De la peșteri am plecat și, se pare, la ele ne vom întoarce ● Nu mai așteptați viitoare date de la sonda indiană de pe Lună! ● Viitorul supercontinent de pe Terra va fi unul fără mamifere
De la peșteri am plecat și, se pare, la ele ne vom întoarce
O imagine poetică legată de trecutul îndepărtat al omenirii este cea legată de traiul în peșteri. De acolo ar fi plecat strămoșii noștri și, veți vedea, cam tot acolo vom ajunge. De ce? Pentru că autoritățile de la Beijing au lăsat de înțeles că una dintre peșterile selenare va găzdui viitoarea sa bază permanentă.
Ideea chinezilor nu este deloc una nouă. Ea s-a tot vehiculat prin literatura de specialitate de ceva vreme. Dar, una e să lansezi ipoteze și teorii, alta să le pui în practică. Iar China fix asta vrea să facă. Să își amplaseze viitoarea bază selenară în unul dintre tunelurile de lavă de pe Lună.
Tunelurile de lavă, așa cum o spune și denumirea, au rezultat în urma scurgerii lavei către suprafață. Odată încheiat procesul, rezultă un tunel a cărui lungime poate varia, de la câteva zeci de metri, până la 50 de kilometri sau mai mult. Din ceea ce știm de pe Terra, diametrul unui astfel de tunel poate ajunge până la 14-15 metri, iar ele se găsesc cu precădere la cel puțin 1-15 metri sub sol.
Mai știm că astfel de tuneluri există pe Marte și pe Lună. Problema este că, date fiind posibilitățile tehnologice actuale, nu le putem vedea decât pe cele verticale. Cele al căror plafon s-a prăbușit, ducând la formarea unor craterere pline cu resturi. Numai pe Lună au fost identificate peste 200 de astfel de formațiuni.
Iar dacă tunelurile verticale există, e imposibil să nu existe și cele în pantă. Iar astea sunt cele care îi interesează pe chinezi, și nu numai. O bază construită într-un astfel de adăpost natural va fi ferită de nivelul uriaș de radiații de la suprafață, și asta pentru simplul fapt că va avea deasupra câțiva metri de rocă. În aceeași ordine de idei, ea va fi ferită parțial și de temperaturile extreme.
Aici au intervenit autoritățile chineze care, prin vocea lui Zhang Chongfeng, unul dintre specialiștii programului spațial chinez, au anunțat că își vor îndrepta atenția spre două zone de pe Lună, Mare Tranquilitatis și Mare Fecunditatis, considerate destinații optime pentru o viitoare bază.
Pentru asta, China ia în calcul să trimită roboți care să exploreze tunelurile de lavă din cele două zone și să ofere informații despre acestea. Și când spunem explorare nu ne referim doar la dimensiunile tunelurilor, ci și la analiza solului, a rocilor, a nivelului de radiații sau a prezenței apei sub formă de gheață.
Când va face China acest pas? Asta nu știm, pentru că nici autoritățile de acolo nu sunt chiar cele mai comunicative din lume. Există destule secrete în programul spațial chinez. Inițial, se anunțase că baza va începe să fie construită în 2028. Ulterior, s-a revenit asupra ideii și s-a spus că o primă expediție cu echipaj uman va avea loc în 2030. Deci, cel mai probabil, baza va fi construită după această dată, iar până atunci vor exista și datele necesare despre tunelurile de lavă.
Nu mai așteptați viitoare date de la sonda indiană de pe Lună!
Așa cum se anunțase încă din stadiul de proiect al misiunii Chandrayaan-3, misiune mediatizată excesiv, dar care a pus India pe harta țărilor care au reușit perfomanța unei aselenizări, nici sonda Vikram, nici roverul Pragyan, nu vor mai răspunde. S-a terminat!
Niciunul dintre cele două dispozitive nu fusese proiectat să reziste la temperaturile extreme care se înregistrează la Polul Sud selenar. Unele care pot atinge – 168 de grade Celsius. În plus, Vikram și Pragyan au fost proiectate să funcționeze doar pe durata a 14 zile terestre, echivalentul unei zile selenare. Apoi, odată cu venirea nopții, acestea ar fi trebuit să își oprească funcțiile.
Exista un dram de speranță că, odată cu începerea unei noi zile selenare, pe 22 septembrie, panourile solare ale celor două dispozitive să permită reluarea funcțiilor. Nu s-a întâmplat. Nici sonda Vikram, nici roverul Pragyan, nu au mai răspuns la comenzi. Și, cu fiecare oră care trece, șansele ca ele să mai revină la viață se reduc simțitor.
Viitorul supercontinent de pe Terra va fi unul fără mamifere
Dacă v-ați propus să trăiți pentru încă 250 de milioane de ani (cam atât ar dura până la formarea unui nou supercontinent), avem o veste nu tocmai bună pentru voi. Anume că nu veți putea supraviețui acolo. Și asta o spune un grup internațional de geologi, din SUA, China, Marea Britanie și Elveția, într-un articol publicat în revista Nature.
Studiul pare puțin dubios, în sensul că și-a propus să vadă cum va fi clima pe Terra peste 250 de milioane de ani. Și a făcut asta prin simulări computerizate. Cel fel de simulări sunt alea în care poți introduce toate necunoscutele care pot interveni într-o perioadă așa de mare de timp, pe noi ne depășește.
Apoi, mai rămâne și problema supraviețuirii mamiferelor, incluzând aici și specia umană, pe o durată de timp care echivalează cu cea de la apariția primilor dinozauri și până azi. Sincer, nu cred că și-a imaginat cineva că ar rămâne neschimbate, sau cu schimbări minore, până când se vor uni din nou toate continentele într-o singură masă de uscat.
Ideea studiului este că, peste 250 de milioane de ani, temperaturile vor fi așa de ridicate, încât mamiferele nu vor putea supraviețui. Asta pentru că, pur și simplu, nu sunt adaptate la așa ceva.
Autorii studiului amintit susțin că un supercontinent va avea de înfruntat nu doar un Soare mai puternic, ci și un nivel de dioxid de carbon mai mare decât cel de azi. Apoi, nu trebuie uitat, toate marile mase continentale (și în special supercontinentele) au în mijloc un uriaș deșert, rezultat în lipsa curenților oceanici și a umidității oferită de aceștia. Spre exemplu, deșertul Gobi.
Partea bună în tot studiul ăsta este că, spun autorii, omenirea nu va dispărea din cauza încălzirii globale cu care ne confruntăm în prezent. Terra va fi în continuare locuibilă, deși nu chiar așa cum erați voi obișnuiți.
Dar asta nu se va mai întâmpla peste un sfert de miliard de ani! Soarele va emite cu 2,5% mai multe radiații, nivelul de dioxid de carbon va fi dublu față de cel de azi, iar supercontinentul va fi plasat cel mai probabil în zona ecuatorială. Asta se traduce, în opinia specialiștilor, în temperaturi de până la 70 de grade Celsius. Evident că nu va mai trăi niciun mamifer la astfel de temperaturi.
Pe de altă parte, șansele ca mamiferele să nu prindă nici măcar un sfert din timpul care se va scurge până atunci sunt probabil mai mari decât cele ca să dispară sub valul de căldură al supercontinentului în cauză.
Dați Follow paginii noastre de Facebook, HotNews Science, pentru a putea primi direct, în timp real, cele mai noi informații și curiozități din lumea științei!
Sursa foto: profimediaimages.ro
2
12
