​EXCLUSIV Kip Thorne, câștigător al Nobelului pentru fizică în 2017: Planeta Marte este un loc atractiv pentru a construi o colonie și sunt încântat de planurile lui Elon Musk. Ce spune despre călătoria către găurile negre, despre Dumnezeu și despre ”mașina timpului”

de Vlad Barza     HotNews.ro
Miercuri, 27 martie 2019, 9:10 Science - Spatiul


Kip Thorne
Foto: McCann
Kip Thorne, unul dintre cei mai cunoscuți oameni de știință, a vorbit într-un interviu pentru HotNews.ro despre cât de viabile sunt planurile oamenilor de a coloniza planeta Marte și despre posibilitatea de a trimite mici sonde cosmice către găuri negre și mai ales spre cel mai apropiat sistem solar. Thorne l-a avut printre prieteni pe regretatul Stephen Hawking și este celebru pentru contribuția științifică la filmul Interstellar din 2014.

Celebrul fizician a vorbit la București despre iluzoriile ”găuri de vierme” ce pot deveni ”mașini ale timpului”, a explicat de ce este ateu și a estimat ce descoperiri astronomice ar putea marca următoarele decenii. Mai jos puteți citi despre ce se întâmplă când două găuri negre se ciocnesc și cataclismul deformează spațiul și timpul, la fel cum o piatră ”agită” suprafața lacului în care o arunci.

Informația pe scurt
  • Kip Thorne, despre ideea de a coloniza planeta Marte: Am totală încrederea în Elon Musk, cred că planurile sale vor reuși în aproximativ 20 de ani
  • Despre posibilitatea de a trimite mici sonde cosmice către o gaură neagră: Pentru început ar putea fi trimisă o sondă cosmică de mici dimensiuni dincolo de Alpha Centauri, iar acest proiect pare realizabil.
  • Kip Thorne, despre descoperirea pentru care a luat Nobelul: LIGO și echipa cu care lucrez au construit detectoare cu care au depistat undele gravitaționale care rezultă după ciocnirea a două găuri negre și practic am făcut pentru undele gravitaționale ce a făcut Galilei acum 400 de ani pentru undele electromagnetice.
  • Găurile negre nu pot funcționa precum ”mașini ale timpului”, fiindcă am muri dacă am intra în ele. Însă ”găurile de vierme” ar putea funcționa ca un ”time machine”, iar drumul s-ar face cu viteze uluitoare și ieșirea s-ar putea produce într-un moment anterior intrării. Problema este că nu există vreo dovadă științifică despre existența unei găuri de vierme.
  • Cercetările la care Thorne a avut un rol foarte important au dovedit că două găuri negre se ciocnesc și fuzionează, într-un eveniment de o putere colosală, cu atât mai interesant cu cât este vorba de două obiecte care nu sunt făcute din materie și nu au absolut nimic solid. Când două găuri negre fuzionează, o cantitate fantastică de energie se disipează, ”agitând” spațiul și timpul, la fel cum o piatră agită suprafața lacului în care o arunci.
  • Cum privește ipotetica interacțiune a extratereștrilor cu oamenii: Este foarte posibil ca civilizații avansate să fi trimis mici sonde către sistemul solar pentru a vedea ce este aici și pentru a afla informații, dar distanțele sunt atât de mari, încât cred că este foarte improbabil ca ființe extraterestre să fi vizitat planeta noastră în timpuri istorice
  • Thorne spune că este ateu încă din tinerețe: Pe la 20 de ani mi-am pierdut interesul față de religie (...) Am considerat că direcția corectă pentru mine a fost cea legată de știință și tehnologie și acolo mi-am îndreptat atenția.
  • Descoperirea undelor gravitaționale, cu detectoprul LIGO în 2015, confirmă predicțiile făcute de Einstein în 1916, chiar și acesta având mult timp mari îndoieli. Undele au răms până în 2015 în domeniul teoriei, deoarece fizicienii estimau că sunt extraordinar de dificil de observat. Deformarea spațiului provocată de o undă gravitațională este mega-minusculă (de 100.000 de ori mai mică decât nucleul unui atom).

Un moment fantastic din istoria astronomiei


Oamenii au privit cu teamă și venerație către cer încă de la începuturile istoriei și babilonienii au întocmit acum 3200 de ani un ”catalog al stelelor”. Multe momente ale vieții oamenilor depindeau de cele observate pe cerul nopții, de la programarea recoltelor, până la călătoriile pe apă.

Un pas uriaș s-a petrecut după 1600 și totul s-a schimbat în secolul XVII când primele telescoape au permis observații detaliate imposibil de făcut cu ochiul liber. Planete, stele, pete solare, toate au devenit observabile și au schimbat întreg sistemul de gândire construit de savanții greci și de arabii din Evul Mediu,


Reprezentarea artistică a unei coliziuni cataclismici (sursa - LIGO)

În 400 de ani, câți s-au scurs de la observațiile lui Galileo, tehnologia a avansat fantastic, iar instrumentele inventate în a doua parte a secolului XX au permis observații despre originea universului și despre structura materiei.

Kip Thorne, personajul din centrul acestui articol, a fost unul dintre cei trei oameni de știință care au primit în 2017 premiul Nobel pentru fizică, fiindcă au detectat undele gravitaționale a căror existență fusese prezisă cu un secol în urmă de Albert Einstein. Descoperirea a fost considerată una dintre cele mai importante din istoria fizicii, pentru consecințele pe care le are și pentru faptul că deschide, la propriu, o ”fereastră” către univers.

Kip Thorne s-a născut în 1940 în orașul Logan din statul american Utah și din 1970 este profesor la California Institute of Technology (Caltech). Încă din anii 70 și-a propus să detecteze undele gravitaționale și a contribuit crucial la construirea detectorului LIGO care a făcut descoperirea în 2015.


Deformarea spațiului și timpului, imagine LIGO
Cum demonstra Albert Einstein în a sa teorie generală a relativității, gravitația corpurilor masive deformează ”țesăura” spațiului și timpului - iar aceste corpuri cerești se deplasează pe traiectorii determinate de această geometrie. Teoria lui a prezis și existența undelor gravitaționale care sunt ondulații în spațiu și timp. Aceste unde, care se mișcă la viteza luminii, sunt create când corpuri uriașe accelerează prin spațiu și timp.

Kip Thorne a fost prieten cu regretatul Stephen Hawking alături de care a făcut un celebru pariu. În plus, cei doi au cercetat în mod independent chestiuni similare și au ajuns la concluzii asemănătoare.

Thorne a devenit cunoscut și în cinematografie ca producător și consilier științific al filmului Interstellar lansat în 2014, rămas celebru pentru scenele cu călătoriile prin găuri negre, găuri de vierme și mai ales prin faptul că a fost un film SF care a fost gândit să respecte cât mai mult posibil adevărurile științifice. Thorne este mândru că o bună parte din acțiunea filmului a fost construită după recomandările și calculele matematice făcute de echipa sa, astfel încât principiile științifice să nu fie ”făcute praf,” cum s-a întâmplat în alte filme.

Filmul a fost regizat de Christopher Nolan, celebru și pentru titluri precum Inception și Dunkirk.

Thorne a ținut la Bucuresști o prezentare în cadrul McCann/Thiess Conferences, iar după eveniment a acordat un scurt interviu pentru HotNews.ro.

Planeta Marte - Un loc atractiv pentru a construi o colonie

Planeta Marte a fascinat observatorii încă de acum mai bine de două milenii și se estimează că oamenii de știință chinezi și babilonieni au făcut observații încă dinainte de anul 500 î Hr despre mișcările planetei Roșii. Galilei este primul om care a privit Marte prin telescop, unul rudimentar ce-i drept, iar date mai detaliate despre suprafața planetei au venit de la nume mari, precum Christian Huygens și Domenico Cassini, tot în sec 17.


Crater alungit de pe marte fotografiat de roverul Oportunity (sursa - NASA)

În secolul 19 au făcut senzație anunțuri cum că pe Marte par să existe canale create de ființe inteligente, iar marțienii, mici ființe extraterestre, au apărut în teatru, în filme și în literatura SF. Din 1965 oamenii au trimis sonde tot mai performante către Marte, începând cu misiunile Mariner și Viking, pentru ca în ultimii ani pe planeta Roșie să ajungă rovere tot mai performante, mici laboratoare care culeg tot mai multe date despre mediul marțian și caută dovezi că ar fi existat organisme vii. Aceste sonde au ajuns în medie în 200-250 de zile la destinație.

Distanța dintre Terra și Marte este mereu variabilă, fiindcă ambele planete se mișcă pe orbitele solare. Cea mai mică distanță dintre cele două planete înregistrată în istoria recentă a fost 56 milioane km, iar media este 140 milioane km.

În toamna lui 2016, Elon Musk, celebrul antreprenor care a fondat SpaceX și Tesla Motors, a prezentat planurile pentru instalarea unui oraș pe Marte. Proiectul extrem de îndrăzneț presupune ca în 2026 să ajungă primii oameni acolo, iar în următorii 40-100 de ani să fie duși pe Marte un milion de oameni. În primele transporturi vor fi duse cam 100 de persoane și călătoria va dura peste trei luni, existând însă riscuri uriașe ca cei de la bord să-și piardă viața, spunea Elon Musk.


Conceptul unui rover marțian ce ar trebui lansat în vara lui 2020 (foto - NASA)

L-am întrebat pe Kip Thorne cum i se par planurile lui Elon Musk, iar el a spus că a vorbit cu el și că este încântat de perspectivă.

”Până când Elon Musk nu a început să-și conceapă planurile privind trimiterea oamenilor pe Marte nu aș fi crezut că este posibil ca în timpul vieții mele să văd acest lucru, dar mi-am schimbat părerea după ce am vorbit cu el. Cred că planurile lui ar putea reuși în aproximativ 20 de ani, costurile sunt mari, dar nu enorme și cred că merită. Sigur va găsi surse de finanțare. Am multă încredere în Musk, în general a reușit ce a promis”



Este însă viabilă construirea unei colonii umane atât de departe și într-un spațiu ostil?

”Planeta Marte este un loc atractiv pentru a construi o colonie și ar fi o plasă de siguranță pentru supraviețuirea rasei umane să avem o colonie viabilă undeva în sistemul solar. Ar fi util și costurile sunt mici dacă le comparăm cu alte liucruri pe care oamenii le fac deja. Costurile sunt mari într-un anumit sens, dar mici în alt sens, însă sunt încântat de idee”
.

Drumul către găurile negre și uimitoarele ciocniri


Puține concepte din fizică au stârnit atît de multă fascinație, precum găurile negre, locuri uriașe și îndepărtate de unde nu mai poți ieși, odată ce ai intrat. Conceptul a fost enunțat de John Mitchell, la sfârșit de secol XVIII, dar scepticismul a persistat în rândul astrofizicienilor până la începutul anilor 70' când teroriile despre găurile negre au fost confirmate de cercetările unor savanți precum Stephen Hawking, Roger Penrose sau James Bardeen.



Gaura neagră este un obiect cosmic atât de dens, încât lumina nu poate scăpa de câmpul său gravitațional. Centrul unei găuri negre se numește singularitate, iar în jurul ei se află un câmp gravitațional atât de puternic încât orice obiect pătrunde în perimetrul câmpului dispare în gaura neagră. Câmpul gravitațional a fost denumit orizontul evenimentului. În Interstellar, filmul la care Thorne a fost consilier științific, este o scenă memorabilă cu intrarea și cu călătoria într-o gaură neagră.

Singularitatea din interiorul găurii negre este un loc unde gravitația devine foarte puternică și legile relativității generale nu se mai aplică și ajung a fi înlocuite de un nou set de legi ale fizicii, cele ale gravitației cuantice.


