Descoperire majoră, apa ar putea să curgă din nou pe Marte ● Omenirea exploatează peste o treime dintre vertebrate ● Cine a inventat făina de cereale, noi sau neanderthalienii?
Descoperire majoră, apa ar putea să curgă din nou pe Marte
Imagini noi cu Planeta Roșie, prezentate de NASA, arată canale similare unor ravene, care seamănă izbitor cu cele lăsate de topirea ghețarilor din Antarctica. Problema ar fi că atât temperaturile, cât și condițiile de pe Marte, nu permit existența apei în stare lichidă. Și atunci, de unde ravenele cu pricina?
Una dintre ipotezele propuse de o echipă de cercetători americani de la NASA, Universitatea Brown din Rhode Island și Universitatea din Santa Cruz, California, a fost cea care vedea în sublimarea dioxidului de carbon (trecerea directă de la starea solidă la cea gazoasă) motivul apariției acestor canale neobișnuite. Numai că ipoteza sublimării nu a fost considerată suficientă pentru a explica forma, poziția și distribuția acestora. Cel puțin dacă nu este susținută și de alte fenomene naturale.
Deosebit de interesantă a fost însă a doua explicație, cea care a și fost argumentată într-un studiu publicat în revista Science. Specialiștii amintiți sunt de părere că apa în stare lichidă ar fi putut crea astfel de forme. Și, mai mult, ar fi făcut-o acum mai puțin de un milion de ani. Mai exact, acum maxim 630.000 de ani. O idee care schimbă din temelii tot ceea ce se prezuma despre existența, dar și dispariția apei în stare lichidă, acum cel puțin 3 miliarde de ani.
Secretul constă în înclinarea axială a planetei Marte. Simulările computerizate arată că, la o înclinație de 35 de grade, temperaturile cresc peste limita înghețului, iar ghețurile marțiene se pot topi parțial, ceea ce ar permite reapariția apei în stare lichidă. Iar un astfel de fenomen s-ar fi produs de mai multe ori doar în ultimul milion de ani. Coroborate, cele două fenomene, sublimarea pe de o parte și topirea ghețurilor pe de alta, ar explica perfect, în opinia oamenilor de știință, existența ravenelor.
Dacă se dovedește reală, ipoteza oamenilor de știință americani aduce în discuție, inevitabil, și subiectul cele mai stringent legat de Planeta Roșie, existența vieții. Cel puțin la nivel teoretic, forme de viață microbiene ar putea supraviețui în ghețurile marțiene, iar topirea acestora din urmă ar putea da un brânci benefic existenței ipoteticelor microorganisme.
Dar hai că ne entuziasmăm și noi precum cercetării menționați. Mai e cale lungă până să dovedim astfel de lucruri, iar dacă așteptăm o schimbare axială cu 35 de grade a planetei Marte, s-ar putea să stăm în expectativă câteva sute de mii de ani, cel puțin. Mai repede ajungem acolo ca să vedem cum stă treaba.
Omenirea exploatează peste o treime dintre vertebrate
O echipă formată din specialiști din Canada, SUA, Argentina și Marea Britanie, ne oferă niște date și niște statistici mai mult decât interesante legate de exploatarea formelor vertebrate de viață de către om. Statistici care au apărut sub forma unui studiu în revista Nature.
Astfel, ne arată autorii citați, 14.663 de specii de păsări, pești, mamifere, reptile sau amfibieni sunt exploatate, într-un mod sau altul, de către oameni. Asta înseamnă aproximativ 30% din totalul speciilor existente (adică în jur de 46.755).
Dintre acestea, 55% sunt ucise pentru a fi consumate, în timp ce 40% țin rolul de animale de companie. Numai în ultima categorie, ca un alt exemplu, intră 4.489 de specii de păsări. De fapt, păsările și peștii reprezintă cele mai exploatate grupuri animale, în timp ce reptilele și amfibienii se află la polul opus.
