Șoarecii transparenți și cum pot revoluționa ei tratamentele împotriva cancerului. Cercetătorii au identificat urmele celui mai vechi ghețar descoperit vreodată. E cert că oamenii au ajuns în Brazilia încă de acum cel puțin 27.000 de ani
Șoarecii transparenți și cum pot revoluționa ei tratamentele împotriva cancerului
Ați tot auzit probabil de pești sau alte creaturi marine transparente pe care evoluția, în înțelepciunea ei probabilistă, le-a creat de-a lungul timpului. Șoareci transparenți nu a creat însă, dar au făcut-o niște cercetători de la Universitatea Ludwig Maximilian din Munchen, împreună cu colegii lor de la Spitalul Universitar tot de acolo, după cum ne anunță chiar ei în revista Nature Biotechnology.
Ideea nu e una nouă, se mai încercase așa ceva, și vă explicăm imediat de ce. Ce e cert este că specialiștii germani au reușit să ducă totul la un nivel nemaiîntâlnit până acum. Iar asta vine cu niște beneficii enorme.
Crearea unor șoareci de laborator transparenți a avut ca scop observarea în detaliu a celulelor canceroase și a modului în care ele se dezvoltă. Apoi, aplicarea unor tratamente mai eficiente. Se știe că există deja molecule care fac minuni împotriva cancerului, dar asta mai mult într-un vas Petri. Odată introduse într-un organism, ele încep să dea rateuri, ba chiar să facă mai mult rău decât bine.
În plus, identificarea tumorilor canceroase este una dificilă, mai ales când ele au dimensiuni foarte reduse. Ei, de aici nevoia de a crea cobai transparenți pe care să se poate observa în detaliu atât celulele canceroase, cât și eficiența diferitelor tratamente.
Revenind la ceea ce au făcut specialiștii germani, trebuie spus că este vorba despre o metodă de scanare inovativă, numită WildDISCO. Ce face ea? În primul rând, este nevoie de șoareci modificați genetici. Acestora li se injectează o soluție, un amestec de chimicale, care înlătură nu doar grăsimile, ci și pigmenții din țesut. În felul ăsta, șoarecii arată de parcă ar fi de sticlă. O sticlă biologică. Apropo, ei nu mai sunt vii.
Apoi, li se injectează anticorpi, de asemenea modificați pentru a fi fluorescenți. Se obține astfel o hartă incredibil de detaliată a organismului, iar celulele canceroase pot fi mult mai ușor observate. În plus, se poate studia și înțelege modul în care ele s-au dezvoltat. La final, se poate aplica un tratament mult mai eficient.
Acum, vă dați seama că tehnica asta funcționează deocamdată doar pe șoareci morți. Nu poate fi aplicată la oameni, dintr-un motiv lesne de înțeles. Nu are rost să tratezi un om, din moment ce l-ai omorât deja. Dar... trebuie avut în vedere că este doar un prim pas. Unul mic pentru un șoarece, dar uriaș pentru omenire.
Autorii studiului chiar subliniază asta, că este o primă etapă în crearea unor metode de scanare mult mai eficiente, care să fie aplicate și la oameni. Din punctul ăsta de vedere, viitorul sună promițător.
Cercetătorii au identificat urmele celui mai vechi ghețar descoperit vreodată
O echipă de geologi de la Universitatea din Johannesburg a anunțat chiar azi, într-un studiu apărut în revista de specialitate Geochemical Perspectives Letters, că a reușit să dea de urmele unei ghețar de acum nu mai puțin 2,9 miliarde de ani. Poate nu vi se pare cine știe ce, dar este vorba, de departe, despre cel mai vechi ghețar descoperit vreodată și despre care avem cunoștință.
Ghețarul, evident, nu mai există de când lumea și pământul, vorba vine. Au rămas în schimb morenele sale, sau materialele transportate și lăsate de el de-a lungul timpului. În fapt, au rămas aproape de neatinse și nealterate de acum 2,9 miliarde de ani, ceea ce face un unicat din această formațiune geologică, denumită și Supergrupul Pongola.