Fuziunea dintre două găuri negre O imagine creată pe computer arată cum se contopesc două găuri negre - eveniment de o putere colosală care s-a produs la peste un miliard de ani lumină de Terra. Stelele apar deformate din cauza gravitației extrem de puternice a găurilor negre. Aceste găuri negre deformează spațiul și timpul, iar acest lucru face ca lumina provenită de la stele să se curbeze în jurul găurilor negre într-un proces numit gravitational lensing (sursa - LIGO)

L-am întrebat pe Kip Thorne dacă este posibil să trimitem mici sonde cosmice către o gaură neagră, pentru a face observații fantastic de detaliate despre aceste obiecte cu totul speciale.

”Pentru început ar putea fi trimisă o sondă cosmică mică dincolo de Alpha Centauri și acest proiect inovator este susținut de Yuri Millner și pare realizabil. Să facem asta întâi și vedem apoi ce poate urma. Cea mai apropiată gaură neagră este mult mai îndepărtată decât acel punct, însă deja ajungerea la Alpha Centauri este o sarcină uriașă”, spune Thorne.

Yuri Millner a susținut cu 100 milioane dolari ”studiul” de fezebilitate a unui proiect super-îndrăzneț de a trimite o flotă de mini-sonde, fiecare cât o cartelă SIM, spre exoplaneta Proxima b din Alpha Centauri. Sondele ar urma să ajungă în 20 de ani și să atingă o viteză fantastică, o cincime din cea a luminii. Sondele ar urma să fie propulsate de lasere de la sol și ideea este că, accelerate corespunzător, să ajungă în vidul spațial unde vor pluti singure. Nu se știe dacă este viabil proiectul și unele estimări indică costuri de 10 miliarde dolari.



Alpha Centauri este cel mai apropiat sistem stelar și planetar de sistemul solar, dar distanța față de Terra este uriașă: peste 4 ani lumină, adică vreo 40.000 de miliarde de km. Spre comparație, Luna este la sub 400.000 km de Terra. Și Soarele pare aproape comparativ cu Alpha Centauri, cu ai săi 149 milioane km depărtare.

”Dacă facem o comparație, oamenii au ajuns doar până pe Luna până în prezent, iar a ajunge pe Alpha Centauri față de a ajunge pe Lună este ca și când am compara un ocol al pământului cu a străbate un singur kilometru, nu mai știu acum cifra exactă. (...) Cred că ar fi posibil să fie trimisă o mică sondă în următoarele două decenii către Alpha Centauri”., spune Kip Thorne.


Dansul spiralat a două gpuri negre (foto - LIGO)

Găurile negre se formează când o stea ajunge la sfârșitul ciclului de viață și nucleul face implozie, straturile exterioare explodează, iar cea mai mare parte a masei stelare se împrăștie în spațiu. Din stea rămâne doar nucleul, care poate lua trei forme: gaură neagră, pitică albă sau stea neutronică.

Pentru că lumina nu pătrunde, găurile negre sunt invizibile pentru ochiul uman, însă ele pot fi detectate cu telescoape spațiale ce pot vedea cum stelele care sunt foarte aproape de o gaură neagră diferă față de alte stele. Astrofizicienii pot vedea în ce mod gravitația puternică afectează stelele și gazele din jurul unei găuri negre și pot studia diverse stele pentru a vedea dacă acestea sunt lângă o gaură neagră.



L-am întrebat pe Kip Thorne cu ce ar semăna o coliziune între două găuri negre, două corpuri care nu conțin materii solide ”Seamănă cu ciocnirea a două valuri uriașe pe mare și urmează și o mare degajare de energie (...) Facem simulări deja de câțiva ani și începem să înțelegem cum se comportă spațiul și timpul în timpul acestor coliziuni și acum înțelegem mult mai mult decât în trecut”. Aceste ciocniri sunt esențiale pentru descoperirile lui Thorne și ale echipei LIGO, fiindcă undele gravitaționale au fost descoperite în urma observării coliziunilor dintre găurile negre.

Găurile de vierme - Mașinile ipotetice ale timpului care se pot autodistruge


Thorne a vorbit în timpul conferinței sale științifice de la București și despre ideea unei ”mașini a timpului”, prezentând și una dintre puținele scene din Interstellar care se îndepărtează oarecum de cunoștiințele științifice validate și merge și spre speculație: cea în care protagoniștii traversează cu succes o gaură de vierme (wormhole) care este o structură ipotetică ce leagă puncte îndepărtate din spațiu-timp. Aceste găuri au fost pentru prima dată descrise în 1935 de către Albert Einstein și Nathan Rosen și de aceea au fost numite inițial Poduri Einstein-Rosen.

Thorne a povestit cum un prieten al său, celebrul om de știință Carl Sagan (care a murit în 1996) i-a cerut părerea în legătură cu o carte pe care o scria, carte în care eroina urma să călătorească în univers printr-o gaură neagră. Thorne spune că i-a răspuns că nu este o idee bună fiindcă eroina ar muri dacă ar încerca să intre într-o gaură neagră, dar ar trebui să încerce printr-o ”gaură de vierme”.



Marea diferențe între găurile negre și cele de vierme este că pentru primele sunt dovezi clare că există, iar pentru cele de vierme nu sunt astfel de dovezi. În plus, deși ambele au o gaură de intrare, ”wormhole”-urile au și una de ieșire și unele teorii spun că aceste găuri de vierme ar funcționa ca un fel de ”mașini ale timpului”, fiindcă, dacă ar exista găuri de vierme traversabile, drumul s-ar face cu viteze uluitoare și ieșirea s-ar putea produce într-un moment în timp anterior intrării. Previziunile indică faptul că într-o gaură de vierme timpul curge diferit decât în afara ei, iar în cartea despre Interstellar, Thorne oferă un exemplu ipotetic.

Dacă ar exista o gaură de vierme cu un capăt în sufrageria casei și un altul la o navă spațială parcată în curte, iar soția sa s-ar duce către naveta spațială și ea ar călători printr-o gaură de vierme, timpul s-ar scurge mult mai încet pentru ea. Practic, dacă ea ar face o călătorie de șase ore dus și șase ore întors, pentru Kip Thorne, rămas pe Pământ, s-ar scurge zece ani, iar soția, când se întoarce 12 ore mai târziu, l-ar găsi cu 10 ani mai bătrân.

Thorne spune că probabil doar civilizații foarte avansate ar putea construi găuri de vierme, dar este extraordinar de puțin probabil și, chiar dacă ar exista, probabil că ar face implozie până să apuci să închei călătoria prin ele.

La București, Thorne a explicat faptul că diversele calcule au arătat că o călătorie ipotetică printr-un wormhole ar duce la explozii gigantice din cauza fluctuațiilor câmpului electromagnetic ”Marea întrebare este dacă explozia este destul de puternică încât să distrugă gaura în momentul în care devine o mașină a timpului. Se pare că orice ai face pentru a crea această mașină a timpului, ea se va autodistruge în momentul în care încerci să o activezi. Când eu și Stephen Hawking am făcut în mod independent cercetări privind aceste explozii, am ajuns la concluzia că s-ar putea să nu fie atât de puternice încât să distrugă aceste mașini ale timpului în timp ce ele se nasc. Numai legile gravitației cuantice pot să ne spună ce se întâmplă și tare mult am vrea să le înțelegem”.


Gaura de vierme s-ar putea autodistruge chiar în momentul în care se tramsformă într-o mașină a timpului

Trebuie să menționăm modelul spațiu-timp care combină spațiul tridimensional și timpul unidimensional într-o construcție numită continuul spațiu-timp, unde timpul joacă rolul celei de-a patra dimensiuni. În teoria relativității restrânse, spațiul și timpul sunt mărimi între care există o legătură intrinsecă și, ca urmare, nu pot fi considerate entități separate. Conceptul a bulversat multe teorii mai vechi când a apărut la începtulul secolului XX și a avut impact și în filozofie, fiindcă până atunci timpul și spațiu erau considerate absolute și fără o legătură între ele.

La 20 de ani mi-am pierdut interesul față de religie. Apoi a contat puterea științei

La orice discuție cu un mare fizician apare întrebarea; crede în Dumnezeu? Cum se împacă religia cu știința. Sunt celebre părerile lui Stephen Hawking despre Dumnezeu și creație, iar Kip Thorne este tranșant și spune că interesul lui s-a îndreptat către știință, depărtându-se de religie. Iată ce a răspuns când a fost întrebat despre subiect la conferința de la București:

”Pe la 20 de ani mi-am pierdut interesul față de religie. Nu aș spune că am devenit cu totul ateu, dar religia pur și simplu a încetat să mai fie o chestiune de interes pentru mine, fiindcă am început să studiez puterea științei pentru a analiza universul din jurul nostru, pentru a prezice lucruri și a testa apoi prezicerile și pentru a construi tehnologii care să facă viața oamenilor mai bună. Am considerat că direcția corectă pentru mine a fost cea legată de știință și tehnologie și acolo mi-am îndreptat atenția. Așadar, deși cred că este puțin probabil ca un Dumnezeu să existe, este nu fiindcă m-am gândit profund la acest lucru și nici nu am pus multă energie în chestiune, pentru că nu am mai considerat-o de interes pentru mine”.

”Este foarte posibil ca civilizații avansate să fi trimis mici sonde către sistemul solar pentru a vedea ce este aici”


Este aproape unanim acceptat în comunitatea științifică faptul că există civilizații avansate în Univers, însă momentul în care vom lua contact cu ele s-ar putea să nu apară prea curând. Este confirmată existența a aproximativ 4.000 de exoplanete și cel puțin un sfert dintre planetele ”inventariate” de telescopul Kepler sunt de mărimea Terrei și se află în așa-numita ”zonă locuibilă” din jurul stelei lor.

Locurile din Univers unde ar fi putut evolua viața sunt numeroase, fiind vorba de condiții nici prea reci, dar nici prea calde, de o distanță potrivită față de o stea, distanță care să permită existența apei în stare lichidă, dar și prezența unei scoarțe solide pe planeta respectivă.

Kip Thorne este sigur că există civilizații avansate, însă crede că nu au vizitat Terra, cel puțin în ultimele mii de ani.



”Majoritatea oamenilor de știință cred că există civilizații avansate în Univers, mai ales că există atâtea exoplanete asemănătoare Pământului. Problema este că distanțele sunt uriașe, iar călătoria interstelară este mult mai dificilă decât cea interplanetară. Este foarte posibil ca civilizații avansate să fi trimis mici sonde către sistemul solar pentru a vedea ce este aici și pentru a afla informații, dar distanțele sunt atât de mari. încât cred că este foarte improbabil ca ființe extraterestre să fi vizitat planeta noastră în timpuri istorice. Eu mă aștept însă ca pe viitor să primim semnale inteligente de la alte civilizații înainte ca noi sau ei să trimită sonde sau să există interacțiuni directe”

El spune că proiectul SETI din SUA, prin care se caută alte civilizații cu ajutorul undelor electromagnetice, este foarte util și merită investit în el. De precizat că SETI este o instalație cu totul specială pentru că este construită cu scopul de a detecta semnale de la civilizații extraterestre, dar proiectul a avut probleme de finanțare și este mult mai mic decât sperau promotorii săi.

De nenționat că, dacă până de curând căutarea inteligenței artificiale s-a concentrat pe detectarea semnalelor radio, căutarea se extinde acum și la emisiile roșii lși infraroșii, mai ales că telescoapele au tot mai multă putere de calcul și deci sunt mai performante și ne pot ”spune” mai multe.

De ce este importantă descoperirea undelor gravitaționale

Undele gravitaționale reprezintă un capitol extrem de promițător pentru astronomie, domeniu preocupat până de curând cu studierea luminii. Problema este că găurile negre nu emit lumină, astfel că aceste detectoare stil LIGO sunt singurele care le pot afla secretele.


