Spectatorii prezenti la gala inaugurala de la Paris a Anului Mondial al Astronomiei au putut vedea, expuse, spectaculoase harti ale lunii facute nu la Padova, ci in Anglia, in urma unor observatii astronomice prin luneta, in primavara anului 1609. Nu de Galilei, ci de Thomas Harriot. Un savant prodigios despre care, astazi, se stie mult prea putin.
Necunoscutul Thomas Harriot
Thomas Harriot (1560-1621) este un nume pe care il mai stiu doar istoricii stiintei. Dar cei care ajung sa-l auda devin imediat fascinati de acest personaj prodigios si enigmatic. Matematician, astronom, explorator, antropolog, fizician, si alchimist, Harriot a fost asociat cu cateva dintre numele mari ale politicii elizabethane.
A fost savantul de serviciu al expeditiei lui Walter Ralegh in Virginia, in 1585-1586. Raportul lui de calatorie ajunge un bestseller in primii ani ai sec. XVII.
Dar este si singura carte pe care o publica. Iesind din serviciul lui Ralegh, Harriot intra in anturajul lui Henry Percy, the Earl of Northumberland, cel caruia contemporanii ii spuneau "The wizzard earl" (lordul magician) si cu cercul intelectual din jurul acestuia care avea sa primeasca mai tarziu numele de "scoala noptii".
O asociere nu prea comoda in Anglia inceputului de secol al XVII-lea: o buna parte dintre membrii acestui cerc intelectual ajung mai devreme sau mai tarziu in Turnul Londrei, acuzati de tradare. The Earl of Northumberland petrece 17 ani in Turn, Ralegh 10, iar Harriot este si el inchis pentru putin timp, alaturi de patronii sai.
![]() |
| Pete solare Foto: UCLA |
![]() |
Si nu s-a multumit doar sa deseneze ce vedea prin telescop. S-a apucat sa cartografieze luna. In 1610, cu acelasi telescop si o serie de sticle colorate, a inceput un alt sir de observatii laborioase ale petelor din soare (din nou cu cateva luni, se pare, inainte de Galilei).
"Publish or perish"
Toate acestea au ramas insa ingropate intr-o arhiva. Harriot n-a mai publicat nimic altceva decat raportul sau de calatorie in Virginia. Aflat deja pe patul de moarte (rapus de un cancer la nas, probabil primul cancer provocat de folosirea excesiva a noii plante aduse de pe continentul american, tutunul) Harriot a cerut prietenilor si elevilor sai sa-i puna in ordine manuscrisele si lucrarile stiintifice. Lucrul nu s-a intamplat. Un singur volum, tratatul sau de algebra, a fost publicat in 1622. Restul s-a pierdut pentru aproape 150 de ani.
Abia la sfarsitul secolului al XVIII-lea, cineva a descoperit arhiva Harriot in casa urmasilor familiei Northumberland. S-au descoperit manuscrisele a mai multe proiecte de tratate stiintifice, o vasta corespondenta (inclusiv cu Johannes Kepler) si tot felul de hartii imprastiate pe care se gaseau cele mai neasteptate "descoperiri": ca hartile lunare, dintre care, o parte, pot fi admirate inca (http://galileo.rice.edu/sci/harriot_moon.html).
Toate acestea ar fi o interesanta lectie despre valoarea faimosului dicton "publish or perish"...chiar si in epoca elizabethana. A ramas in seama unui talentat si ambitios profesor de matematica de la Padova sa publice marile descoperiri ale cerului vazut prin luneta.
Linkuri interesante
O buna parte din hartile si hartile astronomice ale lui Thomas Harriot se gasesc la West Sussex council county office, Archives
La Londra se va deschide in vara asta o expozitie consacrata istoriei telescopului
Observatii ale petelor solare
Hartile lunare ale lui Thomas Harriot
O biografie bine organizata

















la radio erevan ascultatorii intreaba?ce a fost inainte,oul sau gaina.
radio erevan raspunde.inainte au fost detoate........
intrebare?oare cine a fost primul descoperitor al ceva. eu zic ca nu noi oameni am descoperit ceva.
noi doar am beneficiat si beneficiem in continuare de ceea ce vrea dumnezeu sa avem.
acm depinde de noi daca vrem binele sau raul.
Felicitari, tot asa!
Stiu ca istoria nu e 'hot' decit in masura in care e spectaculoasa in prezent. Insa cred ca putem mult bine sa apreciem articolele cu rezultate 'calde' daca avem si o imagine a trecutului stiintelor nu doar a momentului prezent.
Mie insa, obsesia asta a englezilor de a demonstra ca ei au descoperit tot ce exista pe lumea asta imi aduce aminte de pretentia, la fel de ridicola, a sovieticilor, ca stiinta lor era superioara celei occidentale.
Tot respectul pentru geniul britanic, dar nici sa nu exageram... Au mai contribuit si altii la progresul acestei lumi..