Vârsta rocilor a fost identificată după analiza izotopilor de oxigen de acolo (oxigen-18 și oxgen-17) dar, de asemenea, s-a putut reconstitui și mediul în care au apărut respectivele formațiuni geologice.
Geologii sud-africani nu știu încă să spună, dar asta e o problemă de timp, care au fost fatorii care au dus la apariția acelor ghețari. O ipoteză face trimitere la așa-numitul fenomen „Terra ca un glob de gheață”. Un fenomen extrem în care planeta noastră este acoperită aproape complet de gheață. Ultimul episod de acest gen s-ar fi petrecut acum circa 800.000 de ani, în perioada geologică numită Criogenian. Dar, e aproape cert că astfel de episoade au avut loc de mai multe ori în trecutul Terei. Posibil ca unul să fi avut loc chiar acum 2,9 miliarde de ani.
O altă ipoteză spune că masa continentală pe care s-a format ghețarul ar fi fost mult mai aproape de Polul Sud decât e în prezent. De aici și prezența gheții. Deocamdată însă totul e la nivel de ipoteză, căci studiile sunt de abia la început. Dar asta nu înseamnă că nu vom avea parte și de alte surprize de acolo, unele privind istoria geologică a Terrei, pe măsură ce studiile vor continua.
E cert că oamenii au ajuns în Brazilia încă de acum cel puțin 27.000 de ani
Ideea că oamenii au putut călători în America de Sud în plină perioadă glaciară, ba chiar în ultima perioadă de maximum glaciar, asta acum circa 27.000 de ani, a fost mereu una care să adune contestatari. În plus, dacă stai să analizezi logic, nu pare prea fezabil să pleci peste ocean, fie el Atlantic (via Africa), fie Pacific (via Asia), când temperaturile scăzute făceau ravagii în rândul florei și faunei de peste tot. Și da, chiar dacă scăderea temperaturilor venea la pachet cu scăderea nivelului mărilor și oceanelor.
Se pare însă că existau indivizi care au făcut acești pași uriași. Iar o nouă dovadă în acest sens vine din Brazilia. Mai exact, dintr-o peșteră numită Santa Elina, peșteră situată în centrul țării. Arheologii și paleoantropologii de la Universitatea din San Carlos au reușit să identifice acolo urme de locuire care, așa cum spuneam, pleacă din vremea ultimului maxim glaciar (acum circa 27.000 de ani) și până la începutul Holocenului (acum aproape 11.000 de ani).
Dovada cea mai clară a prezenței oamenilor anatomic moderni acolo o reprezintă bijuteriile create din os. Os de leneș uriaș. Deși erau cunoscute de mai multe decenii, oasele respective au reprezentat un mister, căci nimeni nu putea spune cu exactitate dacă pe ele există urme de intervenție antropică sau perforațiile și suprafața netedă au fost create în mod natural. Cum spuneam, contestatari au existat întotdeauna.
De data asta, cercetătorii de la Universitatea din San Carlos le-au readus în lumina reflectoarelor, ca să ne exprimăm astfel, și le-au reanalizat cu ajutorul unor dispozitive cu raze X și cu microscoape cu o rezoluție superioară.
Rezultatul, așa cum vă așteptați, căci altfel nu mai munceam să scriem despre el, arată că oasele respective erau, într-adevăr, obiecte de podoabă creată de oamenii care vânaseră animalele respective. Nu doar că le-au perforat pentru a le purta fie la gât, fie legate de haine, dar suprafețele lor netede s-au dovedit, în urma analizelor, a fi urme de purtare îndelungată.
Acum, problema asta pare rezolvată. Acum cel puțin 27.000 de ani, existau oameni care vânau animale de talie mare prin America de Sud. Ca să nu mai aveți dubii și frământări legate de asta. Rămâne însă o întrebare cheie, al cărei răspuns are implicații majore în paradigma evoluției și dispersiei speciei umane... de unde veneau oamenii ăia?
Dați Follow paginii noastre de Facebook, HotNews Science, pentru a putea primi direct, în timp real, cele mai noi informații și curiozități din lumea științei!
Sursa foto: profimediaimages.ro