Unul dintre cele două detectoare LIGO

”Galileo Galilei a creat astronomia modernă, electromagnetică, atunci când a construit un telescop și a descoperit lunile lui Jupiter. Astronomia optică, cea cu raze X și radioastronomia au schimbat cu totul modul în care înțelegem universul în 400 de ani, câți au trecut de la Galilei. LIGO și echipa cu care lucrez au construit detectoare cu care au depistat undele gravitaționale care rezultă după ciocnirea a două găuri negre și practic am făcut pentru undele gravitaționale ce a făcut Galilei acum 400 de ani pentru undele electromagnetice”, spune Kip Thorn.



Momentul de acum patru secole este unul de referință: Galilei a îndreptat către cer primul telescop și a observat în jurul lui Jupiter patru mici stele despre care a dedus că erau ”lunile” acestei planete. Descoperirea a zdruncinat tot ce credea atunci și a pus bazele teoriilor moderne, lăsându-le în urmă pe cele care spuneau că Pământul este centrul universului.

LIGO este un proiect de 1,1 miliarde dolari la care au ajuns să lucreze peste 1.000 de oameni de la universități din 15 țări. Detectorul a primit un upgrade puternic fiind închis un an și ceva pentru modernizare, iar Kip Thorn spune că în 2021 LIGO va putea detecta o coliziune pe zi și în 2030, una pe minut. LIGO a detectat până acum cocnirile a zece perechi de găuri negre, dar și ciocnirea a două stele neutronice (pulsari).



De precizat că în vara lui 2017 undele gravitaționale au fost detectate și de VIRGO, uriașul detector de lângă Pisa (Italia), care a colaborat strâns cu LIGO.

Practic, undele gravitaționale sunt oscilații ale curburii spațiu-timp care se propagă la mare distanță de punctul de formare.

Cu atât mai frumos a fost succesul detectării undelor, cu cât Einstein, o figură tutelară în lumea fizicii, le-a prezis existența din 1916



Comparația cel mai des făcută legată de aceste infime vibrații detectate este cu oscilațiile care apar pe suprafața unui lac dacă arunci o piatră, doar că în cazul de față ”piatra” este o cantitate colosală de energie echivalentă cu masa câtorva ”Sori”, energie provenită de la două găuri negre care au ”valsat” una în jurul celeilalte și apoi s-au contopit, totul petrecându-se la un miliard de ani lumină de Terra. Când cele două găuri negre fuzionează, o cantitate fantastică de energie se disipează, ”agitând” spațiul și timpul, la fel cum o piatră agită suprafața lacului în care o arunci.



Când vorbim de ani lumină trebuie să ne gândim că distanța funcționează ca o mașină a timpului pentru astronomi și cu cât un corp cosmic este mai departe de pământ, cu atât mai tânăr îl vedem. De ce? Pentru că cu cât distanța este mai mare față de Pământ, cu atât este nevoie de mai mult timp ca radiațiile emise de acel corp să ajungă la noi. Tocmai de aceea putem vedea cum era universul acum miliarde de ani și putem înregistra evenimente care s-au petrecut atunci.

Descoperirea a fost specială și fiindcă a avut o istorie complicată, dar plină de colaborări: teoreticieni au fost și în SUA, dar și în Europa, uriașe detectoare au fost construite pe ambele continente și oamenii de știință au făcut schimb de idei, dar și de înalte tehnologii. Spiritul de colaborare a fost deosebit și unii fizicieni și-au riscat cariera, mai ales că mulți alții nu credeau că undele pot fi detectate.

Juriul Nobel spunea în octombrie 2017 că a premiat "contribuțiile lor decisive la detectorul LIGO și la observarea undelor gravitaționale", un avans capital în cercetarea care confirmă predicția lui Albert Einstein în teoria relativității generale.


Detectorul Virgo (foto - LIGO)

"Descoperirea lor a bulversat lumea", spunea atunci secretarul general al Academiei de știinte, Goran Hansson. Un secol după predicția lui Einstein, acești fizicieni au făcut un pas imens în astrofizică, ridicând încă un ”văl” de peste misterele cosmosului.

Ce va urma în astronomie: mai multe despre Big Bang și despre gravitația cuantică

Se investește masiv în unelte tot mai puternice de cercetare, se construiesc noi telescoape terestre, dar si altele spațiale și vor exista tot mai multe detectoare ce vor profita de faptul că este în continuare în creștere puterea de calcul. Și cele existente, precum LIGO au fost upgradate și procesul de modernizare va continua.


Echipamente la detectorul LIGO

În acest context, Kip Thorne spune că un fel de <Sfânt Graal> ar fi constituit de primele date observabile de la nașterea universului ”Nu știu ce ne vor arăta, dar sigur vor fi extrem de interesante”.

Thorne spune că în următorii zece ani este de așteptat să poată fi culese date din observații despre unde gravitaționale ce provin de la Big Bang, unde care provin direct de la momentul Big Bang, dar au fost amplifcate de procesul de inflație (expansiunea fantastic de rapidă a universului în primele sale momente de existență).

Teoriile larg acceptate susțin că universul a avut o expansiune fulgerătoare în primele sale clipe de existență, dublându-și în mod repetat raza la intervale regulate. Expansiunea inițială s-ar fi produs la intervale de mai puțin de o secundă, apoi universul s-ar fi extins cu o viteză constantă până acum aproximativ cinci miliarde de ani când viteza a început să crească.

”Este o predicție că de la Big Bang au provenit unde gravitaționale, chiar dacă doar sub forma unor fluctuații cuantice și ar fi putut să fie amplificate suficient încât să devină detectabile. Mă aștept să poată fi detectate, chiar dacă ar fi cel mai slab posibil lucru ce a provenit de la Big Bang”, spune Thorne.



Despre Big Bang - acel eveniment incredibil de la care a început totul acum 13,7 miliarde de ani - mai sunt enorm de multe de aflat. Mai mult, astrofizicienii s-au întrebat și ce s-a întâmplat înainte de Big Bang și care era starea inițială a universului. O teorie intens discutată îi aparține unui savant pe nume Lee Smolin care spune că este posibil ca universul nostru să fi fost o gaură neagră dintr-un alt univers. Sunt teorii care vorbesc despre ”multiversuri”, practic faptul că ar exista mai multe universuri ce se nasc unul dintr-altul.

Thorne și-a exprimat și speranța că vor urma descoperiri importante în domeniul gravitației cuantice, domeniu care este încă la început.

”Mă aștept ca până la mijlocul acestui secol să avem date din observații despre nașterea universului, date care ne vor spune ce s-a întâmplat exact la Big Bang din punct de vedere al legilor gravitației cuantice și vor fi poate primele observații majore de gravitate cuantică și vom putea combina datele cu cele legate de amplificare și inflație. Există o predicție cum că vom putea afla ce a rezultat în urma Big Bang-ului prin aceste fluctuații cuantice, dar cred că este posibil ca predicția să fie greșită și nu cred că suntem destul de inteligenți să aflăm ce a rezultat din Big Bang, dacă nu știm legile gravitației cuantice care l-au guvernat. Este totul bazat pe prea puține cunoștiințe despre gravitația cuantică”.


Kip Thorne, vorbind la București (foto - McCann)

Universul observabil era doar un punct în momentul Big Bang-ului, acum 13,7 miliarde de ani, iar de atunci s-a tot extins, iar temperatura sa a scăzut constant. Termenul de Big Bang a fost utilizat în premieră de astrofizicianul britanic Fred Hoyle, într-o emisiune la BBC, în 1952. Acel prim punct de la care a pornit totul avea o densitate fantastică în care toată materia și energia, tot spațiul și timpul, erau strânse laolaltă.

Relativitatea generală și mecanica cuantică sunt teorii diferite ce nu au fost până acum convingător reconciliate printr-o teorie ”unificatoare”, deoarece există o serie de contradicții importante. Când descriu structura găurilor negre sau a universului în momentul Biga Bang, fizicienii se folosesc de ambele teorii. Contradicțiile vin din faptul că relativitatea generală se bazează pe o geometrie spațială regulată, în timp ce mecanica cuantică spune că universul este haotic și totul apare și dispare în mod imprevizibil.

Deși nu există o descriere cuantică a gravitației, este posibilă determinarea comportamentulului unui obiect cuantic în prezența gravitației.

Recomandare de lectura:


Citeste mai multe despre   



Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.
















38610 vizualizari

  • +19 (25 voturi)    
    Foarte interesant (Miercuri, 27 martie 2019, 10:00)

    cearly [utilizator]

    Sunt fascinat de tot ceea ce insemna spatiul, teoria relativitatii, mecanica cuantica....dar cred ca totusi trebuie sa fim cu picioarele pa pamant. Nu este mai simplu sa protejam aceasta planeta, Terra, despre care cunoastem prea putine, sa o lasam mostenire generatiilor viitoare, decat sa ne aventuram pe o planeta stearpa, fara atmosfera si camp magnetic?! Sau mai marii lumii se asteapta la un dezastru planetar si pregatesc portita de scapare, pe nume Marte?
    • +4 (30 voturi)    
      Ba da, asa ar fi mai simplu, dar (Miercuri, 27 martie 2019, 10:33)

      xrogo [utilizator] i-a raspuns lui cearly

      se observa ca, cu comportamentul si mentalitatea de azi, pamantenii se indreapta cu repeziciune spre autodistrugere si ar fi neproductiv sa nu avem o solutie de rezerva.
    • +6 (18 voturi)    
      De ce ar construi cineva o colonie pe Marte? (Miercuri, 27 martie 2019, 10:39)

      Amad [utilizator] i-a raspuns lui cearly

      Daca motivul este stiinta, DA poate fi un motiv plauzibil.
      Dar daca motivul este doar spatiul sau resursele limitate al planetei noastre, ma tem ca este doar o doar o pierdere de bani pt. satisfacerea ego-ului unora. Spatii aride, neospitaliere, etc. pt. teste se gasesc si pe pamant sau pe luna.
      • +1 (23 voturi)    
        Cred ca...istoria ne spune de ce (Miercuri, 27 martie 2019, 11:11)

        newlook [utilizator] i-a raspuns lui Amad

        "De ce ar construi cineva o colonie pe Marte?"
        ===============================
        Cred ca...istoria ne spune de ce.
        Doua exemple:
        -Specia dominanta de acum 50 de milioane de ani a disparut in urma unui singur eveniment planetar major si
        -Istoria umanitatii ne arata ca contactul, chiar neprogramat violent, intre o civilizatie superioara si una inferioara duce la disparitia civilizatiei inferioare - spre exemplu vezi amerindienii din continentul american.

        Nu stim niciodata cand se vor intampla aceste evenimente, desi, daca e sa fim realisti, realizam ca e doar o problema de timp. Zic ca nu-i rau ca omenirea sa incepa sa acumuleze cunostinte depre supravietuirea in mediu extraterestru. Oricum, banuiesc ca acumularea acestor cunostinte pana la stadiul de a fi cu adevarat utile, sa faca o diferenta, va dura secole sau poate milenii.
        • +7 (13 voturi)    
          Cred... (Miercuri, 27 martie 2019, 12:01)

          Lucky1 [utilizator] i-a raspuns lui newlook

          ...ca va pierdeti vremea vorbind unor surzi si orbi.
        • 0 (0 voturi)    
          De ce Marte? (Joi, 28 martie 2019, 21:20)

          pehash [utilizator] i-a raspuns lui newlook

          Resursele necesare pentru a construi o colonie pe Marte nu sunt de ignorat. Plus efort urias pentru a transporta suficienta populatie ca acea colonie sa devina viabila.. Presupun ca 100 de "martieni" nu inseamna supravietuirea speciei umane.
          Mai intai ar trebui sa construim un habitat pe o orbita terestra, apoi unul pe satelitul nostru natural. Oricum, este greu de crezut ca vom avea, ca specie, resursele si cunostintele necesare pentru a coloniza o planeta nelocuibila, dar vom esua in a preveni un cataclism terestru.
      • +4 (4 voturi)    
        La un moment dat iti pui problema spatiului (Miercuri, 27 martie 2019, 14:38)

        banel [utilizator] i-a raspuns lui Amad

        Si a resurselor. Nu ma refer la urmatorii 50 de ani, dar peste 500 de ani planeta asta va fi suficienta pentru toti? Va (mai) avea destule resurse?
        • 0 (0 voturi)    
          Este suficient spatiu (Joi, 28 martie 2019, 21:23)

          pehash [utilizator] i-a raspuns lui banel

          Oceanul planetar, 70% din suprafata Pamantului. Daca nu-l putem "imblanzi", cum ne asteptam sa facem asta pe Marte?
    • +7 (13 voturi)    
      Te-am urmărit (Miercuri, 27 martie 2019, 12:00)

      trotuar [utilizator] i-a raspuns lui cearly

      și am fost relativ de acord până "ai dat cu mucii-n fasole" cu "mai marii lumii care ... pregătesc portița de scăpare".

