Curenții oceanici din Atlantic vor intra în colaps în următorii ani, posibil chiar în 2025 ● A avut Planeta Marte cea mai mare insulă vulcanică din sistemul solar? ● China, Turcia și Nigeria își propun să electrifice mare parte din Africa
Curenții oceanici din Atlantic vor intra în colaps în următorii ani, posibil chiar în 2025
Probabilitatea ca planeta noastră să cunoască niște schimbări climatice majore în următorii ani este de 95%, anunță doi cercetători de la Universitatea din Copenhaga, într-un studiu publicat în revista Nature Communications.
Și asta pentru că, din observațiile lor, curenții oceanici din Atlantic au încetinit constant începând cu a doua jumătate a secolului al XX-lea. Dacă ritmul va continua, și o va face pe fondul încălzirii globale, autorii studiului afirmă că aceștia vor intra în colaps undeva până în jurul anului 2057, posibil chiar peste doi ani, în 2025.
Pentru cei care nu știu asta deja, și ca să vă faceți o idee, Circulația Meridională Atlantică (AMOC) reprezintă unul dintre elementele cheie în reglarea climatică din emisfera nordică, în special din zona Europei și a Americii de Nord. Practic, este vorba despre circuitul interoceanic al apei din zona tropicală spre cea nordică.
Un colaps al acestui sistem natural s-ar traduce printr-o instabilitate climatică severă. Europa și America de Nord s-ar confrunta cu ierni extrem de geroase. Acum, nu cădeți pe spate că scăpați de încălzirea globală! Este doar un efect de moment. În plus, nu omiteți faptul că temperaturile extrem de scăzute care vor urma vor afecta grav agricultura și industria alimentară.
În același timp, zonele tropicale vor fi lovite de valuri de căldură fără precedent, musonii sezonieri vor fi destabilizați, iar în timp, repercusiunile vor fi dintre cele mai grave. Cel puțin acesta este scenariul prezentat de specialiștii de la Copenhaga, cel mai clar de până acum, pentru că avertismentele nu sunt nicidecum noi.
În fapt, despre colapsul curenților atlantici se vorbește de multă vreme, însă niciodată nu s-au dat date atât de exacte. O soluție temporară ar fi reducerea semnificativă a arderii combustibililor fosili, subliniază cercetătorii danezi. Dar, cum spuneam, ar fi o soluție de moment. Apoi, chiar și în fața riscurilor uriașe și a avertismentelor, acțiunile la nivel global în sensul ăsta sunt mult prea lente pentru a avea un impact imediat.
A avut Planeta Marte cea mai mare insulă vulcanică din sistemul solar?
Olympus Mons, sau Muntele Olimp, cu cei peste 22.000 de metri altitudine ai săi, este, de departe, cel mai înalt masiv muntos din sistemul nostru solar. Acum, imaginați-vă muntele ăsta, care mai acoperă și o suprafață de circa 300.000 de kilometri pătrați, cam cât suprafața întregii Italii, răsărind din mijlocul unui ocean marțian!
Cel puțin asta este imaginea pe care ne-o propune un grup de cercetători de la CNRS (Centre national de la recherche scientifique) din Franța. Și asta pentru că, din datele lor, Olympus Mons prezintă similarități cu insulele vulcanice de pe Terra. În concluzie, ar fi fost nu doar cea mai mare insulă vulcanică din sistemul nostru solar, ci și unul dintre cei mai mari vulcani, de asemenea.
Specialiștii francezi susțin că morfologia rocilor, precum și forma concentrică a masivului, sugerează un contact al lavei cu apa. Un model similar se regăsește și la Alba Mons, un alt fost vulcan, situat la circa 1.500 de kilometri față de Mons Olympus. Chiar dacă altitudinea acestuia nu reprezintă decât o treime din cea a lui Mons Olympus, datele geologice colectate până acum de pe suprafața marțiană arată că nu a fost mai puțin violent.
Se estimează că ambii vulcani ar fi erupt acum circa 3,2-3,5 miliarde de ani, însă informațiile nu sunt 100% certe. E cert că Mons Olympus, spre exemplu, a erupt ultima dată acum 25 de milioane de ani. Pe măsură însă ce misterele lor vor fi elucidate, vom înțelege și noi mai bine ce fel de planetă a fost Marte la începuturile ei. Deocamdată, nu pare genul de planetă pe care îți fi dorit să te afli, cel puțin nu acum 3,5 miliarde de ani.
China, Turcia și Nigeria își propun să electrifice mare parte din Africa
Proiectul unei rețele electrice uriașe, care să străbată continentul african de la sud și până în nordul zonei sub-sahariene, și care să traverseze teritoriul a nu mai puțin de 12 state, a fost prezentat recent în revista Nature.
Autorii, un grup de cercetători din Turcia, China și Nigeria, care expun acolo nu doar țările care vor fi implicate, detaliile construcțiilor, ci și o estimare a costurilor. Este vorba despre Africa de Sud, Mozambic, Burundi, Tanzania, Uganda, Kenya, Etiopia, Ciad, Sudan, Nigeria, Niger și Mali.
În principiu, totul sună foarte frumos pe hârtie. Proiectul are în vedere închiderea multora dintre centralele care folosesc cărbune sau alți combustibili fosili, ceea ce s-ar traduce printr-o scădere a emisiilor de dioxid de carbon cu 56,6% în 2030, respectiv cu 61,8% în 2040.
Nu în ultimul rând, cercetătorii care propun proiectul susțin că au plecat de la ideea folosirii unor resurse regenerabile pentru a obține energie, tehnologii eco, astfel încât totul să fie prietenos cu mediul, dar și să acopere cererea tot mai mare de energie de pe teritoriul african. Ba chiar propun schimbarea autoturismelor clasice cu cele electrice, în mai toate țările implicate.
În varianta cea mai ieftină, întregul proiect ar costa 298 de miliarde de dolari. În varianta cea mai scumpă, totul s-ar duce la circa trei trilioane de dolari. Totul se va traduce însă într-un profit pe termen lung căci, dacă Turcia, China și Nigeria își asumă costurile, evident că vor vrea să își și recupereze investiția. Doar nu credeați că investesc acolo doar ca să vină Elon Musk și să vândă un număr record de mașini Tesla.
Dați Follow paginii noastre de Facebook, HotNews Science, pentru a putea primi direct, în timp real, cele mai noi informații și curiozități din lumea științei!
Sursa foto: profimediaimages.ro
21
16
