Rusia a lansat cu succes noua sa rachetă spațială, Angara-A5 ● Și totuși, ar putea exista viață pe Venus ● Vulpile ar fi fost domesticite de populațiile precolumbiene, înainte de apariția câinilor
Rusia a lansat cu succes noua sa rachetă spațială, Angara-A5
După două amânări succesive în ultimele două zile, ambele survenite pe fondul unor probleme tehnice, racheta Angara-A5 a decolat cu succes și a transportat o încărcătură pe orbita joasă a Terrei, în ceea ce s-a dorit a fi prima lansare a acestei rachete de pe nou construitul cosmodron de la Vostocini, din Extremul Orient, a anunțat Roscosmos, citată de Reuters.
A fost, de asemenea, un zbor simbolic, cu atât mai mult cu cât Rusia va celebra mâine 63 de ani de zborul istoric al lui Iuri Gagarin. De asemenea, este o reafirmare a ambițiilor spațiale ale Rusiei, dar și a eforturilor sale de a dezvolta un nouă rachetă care să ia locul celor din clasa Proton M.
Proiectul „Angara” a fost demarat încă din anii `90 și a fost catalogat ca unul de importanță națională. Concomitent, oficialii de la Moscova au cerut insistent ca un cosmodrom nou să fie construit pe teritoriul Rusiei (cel de la Vostocini), asta pentru a reduce dependența față de Kazahstan.
De la finalizarea etapei de proiectare, în 2004, Rusia s-a mișcat relativ repede, iar primul zbor al rachetei Angara, una construită exclusiv cu componente rusești, după cum au ținut să sublinieze oficialii Roscosmos, a avut loc în 2014, pe cosmodromul de la Plesețk. Un alt zbor de test a avut loc în anul 2020, în timp ce în anul 2021, lansarea s-a soldat cu eșec.
Și totuși, ar putea exista viață pe Venus
Faptul că suprafața planetei Venus este una extrem de ostilă, iar apariția vieții în condițiile de acolo este puțin probabilă, este unul de notorietate. Asta nu înseamnă că viața nu ar fi putut apărea totuși nu pe suprafața venusiană, ci în atmosfera acesteia.
Subiectul a fost tratat în dese rânduri în ultimele decenii dar, până acum, nu s-a descoperit nicio dovadă directă a existenței unor forme de viață extraterestre în atmosfera acestei planete. Există însă un indiciu important. Cel al prezenței fosfinei, un compus chimic a cărui descoperire în atmosfera venusiană în anul 2020 a dus la un veritabil scandal în lumea științifică. De ce?
Pentru că autorii studiului de atunci au considerat că o concentrație de 20 ppb (părți per miliard), așa cum a fost cea identificată de ei, nu poate fi explicată de nicio sursă abiotică. Prin urmare, descoperirea ar trebui catalogată ca o semnătură biologică.
Problema a fost că teste reluate independent de alte echipe de cercetători nu au mai identificat urmele de fosfină. În schimb, autorii studiului au refăcut testele, iar rezultatul a fost același. Una peste alta, subiectul este departe de a fi clarificat. Însă un grup de astrofizicieni de la Departamentul de Fizică și Astronomie din cadrul Universității din New York vine în sprijinul ideii de „semnătură biologică”.
În studiul publicat de aceștia, deocamdată doar în forma pre-print, cercetătorii americani susțin că atmosfera venusiană poate, în realitate, să susțină viața sub formă microbiană. Mai exact, este vorba despre norii de acolo, unii capabili să ofere un mediu relativ stabil, umed, în care microorganismele nu doar că pot supraviețui, ci chiar pot prospera.
Autorii studiului pleacă de la un corespondent terestru, acolo unde bacterii, urme de polen sau chiar alge au fost identificate la altitudini de până la 15 kilometri. De asemenea, au fost identificate bacterii în norii de deasupra Alpilor. Astfel de micro-organisme pot fi purtate la asemenea altitudini fie de vânt, fie ca urmare a procesului de evaporare, fie în urma unor erupții vulcanice sau chiar ca rezultat al impactului unor meteoriți.
Diferența dintre Terra și Venus este aceea că norii tereștri sunt efemeri. Ei se formează și dispar relativ rapid. Pe Venus însă, norii rezistă pentru perioade îndelungate. Practic, vorbim despre un mediu stabil, cu o umiditate suficient de mare și cu suficienți nutrienți pentru ca viața să poată apărea și chiar să persiste.
Forme de viață microbiene ar putea exista în picăturile de apă din norii venusieni, susțin specialiștii americani. Este adevărat că acestea, pe măsură ce își măresc dimensiunile, vor cădea către partea inferioară a norilor. Însă, din datele oferite de ei, rata la care se pot înmulți bacteriile o depășește pe cea la care picăturile de apă care le poartă sunt distruse.
Pe scurt, există suficient timp pentru ca bacteriile să se reproducă și să mențină o populație stabilă, susțin astrofizicienii citați. Evident, o recunosc și ei, este vorba despre un exercițiu ipotetic. Este nevoie de mult mai multe date pentru a putea afirma că există sau nu viață pe Venus. Iar asta nu se poate confirma decât în prezența unor dovezi palpabile.
Vulpile ar fi fost domesticite de populațiile precolumbiene, înainte de apariția câinilor
Câinii au fost primele animale domesticite de om. Un proces care a început acum circa 40.000 – 30.000 de ani. Însă nu există dovezi care să indice domesticirea altor specii din familia canidelor. Cel puțin până acum, susține o echipă de arheologi, antropologi și specialiști în evoluția vieții din Argentina, Marea Britanie și Germania.
Specialiștii descriu într-un studiu publicat în Royal Society Open Science o situație oarecum atipică. Mai exact, este vorba despre analiza unor resturi fosile aparținând unei vulpi, resturi care au fost descoperite înhumate alături de un individ dintr-o comunitate de vânători de acum 1.500 de ani, din Patagonia.
Interesant este că resturile osteologice animale nu prezintă semne care să indice faptul că animalul a fost consumat. Mai degrabă, poziția lor și modul de conservare indică o înhumare intenționată. În plus, analiza izotopilor de carbon și de azot din oasele animalului a determinat că acesta consumase în special hrană vegetală.
Este o situație atipică, având în vedere că vulpile sunt preponderent carnivore, susțin autorii studiului. Iar faptul că indivizii descoperiți în același loc de înhumare, 24 la număr, consumau o hrană similară, întărește ideea că animalul a trăit în compania acestora.
Analizele au indicat că animalul aparținea speciei Dusicyon avus, o specie dispărută acum circa 500 de ani, ai căror membri atingeau dimensiuni similare cu ale unui câine din specia ciobănesc german. De asemenea, data la care a dispărut specia nu este întâmplătoare.
Practic, câinii au fost aduși pentru prima dată în America de Sud de spanioli, acum circa 600 de ani. La scurtă vreme, specia amintită dispăruse, probabil în urma vânătorii intense și a competiției cu noile canide.
O altă descoperire, efectuată tot pe teritoriul Argentinei, în apropiere de Buenos Aires, a scos la lumină resturile unei vulpi din aceeași specie, înhumată, la fel ca și în cazul de față, alături de un individ dintr-o comunitate de vânători. Vârsta acesteia, undeva la circa 3.000 de ani. Fapt care trădează, de asemenea, faptul că domesticirea vulpilor nu a reprezentat nici un caz singular, și nici unul local.
Dați Follow paginii noastre de Facebook, HotNews Science, pentru a putea primi direct, în timp real, cele mai noi informații și curiozități din lumea științei!
Sursa foto: profimediaimages.ro
7
5