      În caz de orice dezastru planetar de la lovituri de asteroizi, război atomic, încălzire globală catastrofală chiar și război biologic pământul e de un milion de ori mai accesibil și mai sigur pentru cei bogați (și nu numai).

      Până și fundul oceanului e mai accessibil și primitor pentru colonizare decât Marte.

      Singurul motiv pentru care colonizarea spațiului este necesară (și aici vorbesc de o stație orbitală serioasă sau pe Lună) este pentru a fi în stare de a proteja Pământul de un eventual asteroid sau chiar controlul schimbărilor climatice.
      • +7 (11 voturi)    
        Vorbiti serios? (Miercuri, 27 martie 2019, 12:43)

        Lucky1 [utilizator] i-a raspuns lui trotuar

        Cum s-ar putea proteja Pamantul de asteroizi?

        Va imaginati ce ar face un bloc masiv de piatra avand un diametru de 500km si venind cu o viteza de 30 km/secunda?
        Un asteroid of 10km este capabil sa stinga viata pe Pamant, cum a fost cel care a dus la disparitia dinozaurilor acum 65 milioane de ani, iar un astfel de eveniment se intampla la fiecare 50-100 milioane de ani, dar nu este nici o garantie ca nu poate veni si mai repede.
        Pe de alta parte, la viteza respectiva orice contact al asterioidului cu Pamantul, fie apa fie teren solid, se comporta la fel, iar scoarta terestra va fi pur fi simplu crapata, lava se va revarsa peste tot, in oceane sau pe uscat, nici nu vreau sa merg mai departe cu imaginatia...
        Concluzia: Daca nu poti trece prin zid, macar incearca sa-l ocolesti...
        • +6 (10 voturi)    
          De un asteroid de 500 de kilometri diametru (Miercuri, 27 martie 2019, 13:18)

          trotuar [utilizator] i-a raspuns lui Lucky1

          nu te scapă nimeni, dar aici nu vorbim de un obiect comparabil în dimensiuni cu Pluto ci de ceva de genul de 10 km (comparabil cu cel care a omorât dinozaurii după cum ai menționat).

          Și aici putem vorbi de două tipuri de asteroizi, cei care vin din sistemul solar și care au o orbită regulată sau neregulată în jurul Soarelui și cei extrasolari. Facem abstracție de ultimii care sunt extra rari.

          Cei care sunt în sistemul solar pot fi catalogați și se poate calcula traiectoria lor. Dacă ai un punct de lansare din afara Pământului îți permiți o rachetă serioasă cu care îți permiți o misiune a la Bruce Willis în care îl poți devia, cu cât distanța de Pământ e mai mare cu atât o deviație infimă e de ajuns să-l faci să rateze Pământul.

          Dacă vrei să trimiți aceeași rachetă de la sol aproximativ 99% din combustibil e folosit doar să ieși din atracția gravitațională a Pământului.
          • +3 (3 voturi)    
            Teoretic, este totul posibil... (Miercuri, 27 martie 2019, 15:09)

            Lucky1 [utilizator] i-a raspuns lui trotuar

            Cum sa influentezi traiectoria unui corp a carui masa este de cca 500.000 tone cu o nava a carei masa este mii de ori mai mica, si dispunand de combustibil asigurand un timp de ardere de cateva zeci de secunde?

            Sa nu vorbim de un asteroid de 500 km? Dar de 400, 300 200, 100, 50...
            In situatii critice trebuie sa consideri incarcari exceptionale, nu doar sa speri ca nu va fi cazul. Nu vreti sa parasiti Pamantul dar nici sa stati cu picioarele pe El.
            • +2 (6 voturi)    
              Nu e chiar așa de greu pe cât pare (Miercuri, 27 martie 2019, 16:01)

              trotuar [utilizator] i-a raspuns lui Lucky1

              Stația orbitală ISS se mișcă cu 7,6 Km/s. Modulul de la SpaceX care duce austronauți are cam 10 tone, facem abstracție de energia pentru a-l duce la altitudinea respectivă și menținem doar energia cinetică pe orizontală. ajungem la aproximativ 577 MJ.

              Considerăm o ciocnire elastică oarecare (ideal pui motorul pe asteroizi) cu un corp de 500.000 tone. m*v^2 ne dă o viteză rezultantă de 33 de metri pe secundă. Cam în 52 de ore parcurgi distanța de 6371 Km care este raza pământului și ai scăpat (asta în cazul în care asteroidul vine drept spre centrul Pământului). În realitate e nevoie de mai puțin.

              Avem toată tehnologia disponibilă dar nu avem infrastuctura să lansăm o rachetă din spațiu. Toată afacerea este departe de a fi SF.
              • -1 (5 voturi)    
                Hahaha (Miercuri, 27 martie 2019, 17:08)

                newlook [utilizator] i-a raspuns lui trotuar

                500.000 tone, ca in exemplul matale, inseamna cam 100.000 mc, la o densitate de 5. Asta inseamna un corp ceresc (ca o sfera) cu diametrul putin mai mic de 60 m. Cum si cand il descoperi, cand instalezi motoare, flacau?
              • +1 (1 vot)    
                Asta a fost ca-n bancul... (Miercuri, 27 martie 2019, 18:01)

                Prostu' satului [utilizator] i-a raspuns lui trotuar

                ... cu Ivan Ivanovici si Serghei Sergheevici. La fizica stati bine, necazul (mare) e la aritmetica ;-)
                Statia aia de 10 tone care se misca cu 7.6 km/s are o energie cinetica de sute de GJ, nu sute de MJ... si nu-s 577, ci jumatate din ei...
                In plus, nu energia, ci impulsul e relevant in scenariul dvs. Din pacate, ciocnirea (elastica sau plastica, practic nici nu mai conteaza la asa raport de mase) o sa-i dea ipoteticului asteroid de 500000 tone - care, in treacat fie spus, nici alea nu-s 500000, ci niste miliarde de tone, depinde de forma obiectului - un ghiont materializat intr-o viteza de cca 0.15 m/s... asa ca si timpul maxim necesar sa fie evitat impactul va deveni de peste 10000 de ore, ca la vreo 16 luni, asa ceva...
                Insa principial aveti dreptate, tehnologia exista si, la o adica, e chiar accesibila ca pret - asta in caz ca s-ar mai gandi cineva la pret, avand in vedere alternativa. Problema esentiala e alta, anume cea de detectie (cat mai) timpurie.
                Cat despre tema de la care a pornit discutia, gasesc induiosator (si simptomatic pentru Romania/romani) cata grija are lumea pentru banii lui Musk si cum stim noi, romanii, pe ce trebuie altii sa-si cheltuie banii lor, privati.
                Cred ca ne-ar merge mult mai bine daca l-am lasa pe Musk sa faca el ce stie si ce vrea cu banii lui (mai ales ca pare sa se descurce binisor) si ne-am ingriji un pic mai mult de cum sa oprim jaful dezmatat DIN BANII NOSTRI la care se dedau de ani de zile gastile pesedisto-aldiste.
                • 0 (0 voturi)    
                  Aveți dreptate cu energia (Miercuri, 27 martie 2019, 22:02)

                  trotuar [utilizator] i-a raspuns lui Prostu' satului

                  si mi-am dat seama dupa ce am scris dar mi-a fost lene să corectez. 2-ul nu este asa de important caci oricum se simplifică m1*v1^2/2 = m2*v2^2/2. Iar viteza da tot 33 m/s pentru un obiect de 500.000 de tone și implicit 52 ore.

                  Am dat un pic de rasol în Excel mea culpa.
                  • +1 (1 vot)    
                    Am mai putina dreptate cu energia... (Joi, 28 martie 2019, 9:24)

                    Prostu' satului [utilizator] i-a raspuns lui trotuar

                    ... decat cu viteza. Refaceti-va excel-ul, e o simpla ecuatie de gradul I, aproape de nivel "regula de trei simpla", ce naiba...
                    Daca tineti mortis sa fim ultra-rigurosi, viteza aia este 0.152 m/s, de 200 de ori mai mica decat va iese dvs... implicit timpul necesar va fi de 200 de ori mai mare.
                    "Problema" - care e de nivelul fizicii de clasa a noua, nu va fie cu suparare - se rezolva prin conservarea impulsului.
                    Daca vreti neaparat s-o rezolvati in modul mai complicat, prin conservarea energiei, trebuie sa tineti cont ca:
                    A) intr-o ciocnire plastica energia cinetica NU se conserva (ci doar energia totala, o parte importanta pierzandu-se ca si caldura... o situatie de altfel apropiata realitatii, va las sa va imaginati singur ce se intampla dpdv caldura cand corpul dvs. de 10 tone se loveste cu 7.6 km/s de un corp fix cu masa de 50000 ori mai mare);
                    B) daca va ganditi la o ciocnire elastica, ecuatia dvs. de mai sus e incorecta pentru ca nu ia in calcul faptul ca o parte din energia cinetica initiala se transfera INAPOI corpului dvs. de 10 tone care, in limbaj simplist, ricoseaza.
                    Altfel spus, ecuatia corecta este m1*v1^2/2 = m2*v2^2/2 + m1*v1prim^2/2... si care ecuatie are doua necunoscute, prin urmare nu poate fi rezolvata fara a face apel si la conservarea impulsului.
                    Cam asta-i.
                    Asa ca ramane cum am vorbit - ori detectati asteroidul ala de 500ktone cu macar vreo doi ani inainte, ori (mult mai fezabil) nu trimiteti doar un motor la "intalnire", ci macar vreo cateva zeci.
              • -1 (1 vot)    
                Nu inteleg care este.... (Miercuri, 27 martie 2019, 18:23)

                Lucky1 [utilizator] i-a raspuns lui trotuar

                rationamentul dvs.
                Ce legatura are ISS cu asteroidul? Ce legatura are Dragon-ul cu asteroidul?
                Pentru a deturna asteroidul de pe orbita de coliziune este nevoie de un delta V de 3.5/t * 10^-2 m/s unde t este numarul de ani in avans fata de momentul coliziunii. Nu asta este problema, problema consta in pregatirea misiunii cu min 10 ani inainte si necesitatea unui vehicol capabil sa calatoreasca cca. 1.892.160.000 km distanta de Pamant, ori asta implica o logistica foarte complexa pe care nici NASA nu si-o poate permite, pentru moment.
                Nu uitati, risc ul coliziunii cu asteroizi este cel mai mare risc potential pentru Civilizatia Umana a Pamantului!
                • 0 (0 voturi)    
                  Am făcut un calcul la repezeală (Miercuri, 27 martie 2019, 22:50)

                  trotuar [utilizator] i-a raspuns lui Lucky1

                  de a vedea cam de câtă energie avem nevoie pentru a-i imprima o viteză oarecare unui asteroid. Am luat exemplu energia cinetică a modulul Dragon deoarece este cel mai recent modul lansat de o rachetă Falcon 9.

