Schimbare importantă de paradigmă în istoria unei specii umane străvechi ● Misiunea Artemis a celor de la NASA ar putea fi pusă în pericol de costurile uriașe? ● Primele urme ale „păsărilor terorii” au fost descoperite în Argentina
Schimbare importantă de paradigmă în istoria unei specii umane străvechi
O echipă internațională de specialiști, din Marea Britanie, Franța, Italia, Spania, Germania și Tanzania a decis să reanalizeze un fragment de mandibulă umană, descoperit în 1981 în Etiopia, precum și situl în care acesta fusese scos la lumină. Interesant este că, din 1981 și până în prezent, nimeni nu putuse să atribuie fosila unei specii anume, iar vechimea și contextul ei o făceau cu atât mai interesantă și mai misterioasă.
După o serie de analize aprofundate asupra dentiției mandibulei, precum și a unor teste comparative cu alte specii umane aflate la începuturile genului Homo, s-a stabilit că individul juvenil căruia i-a aparținut restul osteologic aparține speciei Homo erectus. Și de aici încep să apară și datele care oferă o perspectivă nouă asupra începuturilor genului din care specia noastră a rămas singura supraviețuitoare.
În primul rând, sotul în care a fost descoperită mandibula, Melka Kunture (punctul Garba IV), se află la o altitudine de circa 2.000 de metri. Iar asta înseamnă că acei indivizi de la începuturi erau adaptați traiului la o asemenea altitudine, cu un aer rarefiat, temperaturi scăzute și resurse relativ puține. O adaptare care ne spune că erau suficient de înzestrați pentru a locui acolo, fapt dovedit și de nivelurile de locuire care se succed până acum circa 500.000 de ani când, de fapt, începem deja să vorbim de Homo sapiens arhaic (specii care fac tranziția către specia noastră).
Apoi, faptul că mandibula are o vârstă incredibilă, de circa 2 milioane de ani, este nu mai puțin important. De ce? Pentru că este cea mai veche fosilă de Homo erectus descoperită în estul Africii. Cea mai veche data de acum circa 1,85-1,9 de milioane de ani și provine din bazinul Turkana. Mandibula devine astfel apropiată ca vârstă de calota craniană descoperită la Drimolen, în Africa de Sud, datată la circa 2,04 milioane de ani, și care este considerată cea mai veche urmă fosilă a lui Homo erectus.
Dincolo de recordurile de vârstă, important este tabloul oferit de această informație nouă. Faptul că acum circa 1,85-1,9 milioane de ani găsim deja fosile de Homo erectus inclusiv în Georgia (situl Dmanisi), dar și în zone atât de îndepărtate una de alta din Africa, ne spune nouă că acești indivizi erau ceva mai avansați decât se prezumase și, cel mai important, migrația lor în afara Africii (cunoscută ca Out of Africa I), a început mai devreme decât se credea inițial. Practic, acum 1,8 - 1,9 milioane de ani, acești indivizi ajunseseră cam peste tot, inclusiv în sudul Asiei.
Nu mai puțin important este contextul cultural cu care a fost asociată mandibula în cauza. Dat fiind faptul că numărul fosilelor asociat cu primele artefacte create de speciile incipiente ale genului Homo sunt extrem de rare, specialiștii atribuiseră acelor specii primare culturi diferite. Spre exemplu, prezumptivul Homo habilis, primul reprezentant al genului Homo, ar fi fost creatorul culturii Oldowan (rom. Olduvaian).
Această primă cultură ar fi fost înlocuită acum circa 1,6 milioane de ani de mai avansata cultură acheuleană, o cultură atribuită lui Homo erectus. Iată că în cazul mandibulei aflate în discuție lucrurile stau puțin diferit. În sensul că alături de ea se află artefacte specifice ambelor culturi. Practic, ar fi o etapă de tranziție de la una la alta. Fapt dovedit și de nivelul superior, cel datat la 1,95 de milioane de ani, în care se regăsesc urmele culturii acheuleene.
Iar asta înseamnă nu doar că acheuleanul a fost creat ceva mai devreme decât o arătau datele arheologice de până acum, ci și că olduvaianul a fost o creație adoptată de primi reprezentanți ai speciei Homo erectus. Studiul original a fost publicat în revista Science.
