De câți oameni ar fi nevoie pentru a pune bazele unei colonii marțiene? ● Roverul indian a început deja misiunea de explorare a Polului Sud selenar ● Houston, avem o problemă!
De câți oameni ar fi nevoie pentru a pune bazele unei colonii marțiene?
În mod normal, atunci când se vorbea despre coloniștii din paleolitic, acei pionieri ai umanității care au pus pentru prima dată piciorul pe varii continente, se spunea că numărul ideal al membrilor unei comunități ar fi trebuit să fie undeva în jur de 250 de indivizi. Asta pentru a asigura, în primul rând, diversitatea genetică. Apoi, pentru a acoperi nevoile pe termen lung ale comunității.
Se pare că ar putea funcționa și cu mai puțini indivizi. Mult mai puțini. Cel puțin asta susține un grup de specialiști de la Universitatea George Mason din Virgina, SUA. Oamenii ăștia au realizat o serie de simulări computerizate pentru a afla cum stă treaba. Iar rezultatul l-au publicat, deocamdată în forma pre-print, pe platforma ArXiv.
Ce au avut ei în vedere se referă, de fapt, la viitoarele colonii. Cele de pe alte corpuri cerești. Și pentru asta și-au ales ținta Marte. Pentru ca simulările să fie cât mai realiste, cercetătorii americani au luat în calcul experiențele trecute ale grupurilor care au participat la programe de acest gen. Spre exemplu, grupuri de astronauți care au petrecut timp îndelungat pe Stația Spațială Internațională.
De asemenea, au luat în calcul experiențele celor care au trăit izolați, pe perioade mari de timp, în zone izolate precum Cercul Arctic. Nu în ultimul rând, experiențele grupurilor experimentale care au trăit anumite perioade în incinte care simulau condițiile de pe Marte.
Nu au omis nici trăsăturile de caracter ale posibililor coloniști, precum și calitățile acestora, capacitatea intelectuală, rezistența la stres șamd.
Una peste alta, a reieșit că 22 este numărul minim de persoane care ar putea pune bazele unei colonii viabile. Apropo, fiecare simulare a plecat de la ideea a 28 de ani petrecuți acolo de coloniști, timp suficient pentru ca respectiva colonie să devină pe deplin funcțională și independentă de resursele de pe Terra.
Un factor extrem de important în ecuație l-a constituit personalitatea fiecărui colonist. Astfel, indivizii cu trăsături agreabile de personalitate au șanse mai mari de a supraviețui misiunii, dar și de a prospera. Pe de altă parte, cei cu personalități nevrotice sunt aceia care vor sfârși primii. Peste toate, ar pune și misiunea în pericol. În concluzie, dacă vă știți cu nervii, mai bine stați acasă.
Roverul indian a început deja misiunea de explorare a Polului Sud selenar
Până la coloniile de pe Marte mai avem un pas micuț. Acela de a construi o bază permanentă pe Lună. Iar până la baza asta, trebuie să și explorăm ce e acolo, ca să știm pe ce ne bazăm. Iar de treaba asta se ocupă, momentan, singura națiune care a și reușit să trimită acolo o sondă și un rover, India. Ca să fi mai exacți, la circa 600 de kilometri de Polul Sud.
După cum bine știți, asta s-a întâmplat ieri, în jurul orei 15:34, ora României. La câteva zeci de minute după ce praful lunar s-a așezat, sonda Vikram și-a deschis trapa iar roverul Pragyan (Înțelepciune, în limba sanscrită), și-a început oficial misiunea de cercetare.
După cum spuneam și în știrile trecute, scopul acestuia este de a analiza compoziția solului dar și seismele lunare din zona adiacentă Polului Sud. În plus, va cartografia locul. Datele sunt esențiale pentru stabilirea viitoarei baze selenare, deziderat pe care mai multe națiuni și l-au propus deja.