                  Am simplificat considerând că energia de a-l trimite de pe Pământ în LEO ar fi cam aceeași energie folosită pentru a ajunge din LEO/GEO pe asteroid. Asta implică o stație orbitală care poate alimenta o rachetă acolo (planul original al lui Wernher von Braun).

                  Calculul e departe de a fi perfect, e doar o joacă, dar pe de altă parte am considerat o rachetă "modestă" iar încărcătura de 10 tone simplu balast. În plus scopul e doar să-l deviezi un pic, cu cât mai departe cu atât mai mică e deviația necesară.
                  • -1 (1 vot)    
                    OK inteleg... (Miercuri, 27 martie 2019, 23:49)

                    Lucky1 [utilizator] i-a raspuns lui trotuar

                    ..insa, asa cum am mai spus, in urmatorii 20 de ani nu cred ca va apare astfel de capabilitate. Mult mai sigur si mai simplu este de mers pe Marte, construite adaposturi subterane, cu domuri de sticla, sere pentru fructe si legume si fabricatia, pentru inceput, a combustibilui pentru calatoria retur. Un minimum logistic, iar in timp, cca 80-100 ani, permanentizata prezenta oamenilor.
                    Este de dorit, atat pentru reducerea riscului disparitiei speciei umane cat si pentru crearea unui post avansat pentru calatorii spre alte destinatii in deep space, care prezinta interes, minerit, etc...
                    Din cate spune Elon Musk, chiar civilizatia viitoare pe Marte va avea un nou model de democratie, din care vor lipsi politicienii.
                    • 0 (0 voturi)    
                      De dragul unei discutii... (Joi, 28 martie 2019, 9:51)

                      Prostu' satului [utilizator] i-a raspuns lui Lucky1

                      ... care ne mai scoate din necazurile cotidiene si ne permite sa visam o clipa, in aceasta chestiune parca ii dau mai degraba dreptate lui @trotuar decat dvs.
                      Metoda descrisa de el (sau, hai sa zicem, mai degraba scenariul acelui film si care include, important, componenta "spargerii" dusmanului ) este destul de realista, tehnologiile exista, au fost testate, pot fi rapid implementate/dezvoltate... daca n-or si exista, discret, pe undeva.
                      La dvs., in schimb, sunt foarte multe necunoscute.
                      In plus si mult mai important, as zice ca vorbim de lucruri destul de diferite intre ele si de scenarii "si-si", nu "sau-sau".
                      Daca ar fi pusi sa aleaga intre doua alternative - una care asigura supravietuirea speciei umane si in acelasi timp garanteaza disparitia a 99.999% dintre membrii sai, iar cealalta care da niste sanse de supravietuire tuturor - va las pe dvs. sa ghiciti ce vor alege aia 99.999%...
                      • -1 (1 vot)    
                        Daca este asa... (Joi, 28 martie 2019, 17:03)

                        Lucky1 [utilizator] i-a raspuns lui Prostu' satului

                        ...trebuie sa mergeti la NASA caci ei inca nu dispun de asemenea tehnologii.
                        Cand va fi de ales, vor alege cei inteligenti, nu majoritatea.
                        • +1 (1 vot)    
                          N-are rost sa merg la Nasa (Sâmbătă, 30 martie 2019, 1:03)

                          Prostu' satului [utilizator] i-a raspuns lui Lucky1

                          De vreme ce dvs. stiti oricum tot ce stiu aia si inca ceva mai mult, de ce mi-as mai pierde vremea?!?
                          Singura mea rugaminte ar fi sa-mi spuneti si mie, prostu' satului, cand vine sfarsitu' lumi?
                          Macar anu', luna si ziua, va rog frumos...
                          • -1 (1 vot)    
                            Vad ca va simtiti ofensat... (Sâmbătă, 30 martie 2019, 4:17)

                            Lucky1 [utilizator] i-a raspuns lui Prostu' satului

                            imi cer scuze daca am fost nepoliticos. Sa stiti, imi sunteti simpatic si intotdeauna va citesc comentariile pe care gasesc interesante si de bun simt.
                      • 0 (0 voturi)    
                        Singura problema este detectia (Joi, 28 martie 2019, 21:59)

                        pehash [utilizator] i-a raspuns lui Prostu' satului

                        Un asteroid de dimensiuni mari va fi detectat mult mai usor. Din fericire, se pare ca i-am cam inventariat pe toti.
                        Daca a fost observat la timp, cateva explozii nucleare ii vor modifica traiectoria. Este foarte probabil ca acesti asteroizi sa aiba o densitate mai mica si sa ejecteze usor masa daca sunt "incinsi" cu cateva explozii nucleare.
                        Mai complicat e cu cometele si cu obiectele care vin din afara sistemului solar, cum am descoperit recent ca se poate intampla...
                        • -1 (1 vot)    
                          Asa este, densitate mai mica... (Vineri, 29 martie 2019, 4:15)

                          Lucky1 [utilizator] i-a raspuns lui pehash

                          ...dar asta este tot.
                          O explozie nucleara, sau mai multe, nu va rezolva problema de fond, pentru ca toate "frimiturile" rezultate din explozie se vor reagrega si, in final, vor avea cam acelas impact asupra Terei.
                          Deocamdata, nu exista o tehnologie pentru aceste cazuri, poate in 10-20 de ani...
                          • 0 (0 voturi)    
                            Prea mult Terminator 2 (Vineri, 29 martie 2019, 12:10)

                            trotuar [utilizator] i-a raspuns lui Lucky1

                            Fragmentele rezultate în urma exploziei nu se vor agrega în veci fără influențe externe. Viteza cosmică ("escape velocity") pentru un asteroid e ridicol de mică. Pentru un asteroid cu diametrul de 50km și greutate de 100 miliarde de tone "escape velocity" e de 23m/s sau 83 km/h.

                            Tehnologia există acum. Rachete avem, bombe nucleare nu vorbim tot ce lipsește e o "stație de benzină" în spațiu și cateva rachete așteptând în spațiu.

                            Ideal nu vrei să distrugi asteroidul ci să-i dai un brânci cu câteva bombe în laterală.
                            • -1 (1 vot)    
                              Prea mult Terminator 2 ?! (Vineri, 29 martie 2019, 15:47)

                              Lucky1 [utilizator] i-a raspuns lui trotuar

                              Ironia nu tine loc de argumente.
                              La inceputul anilor 2000 un grup de cercetatori ai Universitatii Johns Hopkins au creat simulari ale unei ciocniri frontale a unui asteroid de 1km diametru cu un alt asteroid de 25 km diametru la o viteza de impact de 5 km/sec. Rezultatul obtinut de ei arata ca asteroidul tinta ar fi distrus la impact complet.
                              Intr-un nou studiu publicat la 4 Martie anul acesta dr. in stiinte El Mir si colegii sai de la Johns Hopkins impreuna cu Derek Richardson- professor de astronomie la Universitatea din Maryland, au introdus acelas scenariu intr-un model diferit considerand procese la scara mai mica la un grad de detaliu mult mai avansat, procese care se produc in timpul ciocnirii.
                              Rezultatul a fost ca o mare bucata fracturata a samburelui asteroidului tintit a exercitat o puternica forta gravitationala care a re-atras fragmentele rezultate in urma exploziei.
                              Este azi unanim recunoscut de savanti ca asteroizii prezinta pericolul cel mai serios. Cei mari sunt practic imposibil de manipulat sau distrus iar cei mici, care actioneaza ca niste bombe atomice la coliziunea cu Pamantul, nu pot fi depistati la timp.
                              Ce propuneti dvs - cateva rachete cu combustibil pe traseu - este un scenariu scolastic, teoretic, care insa nu este domonstrat inca practic. In prezent nu dispunem nici de rachete suficient de capabile pentru misiuni la asemenea distanta si nici de tehnologia de realimentare cu combustibil in spatiu. In prezent NASA se chinuie sa produca o megaracheta in care baga zeci de miliarde de peste 10 ani si, in disperare de cauza, vrea sa foloseasca pentru o misiune pe Luna rachete comerciale (cum ar fi Falcon Heavy si Delta Heavy) cu sarcini partiale si realimentare pe orbita, realimentare pe care, repet, nu o stapaneste inca.
                              • 0 (0 voturi)    
                                Rachetele care le avem (Vineri, 29 martie 2019, 19:14)

                                trotuar [utilizator] i-a raspuns lui Lucky1

                                Sunt îndeajuns de puternice pentru a ajunge un asteroid și a plasa câteva bombe nucleare bune. Asta dacă pleacă din orbită nu de la sol.

                                Faptul că nu avem un depozit și un modul de încărcare în spațiu asta nu înseamnă că nu avem tehnologie, înseamna doar că nimeni nu vrea să investească bani și mai ales capital politic pentru ceva așa de mundan ca un extra modul la ISS în loc să rămână în istorie cu mers pe Marte sau oameni pe Lună.

                                Experimentul menționat despre care am citit acum este un exemplu de încercare de dezintegrare a asteroidului. Are destulă energie să-l fragmenteze parțial și atâta tot. Tot în articol spune că nucleul a rămas neafectat. Este o metodă ineficientă.

                                Metoda cea mai efectivă după studiile NASA ar fi exploziii nucleare repetate aproape de suprafață care ar pulveriza roca de la suprafață și ar devia satelitul.

                                Repet, nu e nevoie de noi tehnologii, principii noi, materiale noi, motoare de rachetă noi etc. E vorba de voință.
                                • -1 (1 vot)    
                                  Va apreciez tenacitatea... (Sâmbătă, 30 martie 2019, 3:53)

                                  Lucky1 [utilizator] i-a raspuns lui trotuar

                                  "Metoda cea mai efectivă după studiile NASA ar fi exploziii nucleare repetate aproape de suprafață care ar pulveriza roca de la suprafață și ar devia satelitul."
                                  Ce ar devia satelitul? Nu exista nici un suflu, nu exista aer in spatiu.
                                  O explozie in vid se consuma instantaneu si nu are aport material al mediului care sa sustina si amplifice explozia...
                                  Nimeni nu doreaste sa sacrifice umanitatea pentru a salva pe bogatasi. Poate peste niste ani, asa cum spuneam 10-20, sa dispunem de ceva corespunzator pentru ambele variante.
                                  • 0 (0 voturi)    
                                    Nici măcar nu ați avut (Sâmbătă, 30 martie 2019, 17:41)

                                    trotuar [utilizator] i-a raspuns lui Lucky1

                                    curiozitatea să vă uitați cum funcționează aceste bombe nucleare.

                                    Nu există undă de șoc în vid dar există radiația termică care face ca suprafața asteroidului șă fie vaporizată și să fie aruncată în spațiu similar unei rachete.

                                    Pentru a fi cât mai eficientă bomba trebuie detonată aproape de suprafață sau chiar un pic sub ea. În unul din modele se aruncă una după alta bombe nucleare în același punct (după formarea primurlui crater) creând un fel de duză de rachetă "naturală".