Misiunea Artemis a celor de la NASA ar putea fi pusă în pericol de costurile uriașe?
Concluziile unui audit recent susțin că intenția NASA de a reduce costurile de producție a unei rachete SLS (Space Launch System) la jumătate este complet nerealistă, iar sumele uriașe vehiculate, precum și incapacitatea de a tăia din ele, vor pune în pericol planurile de explorare spațiale, inclusiv proiectul unei baze permanente pe Lună.
Conform respectivului audit, costurile pentru producția unei singure rachete SLS vor ajunge la 2,5 miliarde, în ciuda faptului că NASA și-ar fi propus să reducă aceasta sumă cu până la 50%. Cea mai realistă estimare fi un preț de 2 miliarde per rachetă, ceea ce înseamnă o reducere de doar 20%.
Chiar și astfel, în anul 2025, costurile misiunii Artemis vor ajunge deja la 93 de miliarde de dolari, mult față de ceea ce se stipulase în anul 2012, anul în care au fost puse bazele misiunii cu pricina.
Ideea este că racheta SLS nu are componente reutilizabile. Asta înseamnă că, la fiecare lansare, lansare care implică o nouă etapă a misiunii Artemis, trebuie o rachetă nouă. Pe de altă parte, SLS este cea mai puternică rachetă care a zburat în spațiu și singura care poate duce oameni și echipament pe Lună. Deci, în acest moment, este indispensabilă, cu toate eforturile companiilor private de a veni cu rachete reutilizabile cel puțin la fel de performante.
Misiunea Artemis I a implicat deja o rachetă SLS la lansarea din noiembrie 2022. Artemis II, care este programată luna viitoare, își propune să trimită patru astronauți într-o călătorie în jurul Lunii, în timp ce Artemis III, o misiune ceva mai complicată, își propune să ducă și aducă de pe suprafața Lunii un echipaj uman, inclusiv prima astronaută care ajunge pe suprafața selenară.
Artemis IV, programată pentru 2028, are în plan construcția unei stații orbitale selenare, Gateway, care să ofere suport viitoarelor misiuni de aselenizare și, evident, în ambițiosul proiect care înseamnă stația selenară permanentă.
Dat fiind faptul că este totuși vorba de o cursă spațială în care este implicată și China, alături de Rusia, este posibil ca oficialii americani să închidă ochii la costurile uriașe pe care le implică misiunea Artemis.
Primele urme ale „păsărilor terorii” au fost descoperite în Argentina
O echipă de paleontologi argetinieni de la Universitatea Națională din La Pampa a anunțat recent, într-un studiu publicat în revista Nature, identificarea singurelor urme care provin de la așa numitele „păsări ale terorii”, urme care au fost descoperite vreodată pe teritoriul Argentinei.
Era un fapt oarecum ciudat, având în vedere că exemplarele fosile cele mai bine conservate fuseseră descoperite tocmai pe teritoriul acestei țări. În fapt, păsările terorii, sau cele din clasa Phorusrhacidae, au proliferat în special în America de Sud, în intervalul de acum 53 de milioane de ani, până acum circa 1,8 – 1 milion de ani.
Datele paleontologice indică faptul că unele specii ajunseseră până în America de Nord sau chiar Africa. Vorbim despre păsări de talie mare, cu înălțimi de până la 3 metri în cazul celor mai masive, și cu greutăți care puteau depăși 100-130 de kilograme.
Datele oferite de urmele nou descoperite indică un exemplar fie juvenil, fie unul de talie mică, a cărui greutate nu depășea 55 de kilograme. Datarea stratului în care s-au păstrat urmele a indicat, de asemenea, o vârsta de 8 milioane de ani.
Cercetătorii și-au mai putut da seama după tiparul urmelor că specimenul în cauza era unul adaptat pentru viteză și că, mai degrabă decât ciocul masiv (care la unele specii ajungea la aproape 50 de cm lungime), acesta ar fi folosit ghearele pentru a imobiliza și ucide prada. O variantă similară velociraptorilor din vremea dinozaurilor.
Dați Follow paginii noastre de Facebook, HotNews Science, pentru a putea primi direct, în timp real, cele mai noi informații și curiozități din lumea științei!
Sursa foto: profimediaimages.ro
0
0
