tehnologii poluante. Atât de poluante că numai producerea oțelului necesar pentru înlocuirea celui corodat duce la 3,4% din emisiile de carbon înregistrate la nivel global.
Oricum, pe total, numai industria asta duce la 10,5 din totalul emisiilor de carbon, dar acum vorbeam doar de oțelul care trebuie înlocuit. Prin urmare, se estimează că, pe măsură ce trece timpul și tot mai mult oțel se va coroda, emisiile alea vor ajunge de la 3,4% la circa 9% peste numai câțiva ani, respectiv 2030.
Chiar dacă s-au implementat tehnologii care să reducă poluare din domeniul ăsta, și au făcut cu 61% în ultimii 50 de ani, tot nu e suficient. Deci, ce e de făcut? Păi, spun specialiștii, ar trebui să găsim soluții care să împiedice corodarea oțelului, să găsim soluții alternative mai puțin poluante. Da, merci, asta deduceam și noi, nu era nevoie chiar de un studiu care să ne spună așa ceva! În concluzie, nu au o soluție, dar caută una.
Cum au evoluat niște plante carnivore în toalete ecologice și de ce le merge foarte bine
Plantele carnivore, așa cum se știe, consumă în general insecte pentru a-și asigura aportul de nutrienți. Au evoluat să facă asta pentru că nu întotdeauna găseau ce le trebuie în sol. Mai nou, se pare că asistăm la un alt pas evolutiv sau, cel puțin, abia acum îl descoperă specialiștii.
În cazul de față este vorba de genul Nepenthes, gen din care fac parte în jur de 170 de specii de plante carnivore întâlnite în special în sudul Asiei sau în emisfera sudică. Analizând conținutul de izotopi de azot din plante din astea carnivore din Borneo, mai mulți cercetători australieni au descoperit că erau diferențe mari între unele și altele. Astfel, au urmărit ce se întâmplă, iar ce au aflat au notat într-un studiu publicat în Annals of Botany.
E reieșit că anumite plante carnivore din genul Nepenthes, odată ce au ajuns să crească la altitudini mai mari, acolo unde numărul insectele este simțitor mai mic, au dezvoltat o capacitate nouă. Aceea de a atrage animalele din zonă și a consuma reziduurile lor. Treaba funcționează în cazul pârșilor de munte, a păsărilor, a liliecilor și alte viețuitoare prietenoase care vin să consume carbohidrații din cupele florilor.
Tot acolo fac și numărul doi, spre fericirea plantei care asta aștepta de fapt. Iar asta le permite nu doar să subziste, ba chiar să prospere în zone în care, în mod normal, nu ar fi reușit să supraviețuiască. Se pare că viața găsește întotdeauna soluții, chiar dacă nu sunt cele mai plăcute.
Pentru mai multe informații din lumea științei ne găsiți și pe noua noastră pagină de Facebook HotNews.ro Science. Suntem la doar un click distanță.
Sursa foto: profimediaimages.ro
3
1