                                    Exploziile nu trebuie să fie prea puternice pentru a nu sparge asteroidul. Scopul este pur de deviere.
                                    • -1 (1 vot)    
                                      Va contrazic... (Sâmbătă, 30 martie 2019, 19:58)

                                      Lucky1 [utilizator] i-a raspuns lui trotuar

                                      ...stiu ca NASA ca si si rusii de la Rosatom au intreprins diferite studii pentru determinarea unei metode eficiente. Dvs. aveti in vedere un asteroid de 200-300 m, noi discutam despre 10-20 km, si chiar mai mult. Acesti asteroizi pun civilizatia in pericol de exctinctie. Insa cea cu bomba atomica este cea mai putin probabila alternativa, facand abstractie de faptul ca bombele atomice siunt interzise in Spatiu. In extremis, probabil ca se va folosi orice dar atunci as prefera sa ma aflu pe Marte, oricat de vitrege ar fi conditiile de viata acolo.
                                      Oricum, cel mai apropiat termen pentru o experienta practica este deocamdata 2024 cu un dispozitiv NASA de marimea unui frigider. Discutam dupa, daca ne mai aflam pe Pamant.
                                    • 0 (2 voturi)    
                                      Nu m-am putut abtine ... (Duminică, 31 martie 2019, 14:44)

                                      Lucky1 [utilizator] i-a raspuns lui trotuar

                                      Dvs stiti cum arata un asteroid? Credeti ca este o bila perfect rotunda, si omogena, careia i se poate determina cu usurinta si precizie centrul de greutate?
                                      Unde pozitionati duza "naturala"?
                                      In cel mai fericit caz, efectul va fi o usoara miscare de rotatie.
                                      Toate variantele dvs. sunt pur teoretice. Nici nu aveti idee de ce magnitudine poate fi logistica necesara unei asemenea misiuni...ma scuzati, dar nu imi pot stapani rasul, desi imi vine sa si plang la idealismul si naivitatea unor asemenea comentarii.
                              • 0 (0 voturi)    
                                In sfarsit e clar (Sâmbătă, 30 martie 2019, 0:58)

                                Prostu' satului [utilizator] i-a raspuns lui Lucky1

                                Nu ne ramane nimic altceva de facut decat sa ne rugam la Dumnezeu.
                                E limpede demonstrat stiintific, apud @Lucky1, ca nu mai e nimic de facut.
                                Macar ne-am luat de-o grija.
                                Have fun, people, ca oricum soarta va e pecetluita.
                                • -1 (1 vot)    
                                  Imi place umorul dvs... (Sâmbătă, 30 martie 2019, 4:03)

                                  Lucky1 [utilizator] i-a raspuns lui Prostu' satului

                                  si nu va pierdeti speranta. Eu sper ca umanitatea are un destin care nu se va termina prematur, in primii ani de la nastere.
                                  Deocamdata, totul este ok. Dupa noi, va fi sarcina generatiilor tinere sa rezolve aceasta problema.
                                  Nu am facut decat sa discern intre cele doua variante. Nu spun ca una este mai buna decat alta, optim ar fi sa avem ambele variante la dispozitie.
                                  Chestia este ca nu te poti axa in exclusivitate pe abaterea unui asteroid. Este stupid sa risti totul pe ceva neincercat, mergi la noroc in spatiu, cale de trei ani cel putin, ca sa faci ce? Pentru mine suna straniu...
                                  • 0 (0 voturi)    
                                    Fără o stație (Sâmbătă, 30 martie 2019, 17:53)

                                    trotuar [utilizator] i-a raspuns lui Lucky1

                                    orbitală de realimentare sau cel puțin o bază permanentă pe Lună orice încercare de a ajunge acum pe Marte nu va fi decât un heirupism cum s-a întâmplat și cu primii oameni pe Lună. După prima reușită iar știrile după o vreme se mută pe pagina a doua a ziarelor programul va fi oprit din cauza costurilor.

                                    Va costa imens mai mult să trimiți o rachetă de la suprafața Pământului pe Marte și eventual înapoi comparativ cu a porni din spațiu sau chiar de pe Lună spre oriunde și înapoi.

                                    E ilogică o călătorie sau chiar o colonie pe Marte până nu ai o colonie pe Lună sau o stație orbitală cu gravitație artificială.
                                    • -1 (1 vot)    
                                      "Va costa imens..." (Duminică, 31 martie 2019, 16:26)

                                      Lucky1 [utilizator] i-a raspuns lui trotuar

                                      Dar ce nu costa? Statia pe Luna, statia in spatiu, nu costa?
                                      Ori, tocmai asta incearca Elon, reducerea drastica a costului transportului statial prin introducerea reuzabilitatii. Daca de fiecare data, dupa folosirea unei rachete, care costa sute de milioane, chiar miliarde de dolari, o arunci, niciodata nu vei reusi sa faci o explorare substantiala, necum sa mai vorbim de colonizarea spatiului cosmic, minerit, acriuni de salvare, etc
                                      NASA a dat gres cu SLS la care fiecare misiune ar costa minim un miliard de dolari. SpaceX lucreaza in prezent la o racheta Super Heavy- booster si Starship, capabila sa trasporte minim 100 tone pe Marte. Aceasta racheta va fi reutilizabila si lansabila in orice conditii meteorologice. Va putea asigura minim 100 de misiuni iar relansarea ei s-ar produce fara o intretinerea sau reparare substantiala, practic in cateva ore de la aterizare. Costul combustibilului este total nesemnificativ.
                                      Marte este ideal pentru ca asigura fabricarea in situ a combustibilului - metan - si oxidantului O2, iar solul este propice pentru culturile agricole.
                                      Aceste elemente, in principal, fac din Marte cea mai tentanta tinta.
                              • 0 (0 voturi)    
                                La o vedere superficiala... (Sâmbătă, 30 martie 2019, 1:15)

                                Prostu' satului [utilizator] i-a raspuns lui Lucky1

                                ... pur si simplu bateti campii big time.
                                Fortele gravitationale intr-un asteroid (relativ) mic, de cateva zeci km "diametru" sunt minuscule, cu multe ordine de marime sub cele induse de o explozie (termo) nucleara. Dai cu ciocanul intr-un ou si te astepti ca gravitatia sa recompuna oul, cam despre asta vorbim.
                                Aveti bunavointa si dati si niste linkuri la studiile alea de la John Hopkins si Maryland, pentru ca am o oarecare banuiala ca n-ati inteles prea bine ce-au calculat oamenii aia.
                                • -1 (1 vot)    
                                  Eu bat campii? (Sâmbătă, 30 martie 2019, 4:06)

                                  Lucky1 [utilizator] i-a raspuns lui Prostu' satului

                                  V-am citat un test realizat de doua Universitati redutabile.
                                  Ati citit in acest articol pararea unui medaliat Nobel care este clar pentru solutia Marte.
                                  Faceti abstractie de toate parerile autorizate pentru a va sustine un punct de vedere obscur, subiectiv.
                                  Wake up, brother, think right!
                                • -1 (1 vot)    
                                  Uitati si linkul solicitat (Sâmbătă, 30 martie 2019, 4:10)

                                  Lucky1 [utilizator] i-a raspuns lui Prostu' satului

                                  https://releases.jhu.edu/2019/03/04/breaking-up-is-hard-to-do-asteroids-are-stronger-harder-to-destroy-than-previously-thought/

                                  Astept sa va cereti si scuze pentru "frumoasele" cuvinte pe care mi le-ati adresat ca rasplata pentru explicatiile date.
                                  Cu stima,
                                  • 0 (0 voturi)    
                                    Da... (Duminică, 31 martie 2019, 2:09)

                                    Prostu' satului [utilizator] i-a raspuns lui Lucky1

                                    Aveti partial dreptate. Mai exact, aveti dreptate in ceea ce priveste tonul complet deplasat al unora din comentariile mele. Pentru ASTA, da, imi cer scuze. Nu e un motiv, dar, ce sa zic, mi se mai intampla din cand in cand. Nu prea des, totusi, sper. Va rog sa ma iertati pentru aceste iesiri. O sa incerc sa nu se mai intample, dar, deh, stiti zicala aia cu dulaul batran...
                                    In ceea ce priveste insa stiinta din spatele discutiei noastre, chiar si asa, la nivelul amatoricesc la care discutam - eu cel putin - nu cred ca am de ce sa-mi cer scuze. Continui sa cred ca am dreptate.
                                    1. Kip Thorne nu este un argument. Omul NU a fost intrebat explicit care crede el ca ar fi solutia mai buna dintre cele doua de care vorbim aici, nu i s-au prezentat alternative etc. A spus doar ca o colonie pe Marte ar fi o chestie extraordinara... as adauga ca fara doar si poate ar fi asa din foarte multe puncte de vedere, dar printre care salvarea speciei umane de "intalnirea" cu un asteroid NU se numara. Pentru asta solutia bomba/deviere pare mult mai buna, mai ieftina, mai rapida, mai "la indemana" dpdv tehnologic.
                                    2. Am citit cu placere articolul indicat. Este foarte interesant, dar e un argument subtire in discutia noastra.
                                    2.1. Articolul este doar o prezentare, un rezumat al articolului propriu-zis; ACELA ar fi util de citit, daca poate fi gasit.
                                    2.2. Articolul se refera la o simulare pe calculator, care da alte rezultate/concluzii decat una mai veche, de pe la inceputul anilor 2000. Nu rezulta clar si convingator de ce a doua simulare ar fi mai credibila decat prima.
                                    2.3. Mult mai important, sa ne uitam la cifre. Ambele simulari se refera la scenariul in care un asteroid de 25 km diametru (adica enorm, cu un volum de 15 ori mai mare decat cel "al dinozaurilor" si de ZECI DE MILIOANE de ori mai mare decat pietricica noastra de 500ktone) este lovit de un alt asteroid, cu diametrul de 1km si viteza relativa de 5 km/s.
                                    (va urma :-) )
                                  • 0 (0 voturi)    
                                    Urmare (Duminică, 31 martie 2019, 2:44)

                                    Prostu' satului [utilizator] i-a raspuns lui Lucky1

                                    Concluzia primei simulari este ca "tinta" se face praf, in vreme ce a doua simulare conchide ca tinta se crapa, dar nu se sparge ci, dimpotriva, se reagrega, scuzati barbarismul, datorita gravitatiei.
                                    Critica.
                                    Un asteroid sferic de 1 km diametru, cu viteza de 5 km/s si cu o densitate neobisnuit de mare, sa zicem de 4t/m^3, va ceda in impactul descris o energie de cca 2.5*10^16J.
                                    1 kilotona TNT inseamna 4.2 GJ. Energia "proiectilului" mentionat este egala cu cea degajata de explozia unei bombe de 6000 megatone TNT.
                                    Pe 1 martie s-au implinit 65 de ani de cand SUA a detonat in atmosfera o bomba "cu hidrogen" de 15 megatone (https://en.wikipedia.org/wiki/Castle_Bravo). Cativa ani mai tarziu, in 1961, rusii au detonat cea mai mare bomba explodata vreodata, de 50 megatone - adica de peste trei ori mai mare.
                                    Chiar aveti vreo indoiala serioasa ca, "la o adica", dupa mai bine de jumatate de secol si avand in vedere "miza partidei", cele doua state mentionate, doar ele, ar fi perfect capabile sa arunce "in lupta" macar niste mii, daca nu zeci de mii de megatone? Impreuna cu tehnologia deja testata si dovedita a proiectilelor perforante, a bombelor anti-buncar etc.?
                                    Pe scurt, personal nu-mi fac prea mari griji pentru capabilitatea omenirii de a distruge/devia un asteroid de cateva zeci km diametru, ci doar pentru partea de monitorizare/early warning. Am chiar convingerea (pur subiectiva) ca oamenii sunt deja pregatiti pentru asa ceva.
                                    In plus, cum am mai spus, nu este un scenariu sau-sau. Statele nu par interesate de colonizarea lui Marte - semn, printre altele, ca nu vad un beneficiu evident si imediat din treaba asta (si cred ca putem presupune linistiti ca prin laboratoare de aiurea se afla ceva mai multa materie cenusie decat agregam dvs. si cu mine, doi anonimi pe un forum internet).
                                    Pe de alta parte, daca un ins precum Musk (egal bani privati) vrea sa faca treaba asta... cu atat mai bine, bravo lui. Pe termen (foarte) lung, vom profita toti de viziunea si "nebunia" lui.
                                    • -1 (1 vot)    
                                      Iata, un comentariu pe ... (Duminică, 31 martie 2019, 16:51)

                                      Lucky1 [utilizator] i-a raspuns lui Prostu' satului

                                      ...care imi face multa placere sa-l citesc.
                                      Nu am sa va contrazic decat in doua chestiuni:

                                      1. Bomba nucleara. Personal, nu sunt pentru o astfel de alternativa. Cunoscand rusii, vor folosi acest prilej de a transfera in spatiu arme nucleare. Nu cred ca ar place cuiva sa stie ca sunt, acolo sus, cateva Tsar's care ar face Pamantul praf in orice secunda, fara sa poti face ceva.

