New York-ul se scufundă sub greutatea zgârie-norilor ● SUA testează un medicament care să fie administrat în cazul dezastrelor nucleare ● Unde au apărut pentru prima dată fluturii?
New York-ul se scufundă sub greutatea zgârie-norilor
New York-ul se afundă în medie cu 1-2 milimetri anual, anunță un grup de cercetători de la Universitatea din Rhode Island, într-un articol recent publicat în revista Earth's Future. Cercetătorii americani au calculat masa cumulată a celor peste un milion de clădiri din New York (circa 764.000.000 de tone), apoi au divizat întreagă suprafață a orașului în zone de 100 de metri pătrați.
În felul acesta au calculat o medie a greutății care apasă pe fiecare zonă, dar și rata cu care fiecare dintre acestea se scufundă. Autorii studiului subliniază că nu au luat în calcul greutatea cumulată a podurilor, căilor ferate, șoselelor și a altor construcții, ceea ce înseamnă că datele oferite de ei ne oferă valorile minime.
Presiunea exercitată asupra solului duce deja la deformări, pe același model care se observă la plăcile tectonice în cazul topirii ghețarilor, iar asta nu pate duce decât la probleme pentru cei 8 milioane de locuitori ai metropolei.
New York-ul nu este singur. Calcule similare au arătat că Jakarta, capitala Indoneziei, se scufundă la o rată cu mult peste cea a New York-ului. Mai exact, unele părți are orașului se scufundă și cu 11 centimetri pe an. Dacă nimic nu se schimbă, cel puțin un sfert din Jakarta va fi sub ape până în anul 2050. De altfel, o mare parte a populației Jakartei (peste 30 de milioane de locuitori) va trebui relocată în viitorul apropiat.
Revenind la New York, oraș care se află la circa 2 metri sub nivelul mării, cercetătorii atrag atenția asupra acelorași probleme cu care se confruntă nu doar Jakarta, ci 99% din marile centre urbane aflate pe malul oceanelor. Anume că rata scufundării acestora este chiar mai mare decât cea estimată a creșterii nivelului oceanelor. Pe scurt, riscă să ajungă sub ape mult mai repede decât o arătau predicțiile climatice.
SUA testează un medicament care să fie administrat în cazul dezastrelor nucleare
Institutul Național pentru Alergii și Boli Infencțioase din SUA (NIAID) a anunțat că va demara testele pe subiecți umani pentru HOPO-14-1, un medicament care ar trebui administrat populației în cazul unor dezastre nucleare. Medicamentul în cauză ar trebui să înlăture, măcar parțial, efectele radiațiilor și ale contaminării cu metale grele, se arată într-un raport al Institutului Național al Sănătății.
HOPO-14-1 vine sub forma unei pilule care să diminueze contaminarea radioactivă internă, contaminare care, așa cum susțin autorii raportului, se poate produce în cazul unui accident nuclear sau a detonării unei bombe atomice.
Cercetătorii americani susțin că în testele efectuate până acum, medicamentul s-a dovedit eficient în cazul contaminării cu uraniu sau plumb. Însă primul test clinic pe oameni urmează să fie demarat în curând. 42 de voluntari vor fi testați, iar rezultatele vor fi făcute publice anul viitor.
În prezent, singurele tratamente împotriva efectelor radiațiilor sunt cele pe bază de tablete de iod (eficient în a înlătura iodul radioactiv din corp) și albastrul de Berlin, acesta din urmă fiind eficient în tratarea intoxicațiilor cu cesiu și taliu.
Chiar și dacă totul merge bine în etapa testelor clinice, iar medicamentul va fi pus pe piață, cercetătorii subliniază că acesta va fi eficient însă doar în cazul expunerii la doze relativ mici de radiații.
Unde au apărut pentru prima dată fluturii?
Acum circa 100 de milioane de ani avea loc un pas evolutiv important în ceea ce înseamnă apariția fluturilor pe scena lunii. Mai exact, un grup de molii a început să zboare ziua, mai degrabă decât pe timpul nopții. Poate părea un pas infim, dar dacă ne gândim că schimbarea asta s-a produs la circa 90 de milioane de ani după apariția primelor molii, parcă nu mai pare un pas așa neînsemnat.
Faptul că originea fluturilor se regăsește acum circa 100 de milioane de ani era deja un fapt cunoscut. Analiza genomului a peste 2.000 de specii de fluturi de pe toată planetă a confirmat deja acest aspect încă din anul 2019. Misterul care rămânea de rezolvat era legat de locul în care a avut loc pasul evolutiv menționat.
Bazându-se pe distribuția speciilor actuale și a celor dispărute, mai mulți cercetători de la Muzeul de Istoria Naturală din Florida susțin într-un studiu publicat în revista Nature Ecology and Evolution că au identificat locul de origine al fluturilor.
Acesta ar fi undeva în vestul Americii de Nord. De aici, primii fluturi ar fi migrat spre America de Sud și Asia, ulterior spre Africa și India (pe atunci o insulă izolată) și, la final, spre Australia și chiar Antarctica. Europa ar fi fost unul dintre ultimele continente pe care au ajuns fluturii, la mai bine de 45 de milioane de ani după ce atinseseră vestul Asiei. Ca dovadă, și azi diversitatea speciilor de fluturi este cea mai redusă pe teritoriul Europei.
Ce este și mai important în toată ecuația asta este că, în opinia cercetătorilor citați, fluturii au evoluat în paralel cu florile. Practic, a fost un răspuns evolutiv al insectelor la apariția plantelor cu flori și, evident, nectar. Ulterior, evoluția lor comună, simbioza practic a celor două grupuri vii, a dus la uriașa diversificare pe care au cunoscut-o de-a lungul timpului.
Dați Follow paginii noastre de Facebook, HotNews Science, pentru a putea primi direct, în timp real, cele mai noi informații și curiozități din lumea științei!
Sursa foto: profimediaimages.ro
2
2
