​Cel mai vechi fort din lume contestă ideea că agricultura a dus la formarea societăților complexe ● Vaccinul cu ultrasunete va înlocui varianta dureroasă a celui injectabil ● Omenirea trebuie să se pregătească pentru secete tot mai dese și mai severe

peisaj siberianFoto: Andrey Nekrasov / Alamy / Alamy / Profimedia

Cel mai vechi fort din lume contestă ideea că agricultura a dus la formarea societăților complexe

O idee larg răspândită în mediul științific spune că societățile complexe s-au format abia după apariția agriculturii. Agricultura ar fi fost cea care a permis existența unor comunități ample, cu mult peste grupările tribale existente la nivel paleolitic.

De altfel, această idee a și dus la formularea conceptului de „paradox sapient”, concept pe care l-am prezentat recent, și care ia în discuție perioada extrem de mare de timp în care omenirea a trăit la nivel paleolitic și timpul relativ scurt în care a făcut un salt tehnologic uriaș.

Ei bine, această idee care spune că agricultura a fost liantul dezvoltării primelor comunități complexe din istoria omenirii a fost combătută recent de o descoperire arheologică din vestul Siberiei, în zona sub-arctică, la nord de Novosibirsk, în apropierea râului Amnia.

Este vorba despre descoperirea celui mai vechi fort din lume, unul cu o vechime de circa 8.000-8.200 de ani. Ceea ce este frapant este că fortul putea adăposti un număr relativ mare de oameni, fapt dovedit și de multitudinea urmelor de case. Apoi, fortul era înconjurat de valuri de pământ înalte de câțiva metri, dar și de palisade de lemn. Și asta în cadrul unei comunități care nu practica agricultura, și în care indivizii erau încă la stadiul de vânători-culegători.

Echipa ruso-germană de arheologi explică în studiul aferent descoperirii, studiu publicat în revista Antiquity, că, începând de acum 7.000 de ani, numărul forturilor din vestul Siberiei este unul de ordinul zecilor, și arată o complexitate a comunităților de acolo cu mult peste ceea ce se credea că ar fi trebuit să existe la nivelul unor societăți aflate încă la un nivel primitiv de dezvoltare.

Mai mult, revenind la problematica fortului vechi de opt milenii, se poate observa că măcar una dintre structurile de apărare a fost arsă, posibil ca urmare a unor conflicte locale. Iar asta, subliniază autorii studiului, se întâmpla cu cel puțin 2.000 de ani înainte de ridicarea faimoaselor ziduri din Babilon sau Uruk, și cu mii de ani înainte ca agricultura să fi ajuns în vestul Asiei.

În acest sens, au fost aduse în discuție siturile mult mai faimoase de la Gobleki Tepe sau Çatalhöyük, ambele în Turcia, care arată fără echivoc existența unor comunități mari (cel puțin la Çatalhöyük se estimează că numărul mediu al celor care locuiau acolo ar fi fost de circa 7.000 de indivizi), cu o vechime de 11.500, respectiv 9.000-10.000 de ani. Da, dar în ambele cazuri vorbim și de zorii agriculturii, chiar dacă principala sursă de hrană venea tot din vânătoare. Ceea ce nu se poate spune despre așezarea fortificată de pe malul râului Amnia.

Specialiștii ruși și germani susțin că abundența vânatului din zonă, a zonelor de pescuit, dar și a plantelor ce puteau fi consumate sezonier a facilitat nu doar apariția unor comunități mari de oameni, ci și sedentarizarea lor. Iar din acest punct de vedere, descoperirea arheologică din vestul Siberiei este una în măsură să conteste rolul sine qua non jucat de agricultură în apariția unor astfel de comunități.

Mai mult, în așezarea de pe râul Amnia au putut fi identificate urme ale unei stratificări sociale, fapt inexistent în lumea paleolitică sau chiar mezolitică. Iar această stare de fapt este explicată de experți tocmai prin abundența surselor de hrană. Atunci când deții cele mai bune locuri de pescuit, sau cele mai bune locuri de vânătoare, inevitabil vor apărea nu doar comunități mari, ci și simțul proprietății, concurența și inegalitatea. Tot inevitabil vor apărea și conflictele. Iar urmele tuturor acestor etape, subliniază autorii studiului, sunt vizibile în situl amintit.