                                      2. Statele nu sunt interesate de colonizarea Marte. Cred ca gresiti. Statele Unite sunt foarte interesate, si chiar Europa care si-a manifestat deja interesul pentru rachetele fabricate de Musk. Odata Super Heavy si Starship validate, vor incepe misiuni spre Marte la care costul va fi foarte scazut, doar combustibilul, aceste rachete fiind capabile de reutilizare pentru cca 100 misiuni. Timpul de transport va fi de probabil 3 luni iar fabricarea combustibilului pe Marte va conduce la adevarata revolutie a Colonizarii Spatiului Cosmic.
                                      Sper ca si noi doi sa prindem aceste minunate momente ale istoriei omului in Spatiu.

                                      In privinta tonului, va rog nu va faceti probleme, si eu sunt cate odata destul de acid, fara sa vreau, dar asa cum v-am mai spus va apreciez realmente foarte mult.

                                      Numai bine!
                                      • 0 (0 voturi)    
                                        La #2... (Marţi, 2 aprilie 2019, 0:38)

                                        Prostu' satului [utilizator] i-a raspuns lui Lucky1

                                        ... n-am nimic de comentat. Clar e o chestiune subiectiva, de wishful thinking de ambele parti. Nu exista argumente clare si obiective care sa sustina o opinie sau alta. Fiti sigur ca mi-as dori la fel de mult ca si dvs. sa vad chestia asta intamplandu-se in timpul vietii mele... dar eu am deja un nepot, asa ca, vorba scriitorului, timpul nu prea mai are rabdare cu mine... Sunt un admirator al lui Elon Musk si da, cred ca EL s-ar putea sa apuce momentul.
                                        La #1 insa, I beg to differ. Pe de o parte pentru ca, repet, trebuie sa me gandim la miza. Rusii (pe care se intampla sa ii cunosc foarte bine, de aproape 50 de ani) au fara doar si poate in ei, cei mai multi, o doza de barbarism, salbaticie si dispret fata de viata, a lor sau a altora, cu care nu vrei sa ai de-a face... dar nu sunt nebuni si mai ales nu sunt prosti. Cine-i crede prosti, si au fost cativa in istorie, o face in propria paguba. Cea mai mare greseala, apud Sun Tzu (si nici n-ar fi nevoie de Sun Tzu, e o chestiune de bun simt comun) e sa-ti subestimezi dusmanul.
                                        Cum ziceam insa, "la o adica" se poate colabora cu rusii, iar WW2 (si chiar WW1) sunt bune exemple.
                                        Pentru asa ceva se poate colabora... mai ales daca alternativa e extinctia generala.
                                        Pe de alta parte, n-ar fi si nu sunt singuri. Nu mai exista amenintare, de pe pamant, din apa sau din spatiu, pe care rusii s-o poata utiliza fara teama de represalii, cu atat mai mult cu cat acum nu mai e un pas des deux. Pe langa SUA, exista China, exista UE, exista chiar si India. Ursul poate mormai nemultumit, asa cum ii sta lui in fire, dar forta lui poate fi folosita si sunt convins ca va fi folosita intr-o astfel de situatie pentru binele general - adica si-al lui, in ultima instanta.
                                        • -1 (1 vot)    
                                          Bomba atomica... (Marţi, 2 aprilie 2019, 6:01)

                                          Lucky1 [utilizator] i-a raspuns lui Prostu' satului

                                          Va inteleg punctul de vedere. Cred ca rusii ar actiona in extremis de buna credinta, spre a-si salva propria piele. Nu asta am contesta. Nici faptul ca orice bomba destinata spatiului va fi subiectul unopr inspectii riguroase de catre o comisie, etc...
                                          Am acuzat lipsa increderii in rusi ca pe ceva aditional nu definitoriu per se. Nu vreau sa intru in detalii cata incredere se poate avea in ei. Doar am sa-l citez pe Rogozin suparat fiind pe sanctiunile americanilor le-a recomandat astronautilor americani sa foloseasca o trambulina pentru accesul la ISS. Asta fara sa clipeasca, stiind totusi ca 85 milioane de dolari cat incaseaza pe astronaut american conduce la transportul cosmonautilor rusi gratis. Atat despre rusi.
                                          Este universal recunoscut ca sunt 100% sanse
                                        • -1 (1 vot)    
                                          Urmare... (Marţi, 2 aprilie 2019, 6:50)

                                          Lucky1 [utilizator] i-a raspuns lui Prostu' satului

                                          ...ca un asteroid devastator sa loveasca Pamantul. Nu se stie momentul exact.
                                          Un asteroid de peste 10-15 km este implacabil. Cu atat mai mult cu cat o astfel de misiune necesita peste 10-15 ani, decenii, pentru a o pregati. Poate omenirea astepta linistita bazandu-se pe bombe atomica sa rezolve acest pericol? Si asta folosind solutii netestate anterior. Sigur, se vor folosi orice mijloace dar sansele de reusita nici minime nu sunt.
                                          Lumea gandeste astazi despre Marte ca un loc ostil, toxic, si este normal pentru o specie Planetara sa gandeasca astfel. dar in momentul in care omul se va transforma in specie calatoare prin Univers, lucrurile vor fi diferite. Cred ca Marte poate fi chiar interesant, iar viata acolo nu va fi nici pe departe monotona. Oricum, primii Martieni vor fi oameni puternici, inventivi si animati de o pasiune unica, fara precedent. Acesti oameni vor fi total diferiti de primii colonisti ai Africii sau Americii...Cineva care are curiozitatea sa mearga pe Marte si sa vada cum Pamantul, singura casa cunoscuta in viata sa, devine o mica bila de marmora albastra in departarile intunecate ale Spatiului Cosmic infinit , are desigur un caracter solid si un set de valori care-i permit o astfel de mutare.
            • +3 (5 voturi)    
              Precizare (Miercuri, 27 martie 2019, 20:08)

              ipolitic [utilizator] i-a raspuns lui Lucky1

              Un asteroid de 500km diametru are o masa de cca .200,000,000,000,000,000 de tone, cam cat Pallas.
              Unul mic de 500 de metri, are cam 5,000,000,000 de tone.
              Al tau cu 500,000 tone e un pui de asteroid de 40..50m diametru, nici nu ajunge pe Pamant ca se arde in stratosfera.
              • 0 (2 voturi)    
                asa este... (Miercuri, 27 martie 2019, 22:09)

                Lucky1 [utilizator] i-a raspuns lui ipolitic

                am luat in calcul un asteroid de 10 km dar cand am transformat in tone am folosit o greutate specifica mai mica, de cca 2.5 to/mc dar gresala mea a fost ca la repezeala am folosit volumul in km3 si cand am transformat in to/mc am multiplicat cu 1000, uitand pur si simplu ca era un volum deci trebuia sa multiplic cu 1000 la a treia.
                Oricum un asteroid de asemensa dimensiuni sterge viata de pe fata Pamantului...
      • -6 (12 voturi)    
        Bine mai desteptule, (Miercuri, 27 martie 2019, 13:11)

        cearly [utilizator] i-a raspuns lui trotuar

        la impertinenta pe care o etalezi, nu pot ramane fara replica. La modul in care stii sa vorbesti, tu ai dat cu mucii pe pereti. Spune-mi mai desteptule, pana la ce adancime s-a coborat in abis, in cazul in care va trebui colonizat fundul oceanului?! Spune, ce submarin, constructie subacvatica rezista la presiunea de 400 bar? Nu stim mai nimic, despre fundul marilor si oceanelor, nu stim mai nimic despre Terra. Ce stie OMULcu siguranta, este sa fie: distructiv, arogant, avar, posesiv, plin de rautate...si foarte limitat. De aici si pana la distrugerea planetei, este doar un pas. Atunci, ce naiba nu intelegi?!
        • +3 (7 voturi)    
          Înainte de a jigni caută (Miercuri, 27 martie 2019, 14:18)

          trotuar [utilizator] i-a raspuns lui cearly

          https://en.wikipedia.org/wiki/Bathyscaphe_Trieste a coborât cu doi pasageri până 10km adâncime la o presiune de aproximativ 1000 bar asta în 1960. Mai sunt și alte batiscafe mai recente dar care nu fac vâlvă în știri deoarece nu costa nici o zecime din prețul lansării unei singure rachete.
        • -1 (5 voturi)    
          Cearly omule, cine a vorbit fundul oceanului? (Miercuri, 27 martie 2019, 20:32)

          AliKimiku [utilizator] i-a raspuns lui cearly

          Exista destule platforme continentale.
          Dar oricum te-ai caracterizat foarte bine: distructiv, arogant, avar, posesiv si foarte limitat.
          Sunt sigur ca in timp ce ai scris comentariul precedent ai dat 20 minute la pedale sa produci energia necesara pentru laptop.
          • +2 (2 voturi)    
            Trotuar a vorbit de fundul oceanului (Joi, 28 martie 2019, 7:13)

            cearly [utilizator] i-a raspuns lui AliKimiku

            Colonizarea fundului oceanului. Eu cand am scris distructiv, arogant, avar, posesiv m-am referit la omenire in general, nu la o persoana anume. Replica mea a fost catre Trotuar. Nici macar nu ma cunosti. Urat, ca un comentariu la un articol, a generat jigniri. Nu am avut si nici nu am intentia sa jignesc. Trotuar m-a jignit, asa ca am avut dreptul la replica. Citeste cu atentie inainte de a caracteriza pe cineva. Punct.
            • -2 (2 voturi)    
              fundul oceanului incepe de la mal (Joi, 28 martie 2019, 9:30)

              AliKimiku [utilizator] i-a raspuns lui cearly

              Cat despre jigniri, nu inteleg. Ai folosit acele epitete pentru toata omenirea deci ai jignit miliarde de oameni.
              Sau poate cand jignesti miliarde e metafora dar cand jignesti unul singur e ofensa?
              Punct.
      • +3 (5 voturi)    
        cum s-ar apara de un razboi nuclear? (Miercuri, 27 martie 2019, 13:32)

        gogpintenog [utilizator] i-a raspuns lui trotuar

        .
        • +6 (6 voturi)    
          Cu mult mai ușor decât pe Marte (Miercuri, 27 martie 2019, 14:30)

          trotuar [utilizator] i-a raspuns lui gogpintenog

          În cazul unui război nuclear nu va fi toată planeta roșie și plină de lavă ca în filme. Vor exista nori radioactivi care vor introduce o mică era glaciară iar pe pământ vor exista locuri cu densitate mai mare de radiații și petice cu radiație relativ redusă.

          Majoritatea radiației se va disipa în maxim câțiva zeci de ani (vezi Hiroshima și Nagasaki).

          Una e să ai un buncăr pe Pământ unde să ai niște provizii, ai surse de apă și aer din exterior (după ce le filtrezi) și alta e să stai pe Marte sau chiar pe Lună unde radiația solară e permanentă, atmosferă inexistenta, sol steril (pe Lună) sau otrăvitor (pe Marte).

          Nu uita că discuția a pornit de la oamenii bogați care ar vrea să-și facă refugiu pe Marte.
    • +3 (5 voturi)    
      dar sau totusi? (Miercuri, 27 martie 2019, 12:00)

      Lucky1 [utilizator] i-a raspuns lui cearly

      Din aceasta dilema nu cred ca veti putea iesi, vreodata.
    • +3 (5 voturi)    
      Teoretic, ai dreptate (Miercuri, 27 martie 2019, 14:48)

      valll [utilizator] i-a raspuns lui cearly

      Dar in realitate niciodata omenirea nu a fost atat de vraiste. In loc sa se ridice la nivelul de intelegere corespunzator timpului, transforma progresele tehnicii in arme de autodistrugere.
      Un cataclism atomic ar fi mai distrugator si mai probabil decat un meteorit urias. Daca unii vor ajunge pe marte,vor fi sanse mai mari ca specia sa continue a exista.
  • +7 (15 voturi)    
    Comentariu sters de utilizator (Miercuri, 27 martie 2019, 11:57)

    [anonim]

    • +3 (9 voturi)    
      ... (Miercuri, 27 martie 2019, 12:46)

      Lucky1 [utilizator] i-a raspuns lui

      Amin!
      • +2 (6 voturi)    
        Comentariu sters de utilizator (Miercuri, 27 martie 2019, 13:03)

        [anonim] i-a raspuns lui Lucky1

    • -4 (16 voturi)    
      Joseph Rudyard Kipling: (Miercuri, 27 martie 2019, 13:18)

      Altiro [utilizator] i-a raspuns lui

      " Sa nu ai niciodata incredere in omul care vorbeste urat despre tara sa".
      • -1 (11 voturi)    
        Comentariu sters de utilizator (Miercuri, 27 martie 2019, 13:50)

        [anonim] i-a raspuns lui Altiro

      • +1 (9 voturi)    
        Nici atunci (Miercuri, 27 martie 2019, 14:16)

        unins [utilizator] i-a raspuns lui Altiro

        cand spune adevarul?
        • -2 (10 voturi)    
          Comentariu sters de utilizator (Miercuri, 27 martie 2019, 14:42)

          [anonim] i-a raspuns lui unins

  • +1 (5 voturi)    
    mor africanii de foame (Miercuri, 27 martie 2019, 22:23)

    NuSuportProstii [utilizator]

    si miliardarii arunca banii pe proiecte aberante. sa mearge musk si cu femeia si copiii lui pe marte ca dupa aia il urmam si noi astia normali.
    • +2 (2 voturi)    
      Nespusa grija a romanului... (Joi, 28 martie 2019, 9:37)

      Prostu' satului [utilizator] i-a raspuns lui NuSuportProstii

      ... pentru cum isi cheltuie altii banii.

      Stimate domn, sa lasam la o parte faptul ca ar trebui mai intai sa va intrebati DE CE mor africanii de foame (intrebare ajutatoare - de ce judete ca Teleorman sau Vaslui sunt de zeci de ani printre cele mai sarace din tara, ba chiar din ce in ce mai sarace, desi voteaza cu demnitate si indarjire de tot atatea zeci de ani cel mai patriot partid din tara asta si rezista vitejeste, cu tot atata demnitate si indarjire oricaror tentative miselesti de infiltrare in acele zone a multinationalelor lacome si sorosiste?).

      Dupa ce-am lasat la o parte chestiunea de mai sus, va intreb - dvs. personal cam cati africani ati salvat de la moartea prin inanitie in ultima vreme?
      Intrebare retorica, desigur...
  • -1 (3 voturi)    
    obsesii si obsesii progresiste (Joi, 28 martie 2019, 10:48)

    Razvan_M [utilizator]

    Ce an este acum? 2019. Ce reprezinta anul 0? Intrebare pentru pasionatii de stiinta.

    Articolele astea pe hotnews sunt scrise ca pentru copii retarzi: scoti la interviu indivizi politically correct cu ceva realizari, presarate cu atacuri la dusmanii de clasa ai Open Society. Rezultatul asteptat: 2 minutes hate. Un ritual pe care-l urmeaza cu religiozitate progresistul ce se "bazeaza pe stiinta" si care este prea destept ca sa creada in Dumnezeu. Sablonul e simplu. Se poate face o serie de articole pe teme d-astea, cu acelasi tip de comentarii si acelasi tip de mesaj. Pardon, exista deja asa ceva pe hotnews.

    Au si bajetii progresisti o problema cu religia crestina. Nu cu Islamul. Nu cu alte religii. Cu Crestinismul. Mai au ceva probleme si cu identitatea nationala a oamenilor. Si, ca sa demonstreze ce prosti sunt unii, scot in fatza pe un nene cu premiu Nobel, il pun sa spuna ca nu are prea mare treaba cu religia - ca mai apoi sa compare pe oricine spune ca crede in Dumnezeu cu acest nene. Evident, sa compare negativ. Daca ar mai fi fost si bulangiu nenea asta, extra points, caci se stie ca daca-ti place sa babardesti alti barbati esti modern, ai gandire deschisa si o viziune superioara asupra vietii. Eventual se putea pune o familie d-asta, mai moderna, in antiteza cu familia traditionala, compusa, dupa cum stim cu totii din presa progresista, dintr-o femeie-eroina-victima-a-violentei-domestice, cativa copii brutalizati si un barbat betiv si bataus.

    Pun pariu ca majoritatea care comenteaza cu privire la crestinism si la ce inseamna el in Romania habar n-au nici de ce scrie in Biblie, nici ce inseamna o comunitate ce asculta slujba de Pasti la biserica din sat - mergand apoi sa aprinda lumanari la mormintele parintilor si bunicilor.
    • +1 (3 voturi)    
      Aaaahhh... (Joi, 28 martie 2019, 13:08)

      Prostu' satului [utilizator] i-a raspuns lui Razvan_M

      Nu va suparati, dar singurul mesaj in care cineva spune ceva despre aceasta (foarte mica) parte din interviu sunteti dvs.
      Pe la mine prin sat asa ceva e numit "buna ziua ti-am dat, belea mi-am cautat".
      • -1 (1 vot)    
        caderea in penibil nu-i buna ziua (Joi, 28 martie 2019, 15:23)

        Razvan_M [utilizator] i-a raspuns lui Prostu' satului

        Observ cateva subiecte repetate *obsesiv* in seria de articole hotnews pe teme de cultura sau stiinta. Ce treaba are informatia cu credinta / necredinta lui nenea Kip Thorne intr-un articol stiintific?

        La mine la tara se zice ca omul intelept stie cand sa deschida gura si cand sa taca.
        • +2 (2 voturi)    
          Aia cu deschisul gurii/tacutul... (Joi, 28 martie 2019, 16:05)

          Prostu' satului [utilizator] i-a raspuns lui Razvan_M

          ... se poate aplica oricui. Inclusiv dvs., adica.

          Articolul de mai sus nu este un articol stiintific, care oricum n-ar avea ce cauta intr-o publicatie generalista. Este un articol despre un mare om de stiinta - nu un nene oarecare, politically correct si cu "ceva realizari". Un articol in egala masura despre om si despre realizarile lui.
          Iar prima parte, aia despre om, cuprinde si lucruri - binevenite, in opinia mea, atunci cand te intereseaza si ce fel de om e respectivul, ce e-n mintea lui pe langa ecuatii si-alte cele - oarecum inedite. Cum sunt, de exemplu, cele legate de Interstellar, de ce crede el despre viitorul umanitatii si, ei, da, despre religie. De altfel, atat opinia lui in aceasta ultima privinta, cat si tonul articolului imi par ponderate, rezervate, neofensatoare.
          In treacat fie spus, omul nici macar nu spune ca-i ateu.
          In orice caz - din nou, asta e doar opinia mea - nimic nu justifica o reactie atat de stridenta ca a dvs. Lucru dovedit, intre altele, de faptul ca nimeni altcineva n-a parut deranjat in vreun fel de acea mica sectiune din articol.

          Asa ca poate va mai ganditi cum e cu caderea in penibil.
        • +2 (2 voturi)    
          Va apreciez, in general.... (Vineri, 29 martie 2019, 4:24)

          Lucky1 [utilizator] i-a raspuns lui Razvan_M

          ...comentariile, dar aici nu mi s-a parut exagerata sau provocatoare afirmatia ateitatii subiectului acestui articol. A fost, pur si simplu, o chestiune cu caracter biografic, general.
          Cred, mai degraba, ca dvs. aveti o sensibilitate la acest subiect.
      • +1 (1 vot)    
        Nu fiti necajit, nu merita! (Vineri, 29 martie 2019, 10:29)

        cearly [utilizator] i-a raspuns lui Prostu' satului

        Si eu sunt crestin, dar nu fac un caz din aceasta. In primul rand, trebuie sa fim oameni si deschisi la minte. Sa nu uitam ce au facut reprezentantii bisericii (catolice in special), in evul mediu. Daca era dupa ei, luminam si acum cu opaitul. Biserica prin definitie este un lacas de cult si de rugaciune, este treaba fiecaruia dintre noi, in cine si in ce credem. Indiferent de ce credinta avem, in primul rand trebuie sa ne respectam. Spre exemplu, acest "nene" (ca sa folosesc apelativul interlocutorului dvs.) Kip Thorne, merita toata stima si respectul, deoarece: a condus circa 50 de doctorate în domeniul fizicii relativiste, a publicat circa 500 de lucrări ştiinţifice, este premiat cu 17 premii internaţionale. Eu consider ca am ce invata de la acest distins domn, chiar daca este ateu declarat. Oare de ce biserica, se foloseste din plin de tehnologie?!
        • +1 (1 vot)    
          Multumesc.,.. (Sâmbătă, 30 martie 2019, 1:31)

          Prostu' satului [utilizator] i-a raspuns lui cearly

          ... pentru osteneala.
          Vedem lucrurile in acelasi fel si e placut sa constati ca nu esi singur. Chiar daca eu nu sunt propriu-zis crestin, cel putin nu in sensul propriu, dogmatic al termenului, n-am absolut nicio problema si nu simt deloc nevoia sa dau lectii altora in aceasta privinta.
          In ceea ce priveste religia, si nu numai... live and let live.
          Usor amuzant, Kip Thorne, daca cititi cu atentie, nici vorba sa fie ateu si inca declarat (a se citi miitant). Omul spune doar ca nu-l intereseaza subiectul - adica il evita.
  • 0 (2 voturi)    
    spatiu (Joi, 28 martie 2019, 19:35)

    ioan568 [utilizator]

    Pentru mine istoria omenirii este incercarea de a intelege cine suntem, unde traim, de ce traim si incotro mergem chiar daca pe unii experienta asta i-a costat arderea pe rug. Lucrurile vor continua asa pana nu va ramane nimic de descoperit si finalul va putea fi concluzia ca totusi exista supranaturalul. Tot ce nu intelegem pare supranatural pana in momentul in care un cap luminat nu gaseste solutia la o problema neinteleasa.
    Dezvoltarea exponentiala a cunoasterii in ultimii 30 de ani datorata ciberneticii si stiintelor conexe a facut ca azi sa putem clona animale si sa construim roboti umanoizi cu speranta ca ii vom putea face sa gandesca si sa simta ca noi. Desigur, asta ne face sa percepem viitorul bantuit de fantome. Din pacate descoperirile au fost experimentate prin razboaie impotriva oamenilor. Si ma tem ca batalia asta pentru cucerirea spatiului are ca substrat dominarea celorlalti nu buna intelegere.
    • -1 (1 vot)    
      intr-o oarecare masura... (Vineri, 29 martie 2019, 5:33)

      Lucky1 [utilizator] i-a raspuns lui ioan568

      ...sunt de acord cu dvs.
      Un lucru este cert: toate fiintele vii sunt curioase. In ceea ce priveste omul, cred, curiozitatea lui este inexoriabil legata de nevoia de a-si explica fenomenele observate. Religia a aparut din imposibilitatea de a-si explica ceea ce observa.
      In ceea ce priveste celalat capat al rationamentelor dvs., substratul dominarii, nu apartine oamenilor inteligenti. Un individ inteligent nu simte nevoia sa domine pe nimeni, ceilalti simt ca sunt dominati.


Abonare la comentarii cu RSS

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.

Aici puteti modifica setarile de Cookie

hosted by
powered by
developed by
mobile version