În caz că nu știați, aceasta nu este singura reușită spațială a Indiei și, cu siguranță, nici nu va fi ultima. India deja a intrat în rândul marilor jucători din cursa spațială. În anul 2014, India a devenit prima țară din Asia care a plasat o sondă pe orbita planetei Marte. În 2024, India și-a propus și prima misiune cu echipaj uman (unul format din trei astronauți). Nu pe Marte, ci pe orbita Terrei.
O altă probă selenară indiană ar trebui să ajungă pe satelitul nostru natural, în colaborare cu Japonia, în anul 2025. Tot peste doi ani ar trebui să trimită o sondă orbitală și spre Venus. Până atunci, luna viitoare, în septembrie, India are în plan să trimită o sondă și către Soare. Deci sunt destul de ocupați.
Houston, avem o problemă!
Planurile astea spațiale sună superb. Parcă mai uiți un pic de ce se întâmplă acasă, adică pe Terra. Problema este că mai avem niște lucruri de rezolvat până ne apucăm de colonizat sistemul solar. Și una dintre problemele astea majore e reprezentată de gunoiul spațial. Unul care se adună pe zi ce trece, de se scarpină și extratereștrii în cap când văd atâta debandadă în jurul planetei noastre.
De fapt, încă din 1957 și până în prezent, omenriea a tot lansat obiecte pe orbită. De la sateliți de mici dimensiuni, până la părți din fostele stații spațiale, din rachete șamd. În caz că nu știați, se estimează că există în jur de circa 100 de trilioane de „gunoaie spațiale” care orbitează Terra. De la cele de ordin milimetric, până la cele de dimensiuni mult mai mari.
Și știți care e problema cu gunoiul ăsta? Lasă că se adună pe zi ce trece. Problema este, ca și în cazul încălzirii globale, că suntem conștienți că vom ajunge la un punct fără întoarcere. În cazul de față, unul în care orice ieșire în spațiu va deveni problematică. Doar că, în cazul ăsta, nu știm când va fi. Dar sigur va fi. Asta, evident, dacă nu facem ceva până atunci.
Până una alta, Agenția Spațială Europeană vrea să dea un exemplu de bună purtare și, după ce i-a ajutat pe indieni cu aselenizarea lor istorică, dă un imbold și la curățarea orbitei Terrei. În acest scop, a contactat un start-up elvețian pe nume ClearSpace.
După cum o spune și numele, ClearSpace vrea un spațiu mai curat. Ceea ce pică foarte bine, pentru că toți vrem asta. Deocamdată, cu ce tehnologie avem acum, ClearSpace a proiectat un satelit care să adune bucățile mari de reziduuri spațiale. Măcar atât să poată face ca un prim pas.
Și aici intervine problema. Satelitul sanitar ClearSpace e programat să ajungă în spațiu în 2026. Misiunea sa ar fi să recupereze și să trimită pe Terra o componentă a rachetei Vega, lansată în 2013. Componenta asta ar cântări în jur de 100 de kilograme și ar avea o lungime de doi metri.
Sau atât avea când s-a uitat ESA ultima dată după ea. Între timp, NASA a făcut noi observații și tocmai a remarcat o sumedie de reziduuri în jurul acesteia, unele care nu erau până de curând acolo. Asta înseamnă un singur lucru. Componenta Vega a intrat deja în contact cu alte gunoaie spațiale și a generat, la rândul ei, și mai multe. Pe scurt, se dezintegrează.
Cert că ESA nu a anulat încă misiunea. Satelitul ClearSpace va decola așa cum era programat. Ideea este că misiunea sa va fi mai dificilă. Iar ceea ce este cel mai important este că astfel de evenimente devin din ce în ce mai comune pe orbita Terrei. Ne referim la reziduurile spațiale care intră în coliziune și care generază tot mai mult și mai multe reziduuri.
Pentru mai multe informații din lumea științei ne găsiți și pe noua noastră pagină de Facebook HotNews.ro Science. Suntem la doar un click distanță.
Sursa foto: profimediaimages.ro
3
6
