Cercetătorii de la ETH Zürich au demonstrat în laborator cât de termoconductibil este un mineral găsit la granița dintre nucleul și mantaua Pământului, descoperirea făcându-i să suspecteze că planeta noastră își pierde căldura mai rapid decât se credea anterior, relatează SciTech Daily.

Nucleul PământuluiFoto: Flickr

Evoluția planetei noastre este o poveste a răcirii: în urmă cu 4,5 miliarde de ani Pământul tânăr era caracterizat de temperaturi extreme și un ocean adânc de magmă care îi acoperea întreaga suprafață.

De-a lungul milioanelor de ani suprafața Pământului s-a răcit, formând scoarța terestră. Însă energia geotermală enormă care emană din interiorul planetei a pus în mișcare mai multe procese dinamice printre care și tectonica plăcilor și vulcanismul.

Însă oamenii de știință nu au reușit să răspundă până acum la întrebările privind rapiditatea cu care Pământul s-a răcit și durata de timp necesară pentru ca el să își piardă suficientă căldură pentru ca aceste procese dinamice să se oprească.

Procesele din interiorul planetei noastre

Un posibil răspuns ar putea fi dat de termoconductibilitatea mineralelor care se află la granița dintre nucleul și mantaua planetei. Acest strat intermediar este relevant deoarece aici se formează rocile vâscoase din mantauă care sunt în contact direct cu fierul și nichelul topit din nucleul exterior al Pământului.

Acest strat de graniță este format în principal din mineralul bridgmanit. Cercetătorii au probleme când vine vorba de măsurarea cantității de căldură pe care bridgmanitul o transferă din nucleul Pământului la mantauă deoarece confirmarea pe cale experimentală este foarte dificilă.

Însă acum, profesorul Motohiko Murakami de la ETH Zürich și colegii săi de la Instituția Carnegie pentru Știință din Statele Unite au dezvoltat un sistem de măsurare sofisticat care le permite să măsoare termoconductibilitatea bridgmanitului în laborator, în aceleași condiții de presiune și temperatură care se găsesc în interiorul Pământului.

Pentru a face aceste măsurători ei au folosit recent un sistem de măsurare prin absorbție optică într-un diamant încălzit cu un laser.

„Acest sistem de măsurare ne arată că termoconductibilitatea bridgmanitului este de aproximativ 1,5 ori mai mare decât se presupunea”, afirmă Murakami.

Acest lucru sugerează că și fluxurile de căldură dinspre nucleu înspre mantauă sunt de asemenea mai puternice decât se credea anterior, ceea ce înseamnă că Pământul se răcește mai rapid, proces care la rândul său ar putea cauza încetinirea mai rapidă a mișcării plăcilor tectonice.

Răcire accelerată a interiorului Pământului

Deși o valoare de doar 1,5 ori mai mare nu ar putea părea foarte semnificativă, Murakami și colegii săi au arătat de asemenea că o răcire mai rapidă în mantaua Pământului duce la transformarea bridgmanitului într-un alt mineral și cu o termoconductibilitate și mai ridicată, ceea ce la rândul său accelerează fenomenul de răcire.

„Constatările noastre ne-ar putea oferi o nouă perspectivă cu privire la evoluția dinamicii Pământului. Ele sugerează că, la fel ca celelalte planete stâncoase precum Mercur și Marte, [Pământul] se răcește și devine inactiv mult mai rapid decât era așteptat”, explică Murakami.

Însă cercetătorii nu pot spune cât de mult va dura acest proces.

„Deocamdată încă nu știm suficiente lucruri despre aceste tipuri de evenimente pentru a estima cu precizie un calendar pentru ele”, mai spune Murakami.

Pentru a face acest lucru cercetătorii trebuie să înțeleagă mai întâi și modul în care dezintegrarea elementelor radioactive din interiorul Pământului - una din principalele surse de căldură ale planetei - afectează procesele dinamice din mantauă.

Citește și: