​Statele Unite ar putea întrerupe orice colaborare științifică cu China Cel puțin o planetă necunoscută ar putea exista la marginea sistemului nostru solar Strămoșii îndepărtați ai oamenilor ar fi conviețuit cu dinozaurii

șah geopolitic SUA vs ChinaFoto: Moodboard Stock Photography / Alamy / Alamy / Profimedia

Statele Unite ar putea întrerupe orice colaborare științifică cu China

„SUA trebuie să înceteze să își alimenteze propria distrugere”, se susține într-o scrisoare oficială adresată secretarului de stat Anthony Blinken, scrisoare semnată de 10 membri ai Partidului Republican. Este vorba despre încetarea acordului de colaborare științifică care există între cele două țări, subliniază Reuters.

Acordul în discuție a fost semnat în anul 1979 și, de atunci, este reactualizat la fiecare cinci ani. În el, spre exemplu, sunt stipulate modurile de colaborare în arii ce țin de știință și tehnologie, care acoperă mai toate domeniile științifice, de la agricultură și paleontologie, până la fizică, chimie și altele.

Este adevărat că nu toate colaborările de acest gen între state au mers pe roze. Spre exemplu, Amendamentul Wolf, adoptat în anul 2011, interzicea orice fel de colaborare în domeniul spațial între SUA și China. Ca urmare, Chinei i-a fost interzis să mai participe la acțiuni comune pe Stația Spațială Internațională.

S-a considerat atunci că programul spațial chinez este mult mai slab și mult prea puțin performant, pentru ca SUA să beneficieze în vreun fel de pe urma lui. Mai mult, secrete tehnologice ar fi putut ajunge în mâna chinezilor. Rezultatul acestui amendament îl știm toți. China și-a construit între timp propria stație spațială, iar acum se află în plină cursă cu SUA pentru construirea unei baze permanente pe Lună și nu numai.

În cazul de față, temerile sunt cam aceleași. Mai exact, China ar putea profita de pe urma avansului științiific american pentru a-și consolida puterea militară. Pe de altă parte, în cazul unei anulări a acordului, există și temerea că SUA ar putea pierde informații valoroase privind dezvoltarea tehnologică a Chinei. Iar asta ar fi o problemă.

Acordul expiră la 27 august, iar modul în care va fi resemnat, dacă va fi, rămâne încă un subiect de discuție. Oricum, în ce privește anumite domenii științifice, după îndelungi dezbateri și cercetări pe această temă, s-a putut spune cu o oarecare siguranță că omul de Neanderthal, ca de altfel și dinozaurii și brontozaurii, nu au făcut niciodată parte din Comintern.

Cel puțin o planetă necunoscută ar putea exista la marginea sistemului nostru solar

Norul lui Oort, sau Norul Öpik–Oort, reprezintă un câmp de planetezimale, sau corpuri cerești de mici dimensiuni, care se întinde în jurul sistemului nostru solar pe o distanță cuprinsă între 0,3 și 3,2 ani lumină. Prea multe nu se știu despre el, decât că este locul de origine a miliarde de comete, precum și faptul că ar fi format din corpuri cerești rezultate în urma formării sistemului nostru solar.

Informația nouă pe care vrem să v-o prezentăm vine din artea unei echipe franco-americană de astronomi care a publicat un studiu în acest sens, deocamdată doar pe platforma pre-print ArXiv. Este vorba despre posibilitatea ca în acest misterios (încă) nor Oort să existe cel puțin o planetă despre care noi nu avem cunoștință.

La nivel teoretic, nu doar corpuri cerești de mici dimensiuni ar fi fost aruncate la marginea sistemului nostru solar în momentele sale de început, atunci când mișcarea planetezimalelor era una haotică. Dat fiind faptul că deja se cunosc planete care au fost aruncate din sistemul lor solar, și care rătăcesc prin galaxie, există posibilitatea ca acest lucru să se fi întâmplat și aici, loco.

Făcând niște calcule matematice și bazându-se mai mult pe statistici decât pe vreo observație directă, cercetătorii în cauză au estimat că există 0,5% șanse ca o proto-planetă din sistemul nostru solar primordial să fi ajuns în norul Oort acum circa 4,5 miliarde. Iar de atunci, orbitează pe acolo fără ca nimeni să o fi putut observa.

Interesant este că, pe baza unor calcule similare, autorii studiului au ajuns la concluzia că există 7% șanse ca o planetă să fi fost capturată de forța gravitațională a Soarelui și plasată undeva tot în norul Oort. Prea departe pentru a influența orbita planetelor aflate la extremitatea sistemului solar, dar totuși putând exista acolo fără a fi fost descoperită.

Cum spuneam, cercetătorii au emis doar o serie de ipoteze, calcule și statistici. Nimic sigur. Dacă planeta sau planetele astea necunoscute chiar există acolo, va mai dura până vom afla cu certitudine.

Strămoșii îndepărtați ai oamenilor ar fi conviețuit cu dinozaurii

Nu vă impacientanți! Nu despre genul Homo este vorba (genul Homo a apărut acum circa 2,4 milioane de ani), nici despre strămoșul comun al maimuțelor antropoide și al oamenilor, specimen despre care se crede că ar fi evoluat acum aproximativ 7 milioane de ani. Strămoșul pomenit de noi este unul cu mult mai vechi. Mai exact, este vorba despre primele forme de existență ale mamiferelor placentare.

Dacă este să urmăm strict informațiile oferite de registrele arheologice, mamiferele placentare au apărut la scurtă vreme după dispariția dinozaurilor, acum în jur de 65 de milioane de ani. Plus că ar fi cunocut un boom evolutiv în mai toate nișele ecologice lăsate libere. Practic, nu există nicio fosilă de la astfel de mamifere care să preceadă catastrofa ce a dus la extincția dinozaurilor.

Și totuși, asta nu înseamnă că ele nu era acolo. Chiar dacă nu este o idee nouă, despre ea discutându-se deja de decenii bune, ipoteza apariției mamiferelor placentare încă din Cretacic primește un nou imbold. Imboldul vine de la o echipă anglo-elvețiană de paleontologi, sub forma unui studiu publicat în revista Current Biology. Să vă explicăm.

Ca și în cazul studiului menționat anterior, și aici este vorba despre o abordare statistică, cu multe probabilități, pe model bayesian. Ce au făcut oamenii ăia de știință a fost să analizeze resturile fosile de la circa 20.000 de specii de mamifere placentare dispărute, apoi să le coroboreze cu cele actuale. Astfel au urmărit un tipar evolutiv, diversificarea speciilor șamd.

Pe baza acestor observații, ei au concluzionat că 21,3 % dintre cele 380 de familii de mamifere luate în calcul, și-ar avea originea evolutivă în Cretacic. Iar asta înseamnă că ele au conviețuit cu ultimii dinozauri. Printre acestea, foarte important, s-ar număra grupurile care au dat naștere mult mai târziu primatelor, canidelor, felinelor șamd.

Ce este și mai interesant, dar nu se spune în studiu, este că la aceeași concluzie se ajunsese deja. Ba mai mult, studiul cu pricina, publicat anul trecut, nici măcar nu este menționat în bibliografie. Dar, una peste alta, e bine că se aduc argumente în plus la această problemă.

Dați Follow paginii noastre de Facebook, HotNews Science, pentru a putea primi direct, în timp real, cele mai noi informații și curiozități din lumea științei!

Sursa foto: profimediaimages.ro