Doamnelor și domnilor, am găsit-o! ● Visezi prea mult cu ochii deschiși? S-ar putea să fie de rău ● Mare atenție la cei care miros orice! Sunt foarte activi sexual ● Adolescenții habar nu au de capul lor
Doamnelor și domnilor, am găsit-o!
O navă pierdută de când lumea, respectiv din anul 1859, ar fi fost descoperită undeva prin Patagonia. Mai precis, este vorba despre o balenieră pe nume Delfinul, dispărută fără urmă acum mai bine de 160 de ani. Nu o mai căutați că au găsit-o argentinienii, ba au și publicat descoperite în revista Dendrochronologia.
Partea interesantă nu este însă că au găsit o navă de pe vremea lui Pazvante, de care nu auzise nici naiba, de zici că nu puteați trăi fără descoperirea asta. Să fim serioși! Partea aia frumoasă este legată de modul în care și-au dat seama ce au descoperit.
Și, zic cercetătorii argentinieni, s-au apucat ei să studieze inele de creștere ale copacilor din care s-au făcut scândurile navei. Mă rog, au căutat și ei bucățile alea întregi de arbori folosite la construcția navei. Așa tare a fost analiza că au putut concluziona că unii arbori au răsărit prin anul 1679 și că au fost tăiați în anul 1849. Asta pică tantoi pe tantoi cu nava, că ea a fost construită în anul 1850.
Alte date obținute din analiza lemnului au arătat că acesta provenea în exclusivitate din SUA, mai precis din Alabama, Florida și Georgia, zone din care se exporta masiv lemn în secolul al XIX-lea.
Acum, există o problemă pe care au sesizat-o și alții. Anume că baleniera asta nu era singura construită în anul 1850, nu era singura făcută cu lemn din cele trei regiuni, și nu e singura care s-a scufundat în timp ce îl căuta pe Moby Dick. De asta și spun ei că e posibil să nu fie Delfinul, mai mult așa, ca să ne strice nouă cheful. Oricum, date fiind informațiile obținute până acum, șansele ca baleniera să fie chiar aia menționată sunt destul de mari. Așa-i în știință, n-ai ce face! Nu lucrezi tot timpul cu certitudini.
Visezi prea mult cu ochii deschiși? S-ar putea să fie de rău
Să mai cazi într-o reverie când ești la muncă sau la școală, să ai o discuție în mintea ta cu planta de la birou sau cu vreun personaj din mintea ta, nu e chiar o treabă de speriat. Problema ar fi dacă faci din asta un obicei maladiv iar planta aia, sau ce obiect sau personaj imaginar ai găsit tu ca partener de discuții, chiar începe să îți răspundă, ba să te și contrazică. Și ce e și mai important, să facă asta zi de zi, ore în șir.
Se pare însă că tot mai mulți oameni au astfel de tendințe, ni se spune într-un studiu realizat de cercetători de la Universitatea din Haifa și publicat în Journal of Contemporary Psychotherapy.
Savanții ăștia din Israel au început să monitorizeze indivizi care prezentau simptomele cu pricina la începutul pandemiei Covid. Și le-a ieșit că mulți căutau o ieșire din problemele cotidiene, refugiindu-se în tot felul de scenarii. Ba visau ore întregi tot felul de prostii. Asta ar fi semn al unor probleme la scufiță nestudiate și prea puțin înțelese până acum, ne spun autorii studiului. Interesant este că toți subiecții erau conștienți că se duc într-o lume imaginară. Nu confundau asta cu realitatea. Dar devenise o adicție similară consumului de droguri sau de alcool.
Cum ar veni, să ne imaginăm că frunzăriți o carte. Și brusc începeți să vă gândiți la secretara șefului. Nu-i rău. Nu-i rău deloc. Dar dacă începeți să aveți să aveți o relație de durată cu ea, ba să mergeți împreună în concedii, să faceți copii și, ulterior, să ajungeți să vă certați din orice, și asta numai în mintea voastră, nu prea e bine. Nu că ar fi fost nevoie de vreun studiu de specialitate care să ne spună asta.
Mare atenție la cei care miros orice! Sunt foarte activi sexual
Nici nu știam cine trăiește pe lângă noi, ne avertizează o echipă mixtă de cercetători din China și Germania, într-un studiu revelator publicat în Archives of Sexual Behavior. Oamenii ăștia de știință au descoperit că indivizii care au tendința de a mirosi orice sunt mult mai activi sexual decât restul. Și nu doar că își bagă nasul peste tot, dar au obiceiul de a mirosi alți oameni și de a se simți atrași de cei care consideră ei că miros atrăgător.
Oamenii de știință și-au dat seama de lucrul ăsta după ce au trimis mii de formulare la studenți din China, SUA și India pentru a-i întreba dacă așa e sau nu. Și peste tot au primit aceleași răspunsuri. Respectiv, cei care consideră important simțul olfactiv în relațiile cu cei din jur sunt și cei mai activi sexual dintre toți. Ba mai mult, se pare că indienii sunt cei mai disperați, ei punând accent mult mai mare pe miros decât chinezii sau americanii, iar treaba asta este direct corelată cu dorințele lor sexuale.
Practic, între noi fie vorba, cercetătorii cu pricina au cam descoperit apa caldă căci, dacă e să ne uităm puțin prin istoria parfumurilor, cam ăsta a fost rostul lor. Să îi facă pe oameni să miroasă mai frumos, respectiv să fie mai atrăgători pentru cei din jur. Acum, să vii și să îi arăți cu degetul pe cei care apreciază parfumurile, sincer, nu prea miroase a bine. Mă rog, ar fi o problemă dacă ăia cu mirosul simt nevoia acută să sară pe cei pe care îi consideră atractivi, dar aici intrăm în altă problemă care numai de miros nu ține.
Adolescenții habar nu au de capul lor
41% dintre adolescenți nu au habar să facă o deosebire între o știre falsă din domeniul sănătății și una veridică, ne anunță un studiu de specialitate condus de cercetători de la Universitatea Comenius din Slovacia, studiu publicat în Frontiers in Psychology. Și, ne mai zic, specialiștii cu pricina, nu doar că nu știu să facă diferența, dar mulți ajung să creadă toată tâmpeniile. Plecând de la treaba asta, cei mai mulți ajung să aibă obiceiuri care le dăunează grav sănătății.
Conform datelor statistice oferite de slovacii amintiți, 41% dintre adolescenții intervievați, cu vârste între 16 și 19 ani, au zis că între o știre falsă și una publicată pe un site de specialitate nu există nicio diferență. 11% au declarat că au mai multă încredere în știrile false și doar 48% au indicat știrile veridice ca fiind demne de încredere.
Ca să fim sinceri, studiul ăsta nu e vreo mare revelație. Când vreodată au știut adolescenții ce e bine și ce nu e pentru ei? Problema nu e asta. Problema e că studiul respectiv nu spune nimic despre adulți. Nu de alta, dar dacă te uiți numai la știrile din timpul pandemiei și la ce curente au circulat și să încă mai circulă, te cam ia groaza. Uite, plecând de la știrea asta, măcar putem trage o concluzie solidă. Anume, dat fiind tot ce s-a putut vedea în ultimii ani, e clar că mulți au dat, dacă nu erau deja acolo, în mintea copiilor.