Tendința asta are, mai degrabă, un substrat cultural. În mai toate culturile lumii, unele animale, vezi cazul rozătoarelor, al liliecilor, al reptilelor sau amfibienilor, sunt văzute ca animale necurate. Spre exemplu, nu o să vedeți prea mulți oameni colecționând sau ținând șoareci sau lilieci ca animale de companie.
Ce este cu adevărat grav este că tendițele astea nu țin cont de raritatea sau de gradul de pericol în care se află o specie sau alta. În fapt, subliniază cercetătorii, 39% dintre speciile exploatate sunt pe cale de dispariție tocmai din cauza oamenilor. Iar supraexploatarea asta clar va veni cu niște urmări nefaste atât pentru biodiversitate cât, implicit, și pentru umanitate, factorul de la care a plecat totul. Circle of life!
Cine a inventat făina de cereale, noi sau neanderthalienii?
O descoperire arheologică de dată recentă, realizată în situl paleolitic de la Riparo Bombrini, din nordul Italiei, aruncă o lumină complet nouă asupra a ceea ce se știa despre apariția făinii și a prelucrării cerealelor sălbatice sau a altor plante pentru obținerea ei.
Este vorba despre două râșnițe de piatră descoperite într-un context musterian (cultura materială a omului de Neanderthal), care prezintă urme de amidon de la cereale și alte plante încă neidentificate. Vârsta lor ar fi în jur de 43.000 de ani, un argument în plus în favoarea originii lor neanderthaliene.
Ce este așa de deosebit la descoperirea asta este tocmai faptul că este cea mai veche de acest gen de până acum. Mai mult, o descoperire similară, efectuată în situl de la Grotta di Castelcivita, Campania, sudul Italiei, prezintă obiecte similare, dar în context protoaurignacian, una dintre cele mai vechi forme de manifestare cultură a lui Homo sapiens în Europa. Doar că, în acest caz, vârsta artefactelor ar fi undeva în jur de 41.500 de ani. Iar asta, evident, s-ar putea traduce printr-un avans neanderthalian care precede descoperiri similare ale lui H. sapiens cu mai bine de un mileniu.
Problema este însă ceva mai complicată. Primo, perioada de acum 40.000 – 45.000 de ani, cel puțin pe teritoriul Italiei, este una extrem de complicată. Este o perioadă relativ scurtă, în care se succes rapid, ba chiar se suprapun, trei culturi materiale (musterianul omului de Neanderthal, Uluzzianul – cultură de tranziție cu autor încă necunoscut, apoi protoaurignacianul atribuit lui Homo sapiens).
Faptul că cele două specii umane ar fi făcut schimburi culturale este un fapt pe care mulți preistoricieni îl intuiesc. Însă cum s-au defășurat schimburile culturale, și cine a oferit cui informații și inovații noi, rămâne un motiv de speculații.
Secundo, am putea extrapola și face trimitere la o practică oarecum similară a omului de Neanderthal, respectiv exploatarea, pisarea și amestecarea cu apă a ocrului, activități care aveau loc acum aproape 250.000 de ani pe teritoriul Europei, după cum o dovedesc descoperirile de la situl Maastricht-Belvédère din Olanda. Da, dar în aceeași perioadă, și H. sapiens descoperă tehnica asta, complet independent, în Africa.
Acum, că între pisarea și prelucrarea unor fragmente de ocru și efectuarea unor activități similare cu semințe de plante nu e vreo mare diferență, și asta este evident. Știința înseamnă însă ceva mai mult decât speculații sau exerciții logice. Înseamnă dovezi, iar în lipsa lor formulăm și noi ipoteze pe ceea ce avem la dispoziție. În cazul de față, am fi tentanți să punem banii pe neanderthalieni. Însă, cum datele sunt încă alambicate, preferăm să ne abținem.
Dați Follow paginii noastre de Facebook, HotNews Science, pentru a putea primi direct, în timp real, cele mai noi informații și curiozități din lumea științei!
Sursa foto: profimediaimages.ro
7
4
