Misterele unui artefact vechi de 300.000 de ani ● China va trimite primul echipaj uman pe Lună cu două rachete simultan ● Cum vom obține apă pe Lună folosind oglinzi uriașe
Misterele unui artefact vechi de 300.000 de ani
Situl paleolitic de la Schöningen, Germania, a devenit faimos în 1994, an în care au început să fie descoperite acolo cele mai vechi sulițe de lemn din lume. Datate inițial la aproape 400.000 de ani, ele au fost redatate la circa 300.000, ceea ce nu le face mai puțin spectaculoase din punct de vedere științific.
Sulițele au fost realizate din trunchiuri de molid. Au lungimi cuprinse între 1,84 și 2,53 metri, sunt ascuțite la ambele capete, și, în mod cert, au fost folosite pentru a ucide animalele de talie mare ale căror resturi fosile au fost descoperite în același sit. Asta ne arată nou, primo, că neanderthalienii, sau pre-neaderthalienii, ca să folosim un termen mai aproape de adevărul științific, foloseau sulițe care puteau fi aruncate către vânat.
De ce e asta o mare scofală? Pentru că în literatura de specialitate, sulițele ușoare, capabile să fie aruncate la mare distanță, erau considerate o creație exclusivă a lui Homo sapiens, ba chiar o inovație cu care și-au surclasat verii evolutivi neanderthalieni. Despre cei din urmă se spunea că foloseau sulițe, dar unele masive, folosite doar de aproape, în lupte corp la corp. Ei, iată că nu era așa!
Apoi, ce ne interesa pe noi azi, este un alt artefact descoperit în același sit, care abia acum iese la iveală, într-un studiu publicat în revista Plos ONE. Este vorba despre un obiect, de asemenea ascuțit la ambele capete, similar cu o suliță, dar care are doar 77 de centimetri. Mult prea mic pentru a fi aruncat eficient, pe post de suliță, spre un animal. Și aici apar și semnele de întrebare ale specialiștilor.
Dat fiind faptul că obiectul a fost realizat dintr-o creangă de molid, nu dintr-un trunchi, crengi care au o anumită curbură, sugerează că ar putea fi vorba de o armă de vânătoare de alt tip. Mai exact, spun autorii studiului, ar fi putut fi folosită asemenea unui bumerang primitiv, în cazul vânatului de talie mică.
O altă variantă, dat fiind faptul că acolo au fost descoperite urme conservate ale unor copii, ar fi ideea că era vorba despre o suliță de antrenament, pe care copiii o foloseau pentru a deprinde tehnica de vânătoare. În fond, copiii ar fi reprezentat undeva pe la 50% dintr-o astfel de comunitate. De asemenea, urmele de folosință îndelungată prezente mai ales în zona mediană a artefactului arată că obiectul a fost în uzul celor de acolo pentru o lungă perioadă de timp.
Ce nu se spune în spune în studiu, dar putem deduce dintr-o descoperire relativ similară din Italia, este că mini-sulița respectivă ar fi putut avea și un alt scop. În Italia, așa cum spuneam, în anul 2017, au fost descoperite 48 de obiecte de lemn, ascuțite doar la un capăt, cu lungimi de circa un metru. În cazul respectiv s-a presupus că erau folosite pentru a dezgropa rădăcini sau pentru a săpa în orice alt scop. Și în cazul ăsta, deși au „doar” 171.000 de ani, artefactele sunt o creație neanderthaliană.
Acum, probabil că nu vom afla niciodată cum era folosit obiectul descoperit în Germania. E cert însă că e o descoperire de excepție, care arată nu doar creativitatea celor de atunci, ci ne și permite să creăm o imagine a unei comunități umane extrem de vechi. Atât pe cât este posibil.
China va trimite primul echipaj uman pe Lună cu două rachete simultan
La doar o zi după ce anunțam că autoritățile de la Beijing vor da în folosință o nouă generație de rachete spațiale, capabile să transporte până la șapte astronauți, oficialii de acolo vin cu o nouă informație legată de aselenizarea pe care și-o propun în 2030.
China susține că intenționează să trimită simultan două rachete din noua generație, una care să poarte pe Lună primul echipaj uman chinez, iar alta care să transporte modulul lunar care să fie folosit de astronauți.
Asta înseamnă că taikonauții vor trebui să execute manevre de andocare pe orbita Lunii, să aselenizeze într-un punct determinat, să petreacă acolo câteva zile pentru a efectua mai multe experimente științifice, apoi să folosească modului pentru a se reîntoarce la racheta care să îi poarte acasă. Din datele oferite până acum de oficialii chinezi, modulul lunar va fi dotat cu un laborator, precum și cu două module, toate dotate cu panouri solare pentru alimentarea cu energie.
NASA, care își propune să trimită prima femeie astronaut și primul astronaut de culoare pe Lună, asta în 2025, are în vedere un proiect relativ similar. Ei intenționează să lanseze atât o navetă Orion, cât și un modul lunar (Human Landing System/HLS) care să fie transportat de o rachetă Starship a celor de la Space X. Și în cazul acesta, astronauți vor efectua o misiune de andocare pe orbita Lunii, înainte de a aseleniza.
Cum vom obține apă pe Lună folosind oglinzi uriașe
Un proiect cât se poate de interesant privind obținerea apei necesare unei baze permanente pe Lună a fost propus recent de către un profesor de la CSM (Colorado School of Mines), George Sowers pe numele său. Și, pe cât de simplă este tehnologia propusă de el, pe atât de ieftină pare să fie, fapt care a atras atenția inclusiv celor de la NASA.
Dacă v-ați jucat vreodată cu vreo lupă, pentru a direcționa razele soarelui spre un obiect, atunci știți despre ce e vorba. Căci asta e ceea ce propune și George Sowers. Amplasarea unei oglinzi (vor fi mai multe dacă totul merge bine) care să direcționeze razele solare către un punct anume de pe Lună.
Pe măsură ce gheața se topește iar apa se transformă în vapori, mai este nevoie de un dispozitiv care să colecteze vaporii respectivi și, prin condens, să îi transforme în apă lichidă. Ultimul pe listă, un alt dispozitiv care să transporte apa către un rezervor, acolo de unde oamenii o pot folosi cum cred ei mai bine.
Alambicul ăsta spațial va fi amplasat în zona Polului Sud, acolo unde razele solare nu ajung, iar temperaturile medii sunt de – 167 până la – 253 de grade Celsius. De ce acolo? Pentru că se estimează că la polii selenari există circa 600 de miliarde de litri de apă (sub formă de gheață, evident).
Partea cea mai interesantă, cel puțin pentru cei care vor și construi așa ceva, este că proiectul cu totul, va costa undeva la 1,413 miliarde de dolari. O nimica toată. Iar costurile anuale de operare se vor ridica undeva la 80 de milioane de dolari. Mult mai ieftin decât să transporți milioane de litri de apă de pe Terra, ca să poți susține baza permanentă de pe suprafața Lunii, precum și pe cea care va fi construită pe orbită.
Deocamdată nu se știe dacă NASA va opta pentru versiunea menționată, dar e clar că proiectul a fost patentat. Cum spuneam, e proiect căci, deocamdată, e doar pe hârtie. Dacă va trece de etapa asta, vom vedea.
Dați Follow paginii noastre de Facebook, HotNews Science, pentru a putea primi direct, în timp real, cele mai noi informații și curiozități din lumea științei!
Sursa foto: profimediaimages.ro
2
3
