​Albania stă pe o veritabilă mină de aur ● Misterul celui mai mare tezaur descoperit vreodată în Spania a fost parțial elucidat ● Din ce motiv a devenit Terra un uriaș glob de gheață acum 700 de milioane de ani?

Intrare în mină. AlbaniaFoto: Armend NIMANI / AFP / Profimedia

Albania stă pe o veritabilă mină de aur

Hidrogenul natural pare să fie combustibilul viitorului. Este vorba despe o resursă regenerabilă, nepoluantă și care vine cu un cost mult mai mic decât hidrogenul industrial. O alternativă la combustibilii fosili de azi, care ar putea fi folosită de la încălzirea caselor și până la alimentarea automobilelor, trenurilor sau avioanelor. Nu întâmplător i se mai spune și hidrogen „aur”.

Iar Albania pare să dețină unul dintre cele mai mari depozite de hidrogen natural descoperite și măsurate vreodată. Descoperirea a fost anunțată în urmă cu mai puțin de 24 de ore, într-un studiu publicat în revista Science Advances, de către un grup de specialiști de la Universitatea din Tirana, alături de omologi ai lor de la universitățile din Grenoble, Bordeaux și Toulouse.

Cercetătorii au efectuat o serie de măsurători și teste într-o mină din apropierea orașului Bulqiza din Albania, acolo unde scurgerile de hidrogen au provocat mai multe explozii de-a lungul timpului. Iar rezultatele au arătat că anual, prin galeriile minei, se scurg peste 200 de tone de hidrogen, unul dintre cele mai mari debite de acest gen măsurate vreodată.

Analizele ulterioare au indicat existența unui depozit aflat la circa 1.100 de metri adâncime, ce poate conține cel puțin 50.000 de tone de hidrogen. Însă, subliniază autorii studiului, cantitatea ar putea fi cu mult mai mare. Este foarte posibil ca și alte depozite să se afle la adâncimi mai mari, în același loc.

Goana după această resursă a început relativ recent, deși potențialul hidrogenului natural era cunoscut de multă vreme. Excepția ar fi câteva încercări de a descoperi astfel de depozite în Uniunea Sovietică, în anii `70-`80. În prezent, hidrogenul pare să ajungă în topul preferințelor marilor companii de profil, iar căutarea depozitelor a intrat într-o nouă etapă.

Cel mai mare depozit descoperit până în prezent a fost identificat în luna octombrie a anului trecut, în nord-estul Franței. Este vorba despre un depozit ce conține peste 250 de milioane de tone de hidrogen. Altele, de dimensiuni mai reduse, au fost deja descoperite în Brazilia, Mali, Namibia și SUA.

Misterul celui mai mare tezaur descoperit vreodată în Spania a fost parțial elucidat

Tezaurul de la Villena, un mic oraș din regiunea Alicante, Spania, i-a fascinat pe arheologi încă de la descoperirea sa din anul 1963. Datând de acum circa 3.300 – 3.500 de ani, de la finalul Epocii Bronzului, tezaurul constă în 59 de obiecte, mare parte din aur, precum și a unora din fier, chihlimbar sau argint. De aici și o serie de mistere care abia azi încep să fie dezlegate.

Probabil ați observat deja paradoxul, Epoca Bronzului și existența unor obiecte de fier. Dacă la el adăugăm și faptul că nu există urme ale civilizației care a creat tezaurul, avem deja o sumă de întrebări cheie pe care specialiștii și le-au tot adresat în utlimii 60 de ani.

Într-un articol publicat în revista Trabajos de Prehistoria, trei specialiști de la Muzeul Național de Arheologie din Madrid susțin că au descifrat o parte importantă a misterului care înconjoară tezaurul. Mai exact, cel al existenței unor obiecte de fier.

Fierul terestru, subliniază autorii studiului, se prezintă în general sub forma oxidului de fier. Iar oamenii din Epoca Bronzului nu aveau tehnologia necesară pentru a-l prelucra. Nu la fel stau lucrurile cu fierul de origine extraterestră (cel provenit din meteoriți). Faptul că acesta conține un aliaj de fier-nichel îl făcea mai ușor de prelucrat, ba chiar avea proprietăți anticorozive superioare fierului pur, obținut câteva secole mai târziu.

