Se fabrica oțel în Europa de acum 2.900 de ani? Se pare că da ● Oamenii petrec a 16-a parte din viața lor doar pentru a se înfrumuseța ● Grija parentală, motivul pentru care avem un creier mai mare
Se fabrica oțel în Europa de acum 2.900 de ani? Se pare că da
Dacă v-ați gândit că oțelul este o invenție relativ modernă, nimic mai fals. În fapt, numai o trimitere la faimosul oțel de Damasc, aflat deja în uz pe la secolul al X-lea d.Hr., și ar fi suficient să demonstrăm că tehnica era deja cunoscută în Evul Mediu.
Numai că originile acestei invenții nu sunt nici măcar medievale. Sunt mult mai vechi. În zona Anatoliei și a sudului Indiei, tehnica fabricării oțelului exista deja de circa 3.800 de ani, iar prin China fusese adoptată de cel puțin 2.500 de ani. Problema este că fabricarea și utilizarea oțelului nu fusese niciodată dovedită în Europa, în perioade atât de îndepărtate.
O echipă mixtă de arheologi, germano-spaniolă, susține însă că are dovada folosirii oțelului în Peninsula Iberică încă de acum 2.900 de ani. Iar asta ar pica destul de bine pe ceea ce spuneau vechile cronici romane, cum că în Iberia pre-romană, existau săbii de tip „falcata” (foto), realizate din oțel, unele pe care chiar Hannibal le preluase ulterior în rândul trupelor sale.
O dovadă palpabilă constă în analiza gravurilor realizate pe stele de piatră, datând de la finalul Epocii Bronzului, descoperite la Rocha do Vigio, Portugalia. Încercând să le reproducă folosind unelte din diferite materiale (piatră, bronz, fier sau oțel), arheologii au descoperit că gravurile respective, realizate pe roci extrem de dure, pot fi create doar cu unelte de oțel. Nimic altceva nu a funcționat la fel de bine.
O a doua dovadă a constat în descoperire unei dăltițe de acum 2.900 de ani, din aceeași zonă. Analiza sa chimică a arătat că are o concentrație de fier-carbon impresionantă pentru nivelul tehnologic de la acea vreme. Sau ceea ce știam noi despre tehnologia de atunci. Iar concluzia a fost una singură, populațiile iberice cunoșteau deja tehnicile de producere și prelucrare a oțelului acum aproape trei milenii.
Oamenii petrec a 16-a parte din viața lor doar pentru a se înfrumuseța
Cercetători din 93 de țări, 93.158 de persoane intervievate, un studiu publicat în revista Evolution and Human Behavior și un rezultat demn de analele științei. Cam asta se poate spune despre studiul pe care îl discutăm azi, și care aduce în discuție timpul petrecut de oameni pentru a arăta mai bine.
Ca să nu vă ținem ca pe ace cu datele acestui studiu pe care îl așteptați de foarte mulți ani, vom spune că rezultatele nu sunt foarte departe de ceea ce știam și noi, fără toată zdroaba și cheltuiala de a discuta și a nota datele a circa 100.000 de indivizi de pe toată planeta.
Mai exact, femeile petrec circa 4 ore pe zi (bărbații doar 3,6 ore) pentru a arăta mai bine. Iar timpul cu pricina nu înseamnă doar stat în fața oglinzii. Nu. Înseamnă inclusiv igiena corporală, mersul la sala de fitness sau alte activități sportive, timpul petrecut consumând tot felul de diete, selectarea hainelor pe care le vor purta șamd. Tot ce ține de îmbunătățirea aspectului fizic.
Ce se știa mai puțin este că nu există o diferență foarte mare între practicile acestea la persoanele mai în vârstă sau cele tinere. Cine petrece mai mult timp pentru a arăta mai bine sunt cei aflați la începutul unei relații sau care sunt în căutarea unei. Ceea ce era de așteptat. Tot de așteptat era și ca timpul investit în astfel de activități să scadă după căsătorie sau după instalarea rutinei într-o relație.
Astfel, se explică în mare parte și motivul pentru care oamenii petrec atât de mult timp pentru a fi mai frumoși. Anume, pentru a-și găsi perechea. Un alt motiv, cu rădăcini ancestrale, și de la care e posibil să fi plecat totul, este cel de a masca posibilele semne ale unor boli. Un individ sănătos are, la urma urmei, șanse mai mari să găsească un partener de sex opus.
Ce este interesant este că femeile din țări cu o privire „mai tradițională” asupra sexelor, ca să nu îi spunem altfel, petrec mai mult timp pentru a se înfrumuseța decât cele din țările în care există ideea de egalitate a sexelor. În fine, ideea este că, în ciuda tuturor ipotezelor enunțate de specialiști cu privire la motivele unui atare comportament, finalitatea e cam aceeași... găsirea unei perechi. Ceea ce, spanac, știam și noi, nu era nevoie de ditamai studiul.
Grija parentală, motivul pentru care avem un creier mai mare
Nu doar oamenii, mamiferele în general, și cam toate animalele cu sânge cald (inclusiv păsările), au un creier mai mare decât reptilele. Observația asta a dus la o analogie interesantă, expusă de o echipă de cercetători de la Institutul Max Planck din Germania într-un studiu publicat în revista PLOS Biology.
Pentru asta, specialiștii germani au plecat de la un paradox de tipul „ce a fost mai întâi: oul sau găina?”. Mai exact, un creier mai mare consumă mult mai multă energie decât unul mic. Dar un creier mare este complet funcțional doar când ajunge la maturitate. În ordinea asta de idei, puii speciilor cu un creier de mari dimensiuni nu ar putea, cel puțin în teorie, să ofere aportul necesar de energie bunei funcționări a creierului, dacă ar trebui să își consume energia încă din primele ore de viață pentru a supraviețui.
Concluzia ar fi că speciile amintite au dezvoltat un creier mai mare tocmai pentru a putea avea grijă de puii lor, pentru a investi mai multă energie în protejarea lor, permițând astfel dezvoltarea creierului. Se știe că speciile cu sânge cald petrec mai multă vreme clocind ouăle, alăptând puii, căutând hrana necesară pentru aceștia, protejându-i de frig sau alte intemperii, având grijă de ei etc. Reptilele, pur și simplu depun ouăle și cam atât.
Relația dintre cauză și efect în acest caz, cel puțin la nivel ipotetic, nu poate fi negată. E o perspectivă interesantă, dar care mai are nevoie mult de lucru pentru a fi dovedită.
Dați Follow paginii noastre de Facebook, HotNews Science, pentru a putea primi direct, în timp real, cele mai noi informații și curiozități din lumea științei!
Sursa foto: profimediaimages.ro
1
1
