Astronomii estimeaza ca in galaxia noastra se produc in medie, intr-un secol, doua explozii stelare sub forma supernovelor. In 2008, o echipa de cercetatori a anuntat ca a descoperit ramasitele unei supernove, cea mai recenta explozie stelara care s-a produs in Calea Lactee, informeaza Agentia Spatiala Americana.

Supernova G1.9+0.3Foto: X-ray: NASA / CXC / NCSU / k. Borkowski et al optic:DSS

Explozia ar fi fost vizibila de pe Pamant in urma cu circa o suta de ani daca nu ar fi fost ascunsa de praf si gaze. Aceasta a avut loc la aproximativ 28.000 ani lumina distanta de Pamant, aproape de centrul Caii Lactee.

Observatiile facute de Chandra le-a dat cercetarilor posibilitatea de a descoperi noi detalii despre evenimentul astronomic de amploare.

Sursa supernovei G1.9+0.3 a fost, cel mai probabil, o pitica alba care a suferit o explozie termonucleara si a fost distrusa dupa fuziunea cu o alta pitica alba. Aceasta clasa de supernove, cunoscute sub numele de tip Ia, sunt utilizate in astronomie, datorita luminozitatii, drept indicatori de distanta.

Explozia a imprastiat resturile stelare, la viteze mari, rezultand resturile supernovei identificate de Chandra si de alte telescoape. Aceasta noua imagine este o compilatie a datelor obtinute de Chandra, in care razele X cu energie redusa sunt de culoare rosie, radiatiile cu energie intermediara sunt de culoare verde iar cele cu energie mare sunt albastre.

Supernova G1.9+0.3 / Foto: X-ray: NASA / CXC / NCSU / k. Borkowski et al optic: DSS

Noile data furnizate de Chandra, obtinute in 2011, indica faptul ca supernova G1.9+0.3 are o serie de proprietati remarcabile, arata NASA.

Datele Chandra arata ca cea mai mare parte a emisiilor de radiatii este de tipul radiatiei de sincotron, produsa de electronii accelerati in unda de soc a exploziei. Aceasta emisie ofera informatii cu privire la originea radiatiilor cosmice - particule energetice care lovesc in mod constant atmosfera Pamantului - insa nu ne dau prea multe informatii despre supernovele de tip Ia.

In plus, o parte din emisiile de radiatii X vine de la elementele produse in supernova, oferind indicii cu privire la natura exploziei.

Cel mai adesea spectrul ramasitelor supernovelor de tip Ia are o forma simetrice, resturile fiind distribuite uniform in toate directiile. Cu toate acestea, G1.9+0.3 prezinta un model asimetric. Cea mai puternic de emisie de radiatii X din elemente precum siliciu, sulf si fier se gaseste in partea de nord a spectrului, rezultand un model asimetric.

O alta caracteristica exceptionala ce poate fi identificate in urma observatiilor este ca fierul, care ar trebui sa se formeze adanc in interiorul stelei pe moarte si care se misca relativ incet, se gaseste departe de centru si se deplaseaza la viteze extrem de mari, de peste 6,1 milioane kilometri pe ora. Fierul este amestecat cu elemente mai usoare care ar trebui sa se formeze in zonele aflat la o distanta mai mare de centrul stelei.

Din cauza distributiei inegale si a vitezei mari cu care se misca resturile, cercetatorii au conchis ca explozia originara a avut si ea proprietati neobisnuite, ca explozia in sine trebuie sa fi fost neuniforma si cu o cantitate neobisnuita de energie.

Prin compararea proprietatilor resturilor cu modele teoretice, cercetatorii au descoperit indicii cu privire la mecanismul exploziei. Conceptul preferat de acestia pentru ceea ce s-a intamplat in cazul G1.9+0.3 este o "detonare intarziata", in care explozia s-a produs in doua faze diferite. In prima etapa se produc reactiile nucleare intr-un val care se extinde incet, producand fier si alte elemente similare. Energie rezultata din aceste reactii provoaca expansiunea stelei, schimbandu-i densitatea si permitand producerea unor reactii nucleare intr-un camp care se misca mult mai rapid.

Daca explozia a avut o asimetrie ridicata, atunci ar trebui sa existe variatii mari in viteza de expansiune a diferitelor parti ale spectrului resturilor, insa acest aspect va face subiectul viitoarelor observatii realizate de Chandra, precizeaza Agentia Spatiala Americana.

Observarea G1.9+0.3 permite astronomilor sa priveasca indeaproape urmele unei supernove tinere precum si modificarile rapide pe care le sufera spectrul cu resturile ei. Multe dintre aceste schimbari sunt determinate de dezintegrarea radioactiva a elementelor eliminate in explozie.

Rezultatele observatiilor vor fi publicate online la 1 iulie, in jurnalul de specialitate Astrophysical Journal Letters.