Vaccinul cu ultrasunete va înlocui varianta dureroasă a celui injectabil

O echipă de cercetători de la Universitatea Oxford a prezentat azi, 4 decembrie, în cadrul unei conferințe pe teme medicale organizată la Sydney, o alternativă la vaccinurile clasice, injectabile. Este vorba despre vaccinul cu ultrasunete, subliniază New Scientist.

Specialiștii amintiți au creat un vaccin care poate fi aplicat pe piele, apoi acesta poate fi introdus în stratul superior al pielii prin intermediul ultrasunetelor. În testele realizate pe șoareci de laborator, ei au aplicat vaccinul lichid pe pielea cobaiului, apoi au folosit un dispozitiv cu ultrasunete pentru a-l putea introduce în piele.

Procedura a durat circa un minut și jumătate, iar în prima ei etapă, lichidul a fost introdus în stratul superior al pielii sub forma unor bule. Tot sub efectul ultrasunetelor, bulele s-au spart, iar lichidul a fost absorbit de organism.

Diferența dintre vaccinurile clasice și cel cu ultrasunete este că primele erau introduse în țesutul muscular de sub piele sub forma unei injecții. În cel de al doilea caz, vaccinul ajunge, așa cum subliniam, în stratul superior al pielii. Chiar și astfel, susțin cercetătorii în cauză, procesul este suficient pentru a oferi imunitate pacientului.

În testele pe cobai, specialiștii au observat că, deși în piele ajung mai puține molecule de vaccin decât în cazul celor injectabile, șoarecii de laborator au produs mai mulți anticorpi decât în mod normal. Pe lângă asta, nu au prezentat niciun semn de durere, iar procedura nu a lăsat urme vizibile pe piele. Autorii studiului nu pot spune cu exactitate de ce numărul de anticorpi produși în urma vaccinului a fost mai mare. O posibilitate ar fi aceea că în piele există mai multe celule imune decât în mușchi, însă această ipoteză urmează a fi studiată în detaliu în cadrul unor cercetări ulterioare.

Omenirea trebuie să se pregătească pentru secete tot mai dese și mai severe

Aceasta este una dintre concluziile specialiștilor care participă la conferița pe teme climatice, COP28, care are loc în aceste zile în Emiratele Arabe Unite. Experții avertizează că, până în anul 2050, peste 75% din populația planetei va fi afectată de lipsa apei.

Temperaturile tot mai mari reduc umezeala din sol, ceea ce va duce la secete fără precedent în istoria omenirii. Iar semnele sunt deja vizibile. Spre exemplu, 14% din teritoriul SUA a fost deja afectat de perioade secetoaasae deosebit de dure. În același timp, chiar și în pădurea amazoniană, nivelul precipitațiilor a atins cel mai scăzut nivel din ultimele patru decenii. Fapt care a dus la reducerea debitului Amazonului și a afluenților săi la un nivel record.

India s-a confruntat cu cea mai severă secetă din ultimul secol, iar Panama a trebuit să reducă traficul naval din canalul cu același nume cu o treime, totul pe fondul nivelului scăzut al apelor. În Somalia și Eritrea situația este și mai gravă. Specialiștii estimează că perioada de secetă poate dura până la opt luni pe an, situație care va avea efecte catastrofale. De altfel, numai anul trecut, circa 43.000 de persoane au decedat pe fondul secetei prelungite numai în Somalia.

Experții susțin că măsuri urgente trebuie luate imediat pentru stocarea apei și pentru colectarea acesteia. Un pas important ar fi restaurarea ecosistemelor degradate care ar putea stoca mai multă apă. O alta ar fi trecerea la culturi agricole mai rezistente în fața secetei. Stocarea apei de ploaie ar putea reduce deficitul de apă cu până la 70%, afirmă aceiași specialiști.

Nu în ultimul rând, s-a subliniat nevoia stringentă de a face trecerea de la consumul combustibililor fosili la tehnologii ecologice. Însă o astfel de trecere este puțin probabilă, având în vedere că peste 400 de noi exploatări petroliere au primit undă verde și vor fi demarate în curând, așa cum subliniam recent.

Dați Follow paginii noastre de Facebook, HotNews Science, pentru a putea primi direct, în timp real, cele mai noi informații și curiozități din lumea științei!

Sursa foto: profimediaimages.ro