Iar analiza microscopică a obiectelor de fier (o brățară și o apărătoare de la mânerul unei săbii) a demonstrat că acestea au fost create din fier ce provenea dintr-un meteorit. Se poate spune, în această ordine de idei, că valoarea lor, dată fiind raritatea, era superioară celor din aur sau argint.

Nu este însă o descoperire singulară, deși este singura de acest gen din Peninsula Iberică. Un pumnal de fier meteoritic a fost descoperit, de asemenea, în mormântul faraonului adolescent, Tutankhamon. Alte obiecte de acest gen, și cu vechimi care preced Epoca Fierului, au fost identificate în Africa de Sud, Tibet sau America de Nord.

Revenind la tezaurul de la Villena, așa cum spuneam, el reprezintă o ciudățenie. În primul rând prin faptul că nu poate fi coroborat cu nicio cultură cunoscută la acea vreme pe teritoriul Spaniei. Singura conexiune se poate face cu un alt tezar, descoperit tot la Villena, și tot în 1963, care constă în 35 de obiecte. În al doilea rând, prin faptul că prezintă singurele obiecte din fier meteoritic descoperite vreodată pe teritoriul Peninsulei Iberice.

Nu în ultimul rând, rămâne un semn de întrebare cu privire la locul de proveniență al neobișnuitului material. Un loc care, în ciuda eforturilor specialiștilor, nu a fost identificat până în prezent.

Din ce motiv a devenit Terra un uriaș glob de gheață acum 700 de milioane de ani?

E greu să îți imaginezi o planetă ca Terra, aflată în zona habitabilă a sistemului solar, transformată într-un uriaș glob de gheață. Și totuși asta s-a întâmplat de cel puțin două ori în istoria planetei noastre. Ultimul episod geologic de acest gen, cunoscut sub denumirea de Criogenian, s-a petrecut acum circa 700 de miloane de ani, și a durat circa 57-70 de milioane de ani.

Exista însă o problemă. Aceea că, în ciuda dovezilor geologice, nimeni nu putea oferi o explicație general acceptată cu privire la motivele care au dus la astfel de episoade dramatice. În Huronian, o perioadă geologică de acum 2,2 – 2,5 miliarde de ani, glaciațiunea extremă a fost pusă pe seama cantității uriașe de oxigen eliberată de primele organisme capabile să producă acest gaz, cianobacteriile. Evident, nu era singura cauză, însă se presupune că a fost una dintre cele importante.

În ce privește Criogenianul, lucrurile au stat altfel. De aici și dificultatea unei explicații. Un grup de cercetători australieni de la universitățile din Sydney și Adelaide susține însă că a descifrat misterul acestui episod geologic extrem.

În studiul lor, publicat în revista Geology, specialiștii susțin că au recurs la simulări computerizate în care au încercat să redea cât mai bine situația geologică de atunci (fragmentarea supercontinentului Rodinia, evoluția continentelor și impactul acestor procese asupra faliilor tectonice).

Astfel, într-o lume în care nu exista viața complexă, singura sursă de dioxid de carbon, un gaz cu efect de seră care ar fi permis încălzirea Terrei, era reprezentată de activitatea vulcanică. Iar simulările au arătat că perioada de acum circa 700 de milioane de ani a fost una marcată de o extrem de redusă activitate vulcanică.

Practic, reorganizarea plăcilor continentale a dus la o reducere semnificativă a erupțiilor vulcanice. În plus, apariția plăcii continentale a Canadei a dus la o absorție mai mare a dioxidului de carbon existent în atmosferă. Coroborate, aceste procese geologice au condus către așa numitul efect „Terra ca un glob de gheață”.

Ipotetic vorbind, autorii studiului nu exclud varianta ca Terra să devină iar, într-un viitor îndepărtat, un glob de gheață. Formarea unui nou supercontinent, Pangeea Ultima, marcată de o reducere a activității vulcanice, ar putea avea același efect ca în Criogenian.

Un astfel de proces ar fi însă unul extrem de lent, subliniază specialiștii, așa cum au fost și cele din trecut. Mult mai important este faptul că azi, procesul de încălzire globală are loc la o rată de zece ori mai rapidă decât a făcut-o vreodată.

Dați Follow paginii noastre de Facebook, HotNews Science, pentru a putea primi direct, în timp real, cele mai noi informații și curiozități din lumea științei!

Sursa foto: profimediaimages.ro