A fost lansată aplicația AI care îți spune cât vei trăi ● După India, și Japonia îi depășește pe ruși în cursa pentru Lună ● Diversitatea pădurilor din sud-estul Asiei, cheia luptei împotriva încălzirii globale
A fost lansată aplicația AI care îți spune cât vei trăi
O echipă de cercetători din Danemarca și SUA a lansat recent o aplicație care poate estima durata de viață a unei persoane. Aplicația folosește inteligența artificială și ia în calcul mai mulți factori, cum ar fi istoricul medical individual, modul de viață, nivelul de educație, veniturile șamd. Pe baza acestor date, aplicația poate estima nu doar durata de viață a unui individ, ci și personalitatea acestuia. Însă lucrurile nu sunt chiar așa de simple pe cum par la simpla vedere.
În primul rând, susțin cercetătorii amintiți, în două studii publicate în revista Nature Computational Science (le găsiți aici și aici), aplicația poate doar estima data morții unei persoane. Evident, există multiple cauze care pot duce la deces, iar inteligența artificială nu poate oferi date extrem de exacte din punctul ăsta de vedere.
Apoi, aplicația a folosit o uriașă bază de date care adună informații despre toată populația Danemarcei (aproximativ 6 milioane de persoane). Și aici apare al doilea aspect. Aplicația poate prezice durata de viață a fiecărui individ în parte cu o acuratețe mult superioară față de celelalte aplicații similare. Însă ea se aplică cel mai bine populației din Danemarca, căci aplicația ia în calcul condițiile de trai specifice danezilor, cultura lor, regulile sociale de acolo șamd. Să folosești aceiași algoritmi pentru, spre exemplu, indivizi din SUA, ar fi greșit.
La ce folosește această aplicație și de ce guvernul danez a fost de acord să pună la dispoziția cercetătorilor uriașa bază de date cu informațiile personale ale tuturor cetățenilor? Ei bine, afirmă autorii studiilor, astfel de informații ar putea fi folosite pentru implementarea unor politici sociale mai bune, a unor legi benefice sau a unor reguli care să crească speranța de viață a danezilor.
Ah, și încă ceva. Tot autorii studiului subliniază că astfel de aplicații există de multă vreme, iar marile companii se folosesc de ele de ani buni. Însă nu au fost făcute publice niciodată. Dacă doriți să testați aplicația care, apropo, se numește life2vec, o puteți face aici. Nu uitați însă că, așa cum am subliniat deja, informațiile pe care le primiți nu sunt unele 100% exacte, iar algoritmii nu au fost setați la realitatea din România.
După India, și Japonia îi depășește pe ruși în cursa pentru Lună
Sonda spațială niponă SLIM (Smart Lander for Investigating Moon) a ajuns pe orbita Lunii chiar în ziua de Crcăiun, ora 11:51 ora România, a anunțat Agenția Spațială Japoneză, JAXA. Naveta care transportă atât landerul SLIM, cât și un telescop spațial cu raze X, botezat XRISM, a ajuns pe o orbită eliptică și se va apropia până la 600 de kilometri de suprața selenară.
De acolo, dacă totul va merge conform planului, landerul SLIM va ajunge pe Lună în data de 19 ianuarie. Reușita va face din Japonia a cincea țară din lume care reușește să trimită o sondă, în siguranță, pe suprafața Lunii, după SUA, Rusia, China și India. De fapt, va fi mai mult decât o aselenizare. JAXA încearcă, în premieră, să trimită landerul într-un punct de pe suprafața selenară cu o acuratețe de maxim 100 de metri.
Iar asta este, conform oficialilor niponi, nu doar punctul culminant a peste 20 de ani de cercetare, cu și un prim pas în testarea unei tehnologii care va fi folosită în viitor la misiuni și mai ambițioase de explorare spațială. Subliniem că, până acum, acuratețea unei aselenizări era de circa 10 kilometri față de punctul de destinație.
Chiar dacă va fi prima sondă care atinge în siguranță solul lunar, SLIM nu este prima sondă japoneză care ajunge pe orbita Lunii. Prima a fost sonda Hiten, în 1990, urmată de SELENE, sau Kaguya, în 2007. Un alt lander, Hakuto-R, construit de compania ispace, a juns pe orbita lunii în luna martie a acestui an, însă s-a prăbușit pe suprafața Lunii după o eroare a computerului de bord.
Diversitatea pădurilor din sud-estul Asiei, cheia luptei împotriva încălzirii globale
Sud-estul Asiei nu a fost acoperit de savană în perioada ultimului maxim glaciar (acum 26.000-19.000 de ani). Mai degrabă, zona a fost dominată de păduri cu o diversitate uriașă, și asta în ciuda ideii general acceptate care spunea că pădurile au dispărut din zonă în perioada amintită.
Această concluzie a fost publicată în revista PNAS de către o echipă internațională de cercetători, cercetători care, analizând resturile polinice din 59 de situri sud-asiatice, au dedus că modelul savanei a fost unul eronat. În realitate, chiar dacă zonele deschise s-au întins puternic în perioada ultimului maxim glaciar, aceasta au existat concomitent cu păduri extinse.
Descoperirea nu este doar una statistică. Ea are implicații, conform autorilor studiului, chiar în perioada actuală. Mai exact, susțin cercetătorii, conservarea pădurilor alpine (aflate la o altitudine de peste 1000 de metri) ar putea preveni „savanizarea” sud-estului Asiei pe fondul încălzirii globale.
Este, de fapt, ceea ce s-a întâmplat în ultimul maxim glaciar. Semnătură biochimică a mostrelor de polen arată că pădurile alpine au reușit să reziste în perioada de scădere accentuată a temperaturilor, ba chiar să atingă zone mai înalte, în timp ce zonele joase au cunoscut o perioadă în care doar pădurile sezoniere și-au făcut apariția.
Elementul cheie a fost tocmai diversitatea pădurilor, susțin oamenii de știință, o diversitate care a permis pădurilor nu doar să reziste, cu și să își revină după factorii de stres climatic. Tocmai de aceea, concluzionează ei, conservarea diversității pădurilor sud-asiatice ar trebui să fie o prioritate.
Dați Follow paginii noastre de Facebook, HotNews Science, pentru a putea primi direct, în timp real, cele mai noi informații și curiozități din lumea științei!
Sursa foto: profimediaimages.ro
