Sferele preistorice rămân în continuare un mister pentru specialiști ● Ar putea o gaură neagră să ia locul soarelui nostru? ● India anunță că a depistat o posibilă activitate seismică pe Lună
Sferele preistorice rămân în continuare un mister pentru specialiști
Sfere artificiale create din diferite materiale (spre ex. silex, bazalt sau calcar) au tot fost descoperite în situri a căror vârstă depășește două milioane de ani, și până în cele asociate cu paleoliticul superior, recte cu Homo sapiens. Și asta pe toate cele trei continente pe care întâlnim situri atât de vechi: Europa, Asia și Africa.
Se poate spune chiar că numărul acestor obiecte este unul considerabil, iar prezența lor în asociere cu siturile paleolitice nu mai este deloc o surpriză. Problema este că nimeni nu poate spune exact care era rolul acestor obiecte, și asta în ciuda a numeroase ipoteze expuse de-a lungul timpului.
În cazul de față, un grup de cercetători din Spania și Israel a analizat peste 150 de astfel de sfere, dintre cele 598 descoperite în situl israelian de la Ubeidiya, din nordul Israelului. Situl este unul a cărui vârstă depășește 1,5 milioane de ani, iar cultura de acolo este una acheuleană (asociată cu Homo erectus), ba chiar olduvaiană în nivelurile inferioare (cultură atribuită hominizilor care l-au precedat pe Homo erectus).
Așa cum spuneam, în nivelurile acheuleene au fost descoperite 598 de astfel de sfere, iar ideea inițială, una larg răspândită de altfel, a fost că sferele și-au căpătat forma atipică neintenționat, după ce au fost folosite ca percutoare. Analiza amintită a contrazis însă opinia general acceptată.
Se pare că intenția creatorilor lor a fost de la bun început de a crea obiecte cu o formă sferică. Și de aici și misterul. Care era scopul acestora? Mai ales că, așa cum am subliniat deja, ele se regăsesc în numeroase situri din Asia, Europa sau Africa, pe o perioadă de aproape 2 milioane de ani.
Una dintre supozițiile cercetătorilor a fot că astfel de artefacte erau folosite pentru a extrage măduva osoasă, după un model vechi de 420.000 de ani, folosit în peștera Qesem, tot din Israel, deși o astfel de ipoteză a rămas una controversată. O alta, având în vedere sfere de acest gen descoperite într-un faimos sit francez, La Quina, (sit asociat în special cu omul de Neanderthal) spunea că puteau fi folosite pe sistemul modern „bolas”, cel în care pietre sferice, atașate unei sfori, sunt aruncate de la distanță pentru a se încolăci pe picioarele unui animal și pentru a-l imobiliza. Și în acest caz, este vorba doar despre o supoziție.
O ipoteză de asemenea larg răspândită susține că astfel de obiecte erau folosite ca proiectile. Dar, în lipsa unor dovezi certe, e foarte posibil să nu aflăm niciodată cum erau ele folosite în realitate.
Ca un detaliu, primul astfel de obiect descoperit pe teritoriul României a fost scos la lumină în 1928 de către preistoricianul român Nicolae Moroșan, atunci când acesta a examinat o grotă din satul Topalu, Dobrogea, una care prezenta urme de locuire umană paleolitică. Din păcate, peștera a fost distrusă complet un an mai târziu, în urma exploatării de calcar de acolo, fără ca munca de cercetare să poată fi continuată. Colecția de obiecte și resturi faunistice a dispărut și ea fără urmă la scurtă vreme după aceea.
Ar putea o gaură neagră să ia locul soarelui nostru?
Știm toți că, peste circa 4,5 -5 miliarde ani, soarele nostru va dispărea după ce își va fi consumat „combustibilul”. Mai știm și că stelele masive dispar sub forma unei supernove, iar în acest proces, în urma imploziei stelei, apare și o gaură neagră.
Nu trebuie să vă faceți griji pentru că veți ajunge în proximitatea uneia odată ce soarele nostru își va da obștescul sfârșit. În primul rând, specia umană nu va mai exista de multă vreme la momentul producerii acelui cataclism. Dacă o va face, va fi evoluat de multă vreme în altă specie.
Pentru binele ei, specia aceea futuristă ar cam trebui să reziste fără apă și la temperaturi extreme, căci acesta este viitorul Terrei peste circa un miliard de ani. Nu de alta, dar luminozitatea soarelui crește constant, cu aproape 10% la miliardul de ani.
Apoi, înainte de a se ajunge la un astfel de final stelar, Terra oricum ar fi distrusă de expasiunea inițială a soarelui, pe măsură de acesta își consumă ultimele rezerve de hidrogen. În concluzie, chiar nu aveți de ce să vă faceți griji pentru posibila gaură neagră, aveți altele mai stringente pe cap.
Rămâne însă întrebarea legată de ce se va întâmpla în momentul dispariției soarelui nostru. Iar răspunsul este că nu va exista nicio gaură neagră în centrul a ceea ce a fost sistemul solar, potrivit Livescience. Nu toate stelele dau naștere unor găuri negre atunci când mor.
Este nevoie de o masă de trei până la zece ori mai mare ca a soarelui nostru, pentru ca o stea să poată genera o gaură neagră. În cazul nostru, după cum subliniam, soarele va cunoaște o expansiune masivă, moment în care va înghiți inclusiv Terra și va deveni o gigantă roșie. Așa va rămâne pentru circa 1 miliard de ani, înainte de a se transforma într-o pitică albă, pe măsură ce consumă și ultimele resurse de combustibil și pe măsură ce colapsează sub propria greutate.
India anunță că a depistat o posibilă activitate seismică pe Lună
Din datele care acum sunt analizate de specialiștii de la Agenția Spațială Indiană (ISRO) reiese că landerul indian Vikram, prezent pe suprafața Lunii, a înregistrat vibrații ale solului, care pot fi traduse ca activități seismice.
Dacă se confirmă informațiile, ar fi primele date de acest gen care ne parvin de la misiunile Apollo încoace. Mai exact de prin anii 60-70. Cercetătorii deja își freacă mâinile de nerăbdare căci astfel de înregistrări pot duce la pași importanți în studiul interiorului Lunii. Unul despre care, cel puțin până în prezent, nu știm mare lucru.
Datele au fost înregistate în data de 25 august și, ulterior, în cea de 26 august, la doar două, respectiv trei zile de la aselenizare. Ele sunt doar primele dintr-o serie de informații pe care specialiștii din cadrul ISRO le analizează în acest moment.
Deocamdată, așa cum anunțasem deja, nu există nicio informație legată de prezența apei sub formă de gheață. În ceea ce privește landerul Vikram și roverul Pragyan, ambele și-au încheiat misiunea odată cu venirea nopții selenare. Deși se speră ca ele să își reia activitatea pe 22 septembrie, odată cu începerea unei noi zile lunare, șansele ca acest lucru să se întâmple sunt infime.
Dați Follow paginii noastre de Facebook, HotNews Science, pentru a putea primi direct, în timp real, cele mai noi informații și curiozități din lumea științei!
Sursa foto: profimediaimages.ro
9
2
